Cancer hormonal tratat cu succes în cazul unei paciente de 64 de ani

Întâmplarea nefericită care i-a salvat viaţa

Pacienta a povestit că a aflat că suferă de cancer mamar printr-o întâmplare. O întâmplare care i-a salvat viaţa.

„Eram într-un context nefericit. Soţul meu avea un cancer în ultimă fază şi mergeam cu el la chimioterapie, la o clinică. Interacţionând cu medicul lui oncolog, i-am spus că simt aşa, un deranj la sânul drept. Mă lovisem un pic şi am crezut că este o echimoză, nu mă gândeam că aş putea să am cancer. Dar doamna doctor mi-a spus că s-ar putea ca, pe fond emoţional şi de stres, să mă pot îmbolnăvi chiar de aşa ceva. Aşa că m-a trimis în clinică să fac diverse investigaţii. Am făcut mamografie, ecografie şi aşa am descoperit acest neoplasm care m-a blocat total. Eu nu realizam că pot să am aşa ceva! Nu aveam antecedente genetice, nu aveam probleme de sănătate semnificative care să ducă la aşa ceva. Nici probleme hormonale nu aveam, că eram un om activ, mă simţeam bine”, îşi aminteşte doamna Matache.

Totuşi, pentru că soţul era grav bolnav, chiar dacă diagnosticul cerea o intervenţie rapidă, doamna Carmina Matache a mai aşteptat câteva luni până să meargă la MedLife Spitalul Lotus din Ploieşti. Aşa cum i se recomandase, a căutat-o pe doamna doctor Barbulescu Oana Silvia, chirurg generalist specializat în zona de oncologie mamară.

„Am ales cum nu se poate mai bine. Am fost trimisă la doamna doctor Bărbulescu care opera şi la Bucureşti şi Ploieşti şi am ales să mă operez la Ploieşti, la Spitalul Lotus. De la prima vedere am simţit că m-am intersectat sufleteşte cu doamna doctor. Când m-am internat parcă s-a oprit timpul. Eu nu am mai ştiut ce e frica, pentru că nu vă pot povesti ca  să înţelegeţi exact ce echipă medicală, ce confort, doamnele doctor chirurg şi anestezist parcă erau şi chirurgi şi psihologi, aşa de bine au abordat problema mea. Empatie, solicitudine, atmosferă plăcută şi gândiţi-vă că lucrează în zona asta nebună, teribilă, oncologică, unde ai de a face cu atâtea cazuri dramatice şi mă întreb de unde au tonicitatea şi optimismul ăsta.

Ca să mă îmbărbăteze, doamna doctor Bărbulescu mi-a spus diverse nimicuri, dar minunate. Mi-a făcut biopsie şi nu am simţit nimic, că vorbeam despre toate în general, dar despre nimic în special şi tot vorbind şi râzând, chiar nu am simţit. După operaţie, care arată ca o simplă liniuţă, ca o zgârietură de pisică cum s-a exprimat dumneaei, chiar a doua zi am fost fresh şi m-am dus şi mi-am pupat câinii de acasă - am doi dulăi, iubirile mele.

Inclusiv personalul din Medlife Spitalul Lotus m-a uimit. Am zis că da, e medicul special, are har, dar şi doamnele asistente şi infirmiere cu care am interacţionat s-au comportat exemplar. Ce să mai zic de confortul din Spitalul Lotus. Parcă era mai bine decât acasă, pentru că personalul mi-a stat la dispoziţie în permanenţă ca să nu îmi lipsească nimic”, a povestit pacienta.

„Am învăţat să mă bucur de lucrurile simple”

După operaţie, pacienta a povestit că s-a simţit bine. Mai neplăcute au fost şedinţele de radioterapie, dar le-a depăşit cu bine.

„Acolo totuşi este un pat tumoral şi fac un tratament pe 5 ani pentru a nu mai apărea pericolul recidivei. Acela are nişte efecte secundare, dar sunt aşa, nişte sensibilităţi-eşti mai friguros, mai iei un pic în greutate, atenţie la ficat, la zona digestivă, dar iată că au trecut 2 ani, eu am totuşi o vârstă, nişte momente emoţionale grave care mi-au aprofundat toată această suferinţă absurdă. Da, absurd e cancerul ăsta! Mi se pare aşa, ca o lovitură teribilă pe care ţi-o dă viaţa când ai mai multă treabă, când vrei şi tu să te bucuri, când ai posibilitate...Da, toată lumea are probleme, dar când apare cancerul, este un scurtcircuit total. Treci prin toate fazele, te blochezi, e un dezastru. Întreaga procedură...chiar îi spuneam doamnei doctor oncolog că parcă e calea morţii, pentru că din păcate sunt destul cazuri care sunt la sfârşit de capitol sau trec prin faze foarte dureroase”, spune doamna Carmina Matache.