Banner Imunofixare serică

Imunofixare serică

Află informații utile despre această analiză:

  • Când este recomandată
  • Care este procedura de recoltare
  • Ce semnifică rezultatele obținute

Informații generale

Imunofixarea serică este o analiză de laborator cu ajutorul căreia sunt identificate benzile de imunoglobuline monoclonale (anormale) apărute la electroforeza proteinelor serice. Imunofixarea serică presupune două analize consecutive: electroforeza proteinelor (separarea tipurilor de proteine) și imunofixarea propriu-zisă.

Analiza poate fi efectuată și din sânge și din urină.

Imunoglobulinele și proteinele înrudite funcționează ca agenți imunologici și reprezintă o componentă majoră a fracției gama-globulinelor serice. La persoanele sănătoase, imunoglobulinele sunt policlonale, iar o bandă monoclonală semnalează frecvent o serie de afecțiuni:

  • un proces neoplazic;
  • gamapatii monoclonale;
  • mielom multiplu;
  • macroglobulinemie Waldenstrom.

Imunofixarea serică oferă și informații suplimentare privind clonalitatea imunoglobulinelor, o bandă monoclonală indicând o populație clonală de celule B, care au scăpat de sub control și ar putea avea ca rezultat o discrazie cu celule plasmatice, cum ar fi mielomul multiplu.

Confirmarea tipurilor de lanțuri grele și lanțuri ușoare ale unei benzi monoclonale se face în prezent aproape exclusiv prin electroforeza de imunofixare, datorită vitezei, sensibilității ridicate și a ușurinței în interpretarea rezultatelor.

Imunoglobulinele sunt sintetizate și eliberate în circulația sangvină de celulele B plasmatice (limfocitele B). Acestea au în structura lor lanțuri grele și lanțuri ușoare, care sunt de mai multe tipuri:

  • lanțuri grele:
    • →gama: IgG;
    • →alfa: IgA;
    • →miu: IgM.
  • lanțuri ușoare:
    • →kappa libere și legate;
    • →lambda libere și legate.

Lanțurile ușoare sunt, în mod normal, sintetizate în exces ușor și sunt eliminate în câteva ore, astfel încât nu se acumulează în sânge. Cu toate acestea, în unele tulburări monoclonale ale celulelor plasmatice, sinteza lanțurilor ușoare poate depăși sinteza lanțurilor grele, ceea ce duce la eliberarea de cantități variabile de lanțuri ușoare libere.

Imunofixarea serică ajută la identificarea prezenței sau absenței imunoglobulinelor monoclonale și la determinarea tipurilor sale de lanțuri grele și lanțuri ușoare.

Probă Imunofixare serică Medlife

Când este recomandată imunofixarea serică

Imunofixare serică este un test indicat în următoarele situații patologice:

  • măsoară starea imună și competența răspunsului imun, prin identificarea imunoglobulinelor din banda proteică monoclonală și cu particule implicate în răspunsul imun;
  • atunci când se observă un vârf monoclonal la electroforeza proteinelor serice;
  • ca test de screening, când se suspectează o gamapatie monoclonală pe baza concentrațiilor de imunoglobulină ale pacienților;
  • în monitorizarea pacienților diagnosticați cu mielom multiplu;
  • la evaluarea amiloidozei, a bolilor de colagen, a bolilor limfoproliferative.

Procedura recoltare

Testul de imunofixare se poate realiza atât din analiza de sânge, cât și de urină.

Recoltarea de sânge este recomandat să se facă dimineața, a jeun (pe nemâncate), fără a fi necesară o pregătire prealabilă a pacientului, dar se poate efectua și postprandial (după masă). Sângele va fi recoltat prin puncție venoasă.

Dacă medicul solicită test de urină, proba se recoltează în 24 h și se aduce la laborator un eșantion de 100 ml.

Interpretare rezultate

În mod normal, la pacienții sănătoși, imunofixarea proteinelor serice nu evidențiază o componentă monoclonală.

Componentă monoclonală Valori normale
lanțuri grele IgG absente
lanțuri grele IgA absente
lanțuri grele IgM absente
lanțuri ușoare kappa absente
lanțuri ușoare lambda absente

Interferențe și limite

Ocazional, concentrația imunoglobulinei monoclonale este atât de mare, încât depășește capacitatea de fixare a anticorpilor. În acest caz, se realizează o repetare a imunofixării, cu o diluție mai mare a serului.

Uneori, benzile monoclonale sunt mult mai puțin pronunțate și pot fi dificil de distins pe fondul proteinelor normale, precum transferina sau C3.

Interpretări fals pozitive ale benzilor monoclonale pot apărea din cauza prezenței fibrinogenului dintr-un specimen necoagulat sau atunci când se produce hemoliza, ca rezultat al recoltării necorespunzătoare.

Prezența proteinelor monoclonale

Proteina monoclonală din sânge sau urină sugerează un proces neoplazic.

Hiperimunoglobulinemia monoclonală este o caracteristică proeminentă a mielomului multiplu și a macroglobulinemiei Waldenstrom.

Un lanț ușor monoclonal (proteina K sau Bence Jones) se găsește în urină la aproximativ 75% dintre pacienții cu mielom multiplu și, mai rar, pot fi observate și fragmente de lanț greu sau lanțuri ușoare libere.

Alte afecțiuni asociate cu imunoglobuline monoclonale sunt:

  • leucemie limfatică cronică și alte leucemii;
  • limfoame;
  • amiloidoză;
  • gamapatie monoclonală benignă.

Bibliografie

  1. “Henry’s Clinical Diagnosis and Management by Laboratory Methods [23rd Ed] 9780323295680, 0323295681 - DOKUMEN.PUB.” Dokumen.pub, dokumen.pub, 2016, https://dokumen.pub/
  2. “Manual of Laboratory and Diagnostic Tests 7th Fischbach.”” Archive.org, 2022, https://archive.org

Solicită o programare

Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.

femeie fericita care lucreaza folosind mai multe dispozitive pe un birou la domiciliu