Banner Imunoglobulina M (IgM)

Imunoglobulina M (IgM)

Află informații utile despre această analiză:

  • Când este recomandată
  • Care este procedura de recoltare
  • Ce semnifică rezultatele obținute

Informații generale

IgM este o imunoglobulină ce apare în timpul răspunsului imun primar, ca urmare a întâlnirii cu un antigen. Acești anticorpi au un rol vital de protecție împotriva virusurilor, bacteriilor sau toxinelor. IgM este o imunoglobulină care acționează ca un detașament de intervenție rapidă, aceasta acționând imediat ce se instalează infecția. Rapiditatea cu care apare este principala deosebire față de anticorpii IgG, care apar mai târziu, dar care țin minte caracteristicile virusului, bacteriei sau toxinei cu care s-au întâlnit și care vor ajuta organismul să facă față și în posibile infecții viitoare.

Testarea pentru IgM are ca scop evaluarea stării sistemului imunitar al unei persoane. De asemenea, se efectuează pentru a detecta și monitoriza un exces sau deficiență în IgM. Creșteri ale imunoglobulinei M pot să apară în diferite afecțiuni, cum ar fi gamapatiile monoclonale.

Producția de IgM specific denotă un proces infecțios acut și este utilă pentru a identifica dacă infecția există la momentul analizei în organism sau nu. Imunoglobulina M reprezintă prima clasă de imunoglobuline ce este sintetizată de făt și, totodată, este responsabilă pentru producția de anticorpi naturali, dezvoltând astfel sistemul de grup sanguin ABO.

Probă Imunoglobulina M (IgM) Medlife

Când este recomandată determinarea IgM

Determinarea IgM este recomandată în:

  • Evaluarea imunității umorale;
  • Evaluarea infecțiilor în perioada intrauterină (anticorpii IgM nu traversează placenta, astfel că determinarea lor în sângele fetal confirmă existența unui proces infecțios acut al fătului);
  • Prin metoda imunoturbidimetrică (dozare cantitativă): imunodeficiențe, monitorizarea tratamentului pacienților cu gamapatii monoclonale;
  • Prin metoda imunofixării: diagnostic de gamapatii monoclonale (macroglobulinemia Waldenström);
  • IgM antigen-specifice (dozare cantitativă sau determinare calitativă): infecţii congenitale, infecții acute.

Determinarea IgM face parte, în anumite situații, din imunogramă, o evaluare extinsă a sistemului nostru imunitar care cuprinde determinarea IgA, IgM, IgG, IgE și care este recomandată pentru evaluarea deficiențelor sistemului imunitar, estimarea riscului de infecții și evaluarea și monitorizarea gamapatiilor.

Procedura recoltare

Determinarea IgM nu necesită pregătiri speciale. Se realizează dintr-o probă de sânge venos recoltată à jeun (pe nemâncate), într-un vacutainer fără anticoagulant.

Interpretare rezultate

Valorile de referință* pentru nivelul IgM sunt stabilite în funcție de vârsta și sexul pacientului, astfel:

Vârstă/b> Sex Interval de referință
0 - 15 zile Feminin 5 - 35 mg/dL
15 - 90 zile Feminin 12 - 71 mg/dL
3 - 12 luni Feminin 17 - 150 mg/dL
1 - 12 ani Feminin 47 - 240 mg/dL
> 12 ani Feminin 33 - 293 mg/dL
0 - 15 zile Masculin 5 - 35 mg/dL
15 - 90 zile Masculin 12 - 71 mg/dL
3 - 12 luni Masculin 17 - 143 mg/dL
1 - 12 ani Masculin 41 - 183 mg/dL
> 12 ani Masculin 22 - 240 mg/dL

La nou-născut, valorile crescute ale IgM declanșează un semnal de alarmă și pot indica prezența unei stimulări intrauterine a sistemului imunitar, stimulare care poate fi generată de o infecție de etiologie diversă: citomegalovirus, toxoplasma, rubeola.

* Valorile de referință sunt date de aparatură, de metoda de lucru și de reactivii utilizați, iar aceste valori pot să difere de la un laborator la altul.

Interferențe și limite

Tratamentul medicamentos nu poate să influențeze rezultatul analizei pentru determinarea IgM într-o manieră semnificativă.

Valori scăzute

IgM seric scăzut, adică valori sub intervalul de referință aferent vârstei pacientului, se întâlnește în:

  • agamaglobulinemii;
  • sindromul imunodeficienței dobândite (SIDA);
  • hipoproteinemii: sindrom nefrotic, enteropatii, arsuri;
  • splenectomie;
  • mielom non-IgM;
  • amiloidoză;
  • leucemii;
  • aplazie limfoidă;
  • la copii de vârste mici.

Valori crescute

IgM crescut, adică valori peste intervalul de referință aferent vârstei pacientului, se întâlnește în:

  • actinomicoză;
  • infecții fungice;
  • mononucleoză infecțioasă;
  • artrită reumatoidă;
  • LES;
  • tripanosomiază;
  • hepatite;
  • sarcoidoză;
  • sindrom nefrotic;
  • sindrom hiper-IgM congenital;
  • macroglobulinemia Waldenström;
  • limfom;
  • leucemie limfatică cronică (LLC);
  • aglutinine la rece;
  • malarie;
  • lupus;
  • ciroză biliară primitivă.

Bibliografie

  1. “What Is an Immunoglobulin Test?” WebMD, WebMD, 23 Feb. 2017, www.webmd.com
  2. “IMMG - Overview: Immunoglobulins (IgG, IgA, and IgM), Serum.” Mayocliniclabs.com, 2017, www.mayocliniclabs.com
  3. Dalakas, Marinos C. “Autoimmune Peripheral Neuropathies.” Clinical Immunology, 2019, pp. 903-915.e1, www.sciencedirect.com/, 10.1016/b978-0-7020-6896-6.00067-3
  4. Sathe, Abha, and John K Cusick. “Biochemistry, Immunoglobulin M.” Nih.gov, StatPearls Publishing, 28 Dec. 2021, www.ncbi.nlm.nih.gov/

Solicită o programare

Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.

femeie fericita care lucreaza folosind mai multe dispozitive pe un birou la domiciliu