Chistul ovarian – cauze, diagnostic, tratament

Chistul ovarian este asemanator unui sac rotund cu pereti subtiri, plin cu lichid limpede, care se dezvolta in ovar ca parte a procesului normal de producere de ovule. La suprafata ovarului, chistul ovarian seamana cu o umflatura. Cand un chist ovarian nu elibereaza ovule, continua sa creasca, devenind mai mare decat cel functional. Mărimea unui chist ovarian este variabilă (până la mai mulți centimetri în diametru). La nivelul unui ovar poate exista un chist singular sau mai multe chisturi (ovarul polichistic). Chisturile de ovar se clasifică în două mari categorii: chisturile funcționale – reprezintă 90% dintre cazuri și chisturile organice, care cuprind chistul dermoid, mucoid sau seros. Chistul dermoid este un tip organic de chist al ovarelor, format dintr-o structura celulara foarte asemanatoare pielii. Este format in mare din grasime, dar poate contine si un amestec de tesuturi diverse: par, dinti, cartilaje, oase etc Simptomatologie: Evoluția unui chist ovarian este extrem de variabilă. Atunci când este mărit se poate răsuci cu necroza acestuia, se poate rupe sau poate sângera, devenind foarte dureros. Cu cât este mai mare cu atât este mai probabil ca el să producă simptome. Chistul dermoid in cazuri rare si din cauze necunoscute poate devine malign (canceros). Tratament chirurgical: Tratamentul chirurgical este necesar în următoarele situații: – dimensiune mai mare de 5 cm un ovar sau în cazul în care comprimă alte organe abdominale – chist răsucit (torsionat) sau care s-a rupt, dureri severe și sângerări, – nu a dispărut după 2-3 luni de expectativă (observare, fără tratament) sau tratament – mai ales dacă au existat 1-2 menstre în aceasta perioadă, – când se suspectează cancer ovarian bazându-se pe existența factorilor de risc (inclusiv markeri tumorali) și a ecografiei. Tratamentul chirurgical se realizează prin laparoscopie sau laparotomie. Chirurgia laparoscopică oferă câmp operator larg cu multiple posibilități de evaluare, durată mai redusă a intervențiilor chirurgicale, pierderea mai redusă de sânge intraoperator și o agresiune imunologică mai mică. Deși posibile și în cazul laparoscopiei, complicațiile operatorii și postoperatorii apar cu o incidență mai redusă. În concluzie, in cazul chistul ovarian chirurgia laparoscopica este indicatie de electie prin durata intervenției (în medie 30 – 90 de minute, în funcție de procedură), externarea la 24-48 de ore (“one day surgery”) faţă de 7 zile (clasic), reinserție socială rapidă (sub 1-2 săptămâni), un rezultat estetic net superior, reducerea traumei – cu scăderea semnificativă a durerii postoperatorii, mobilizarea precoce postoperator.