Dezvoltarea și sănătatea copilului la 1 an

Primul an de viață al unui copil (perioada de nou-născut și sugar) este marcat de un traseu important în ceea ce privește dezvoltarea sa fizică, motorie, emoțională și socială.
O componentă principală a menținerii sănătății copilului este identificarea problemelor sale de dezvoltare, medicul pediatru fiind solicitat frecvent să discearnă între dezvoltarea normală și identificarea unor diferențe care țin de individ sau a unor probleme de întârziere în ceea ce privește dezvoltarea și comportamentul acestuia.
În general, problemele identificate până la vârsta de 1 an și 6 luni sunt cele motorii, între 1 an și 6 luni și 3 ani sunt cele de limbaj, iar între 2 și 4 ani, cele de comunicare.
Copilul la 1 an: dezvoltarea fizică
Dezvoltarea fizică este accelerată în primul an de viață. Ea poate fi evaluată cu ajutorul următorilor parametrii:
Greutatea: se apreciază punând copilul pe cântar (mecanic sau electronic). La această vârstă este suficient să cântărim sugarul doar o dată sau de două ori pe lună (la nevoie mai frecvent în condițiile în care mama observă că bebelușul nu mănâncă). La vârsta de 1 an, copilul ar trebui să își tripleze greutatea de la naștere, având un spor ponderal de 6 kg față de naștere.
Indicele ponderal: este un indice în strânsă legătură cu greutatea pe care copilul o are la vârsta de 1 an și greutatea ideală la această vârstă. Un copil se dezvoltă normal atunci când indicele ponderal (greutatea actuală/greutatea ideală pentru vârstă) este cuprins între 1,2 și 0,89. Sub valoarea de 0, 89 spunem că un copil este malnutrit (distrofic), iar la un indice ponderal mai mare de 1, 2 paratrofic (mai grăsuț decât ar trebui să fie la această vârstă).
Fișele individuale de creștere (diferite în funcție de sex) permit aprecierea greutății copilului în funcție de vârstă. Un copil are greutatea normală pentru vârsta sa (este eutrofic) dacă se încadrează între valorile 3 și 97. Dacă se situează sub valoarea 3, este prea slab (în termeni medicali: hipotrofic, malnutrit sau distrofic), iar dacă greutatea lui este peste valoarea 97, copilul este obez (paratrofic).
Talia (înălțimea): la vârsta de 1 an, talia ideală a copilului crește cu 22 - 24 cm față de cea de la naștere. Ea se corelează, la fel ca și greutatea, cu cea a părinților săi și cu sexul copilului. Totuși, cea mai fidelă apreciere a taliei o oferă fișele individuale de creștere.
Indicele nutrițional: este cel care face corelația între greutatea și talia copilului. El este echivalentul IMC (indice de masă corporală) la copilul cu vârsta sub 2 ani.
Perimetrul cranian: la vârsta de 1 an, perimetrul cranian se egalizează cu cel toracic, fiind în medie de 45 – 47 cm. Dacă până la această vârstă perimetrul cranian era mai mare decât cel toracic, de la vârsta de 1 an perimetrul toracic va fi cel care va crește în detrimentul celui cranian.

Copilul la 1 an: dezvoltarea motorie
La vârsta de 1 an, copilul începe să dobândească un control bun la nivelul membrelor inferioare, acesta reușind să facă independent 3 pași sau cel puțin să meargă ținându-se de obiecte.
Se poate întâmpla ca datorită mersului nesigur (la început, copilul merge dispunându-și picioarele astfel încât să aibă o bază largă de sprijin) să cadă și să se lovească. În această situație există riscul ca acesta să nu mai îndrăznească să se ridice și să facă pași.
Atitudinea părintelui este foarte importantă: acesta trebuie să manifeste tact și răbdare în încurajarea copilului pentru a continua să meargă. În această perioadă se pot folosi antemergătoare (dispozitive atractive, pe care copilul le poate împinge și pe care se poate sprijini și cu ajutorul cărora să-și dobândească din nou încrederea că va putea să meargă independent). Este interzisă folosirea premergătoarelor din cauza efectului lor nociv asupra mersului copilului.
În ceea ce privește motricitatea fină, la această vârstă copiii normali dezvoltați din punct de vedere motor sunt capabili să își poziționeze orizontal sau vertical mânuța astfel încât să poată apuca obiectele mari în pensa făcută între degetul mare și index. Este vârsta la care copilul poate apuca și duce la gură bucăți de mâncare, chiar și o linguriță, putând astfel să se hrănească independent. Tot acum copiii sunt capabili să bea lichide din cană și să o țină cu ambele mâini.
La această vârstă, copilul își poate ajuta mama să îl îmbrace întinzând brațele și picioarele, rând pe rând.
Copilul la 1 an: dezvoltarea socială și emoțională
Familia are un rol extrem de important în ceea ce privește dezvoltarea emoțională (psihologică) și socială a copilului. O serie de factori ce țin de familia din care provine copilul pot afecta în sens pozitiv sau negativ dezvoltarea copilului cu vârsta de 1 an: gradul de școlarizare al părinților, igiena, nivelul de trai etc. Iubirea oferită de părinți, bunici sau chiar asistenți maternali și exprimarea acesteia în relația cu copilul joacă un rol important în dezvoltarea emoțională a acestuia.
La această vârstă, copilul este foarte dependent de prezența mamei și reținut în ceea ce privește persoanele străine. El își manifestă preferința sau, dimpotrivă, respingerea față de anumite persoane, prezentând stări de teamă și anxietate față de elementele de noutate.
Limbajul său este compus din cel puțin două cuvinte cu semnificație precisă, este capabil să își recunoască numele, precum și alte cuvinte familiare. El pricepe și execută comenzi rapide, precum: „Aruncă mingea!”, „Deschide gura!”, „Vino!”, „Dă-mi mâna!”.
El poate identifica persoana mamei cu apelativul „mama” și folosește anumite gesturi pentru a se exprima: când nu dorește ceva își poate mișca capul pentru „nu” sau mâna pentru a-și lua la revedere.
La această vârstă, copilul devine tot mai curios și mai atent, observând reacțiile celor din jur. De asemenea, el poate urmări pentru scurt timp o poveste citită de mama dintr-o carte cu imagini colorate. El este interesat să repete cuvinte simple pe care cei din jur i le adresează.
Copilul de 1 an prezintă încă reținere în a se juca cu alți copii; este la vârsta la care se joacă „alături de alți copii”.
El întinde mâna și arată cu degetul lucrurile pe care și le dorește. Totuși este departe de a comunica, de aceea este bine să numim întotdeauna obiectele spre care arată.

Ce poate face copilul la 1 an?
La vârsta de 1 an un copil sănătos poate merge nesusținut, poate urca scările singur sau de-a bușilea și le poate coborî cu ajutor. Poate să apuce cu mânuța obiecte mari din jurul său, să folosească stângaci lingurița, să bea apă dintr-o cană cu cioc, să stea câteva minute pe oliță sau pe toaletă, să-și scoată papuceii, să-și pună șapca pe cap.
Tot acum, copilul poate să învețe sunetele făcute de câteva animale sau zgomote din mediul înconjurător, să numească câteva părți ale corpului, câteva jucării, obiecte, membrii ai familiei (dacă a fost învățat să o facă).
Este vârsta la care acesta poate executa cerințe din comenzi verbale simple: „dă-mi”, „arată-mi” etc.
Ce poate fi învățat copilul la 1 an?
Este foarte important ca și la această vârstă copilul să fie mereu stimulat. Este vârsta la care mama îl poate lăsa pe copil să răsfoiască cărți cu poze, aceasta explicându-i mereu ce reprezintă pozele respective, care sunt acțiunile personajelor din poveste. În acest fel, copilul poate să învețe să denumească părțile corpului (la el sau la alte persoane), să imite sunetele făcute de animale (cărți cu sunete atașate), să-și dezvolte abilități cum ar fi aceea de a oferi o jucărie, de a spune „mama” sau „tata” când se referă la părinții lui.
Dezvoltarea copilului după 1 an
După vârsta de 1 an, copilul devine din ce în ce mai independent din punct de vedere al achizițiilor, personalitatea copilului se conturează, limbajul se dezvoltă. Este perioada în care copilul, condus de curiozitate, explorează mediul înconjurător.
În primul an de viață copilul poate să meargă singur, să escaladeze unele obstacole. În această perioadă el trebuie să fie îndeaproape supravegheat, existând riscul să se rănească sau chiar să introducă în gură obiecte sau substanțe care pot dăuna sănătății. Adultul care îl supraveghează trebuie să acționeze cu mult tact, evitând repetarea frecventă a cuvântului „nu” și înlocuirea acesteia cu dirijarea atenției copilului către alte direcții.
După perioada de sugar, atunci când se joacă cu alți copii, acesta încearcă să-și însușească jucăriile lor. El se poate supăra dacă observă că mama acordă atenție altei persoane, iar pe măsură ce crește, va copia din ce în ce mai mult acțiunile adultului de lângă el.
Măsuri profilactice
Până la vârsta de 1 an este indicată efectuarea unor investigații care pot oferi date despre sănătatea copilului. Printre acestea se numără și o serie de ecografii: ecografie de șold, ecografie cardiacă, ecografie transfontanelară, ecografie abdominală, prin care adultul poate obține informații despre șoldul, inima, creierul și organele abdominale ale copilului fără a avea efecte negative asupra sănătății acestuia, întrucât ecografia nu iradiază.
Alimentația echilibrată a micuțului, expunerea la razele solare este foarte importantă în primul an de viață. În cazul în care medicul sesizează în urma examenului clinic anumite probleme este indicată efectuarea de analize de sânge.
Până la vârsta de 1 an, un copil trebuie să primească toate vaccinurile incluse în schema națională de vaccinare. Este indicat ca, pe lângă acestea, să fie vaccinat și împotriva rotavirusului, meningococului și antigripal.
Solicită o programare
Aici puteți să solicitați o programare pentru serviciile noastre de oriunde vă aflați, fără telefon și fără vizită în clinică.
Analizele cu bilet de trimitere în decontare cu Casa de Asigurări de Sănătate se recoltează doar în baza unei programări prealabile.
Articole din aceeași categorie

Importanța controlului medical periodic la copii
Sănătatea copilului este prioritatea oricărui părinte. Pentru o dezvoltare sănătoasă și armonioasă, un copil are nevoie de controale medicale periodice, specifice fiecărei etape de dezvoltare.MedLife vine în întâmpinarea tuturor părinților preocupați de starea de sănătate a celor m...

Constipația la copii și bebeluși
Constipația este definită prin eliminarea rară și dificilă a scaunelor. În ceea ce privește constipația la copii și bebeluși, aceasta are un impact important asupra calității vieții lor și a întregii familii, constituind una dintre cele mai frecvente cauze de adresabilitate la medicul...

Ce le povestim celor mici despre situația actuală. Recomandările psihologilor
În ultimii trei ani a trebuit să vorbim cu copiii noștri despre niște subiecte cu adevărat dificile: pandemia de Covid-19, izolarea, purtarea permanentă a unei măști, școala online etc. Acum putem adăuga pe listă războiul. Ți-am pregătit câteva repere care te ajută să abordezi aceas...