Dimitrie Cantemir: ce rol a avut în revoluționarea medicinei?

Biografie și informații generale despre Dimitrie Cantemir

Născut la 26 octombrie 1673, în Silișteni, Moldova (acum parte a județului Vaslui), a fost fiul lui Constantin Cantemir, un fost mercenar de origine țărănească care a ajuns să fie domn al Moldovei. Conform biografiei sale, la vârsta de 15 ani, Dimitrie Cantemir a fost trimis la Constantinopol (astăzi Istanbul) ca ostatic politic, o practică obișnuită pentru a asigura loialitatea statelor vasale față de Imperiul Otoman. În timpul șederii sale acolo, a primit o educație extinsă, studiind la Enderun (Școala Imperială) și la Academia Patriarhiei, unde a învăţat mai multe limbi, printre care greacă şi latină.

Dimitrie Cantemir a fost căsătorit de două ori. Prima sa căsătorie a fost cu Kassandra Cantacuzene în 1699, membră a proeminentei familii Cantacuzino și fiică a prințului Șerban Cantacuzino. Împreună, au avut mai mulți copii, printre care Maria Cantemir (1700-1754), Antioh Cantemir (1708-1744) - un distins poet și diplomat, Antioh a fost ambasadorul Rusiei în Marea Britanie și Franța, Constantin Cantemir (1703-1747). A doua căsătorie a fost cu Anastasia Trubetskaya, cu care a avut o fiică, pe Smaragda Cantemir (1720-1761).

Cariera politică a lui Cantemir a inclus două scurte domnii ca principe al Moldovei: prima în martie-aprilie 1693 și, ulterior, între 1710 și 1711. În timpul celui de-al doilea mandat, el a încercat să elibereze Moldova de sub dominația otomană, aliindu-se cu țarul Petru cel Mare al Rusiei. Această alianță a culminat cu războiul ruso-turc, care, în urma înfrângerii din bătălia de la Stănilești din 1711, l-a forțat pe Cantemir și familia sa să se exileze în Rusia. Acolo, i s-a acordat titlul de Prinț al Imperiului Rus și a devenit un consilier apropiat al lui Petru cel Mare.

Dimitrie Cantemir în revoluționarea medicinei

Dimitrie Cantemir, renumit în primul rând ca savant, istoric și muzician, a avut, de asemenea, o contribuție notabilă în domeniul chirurgiei. În manuscrisul său latin din 1716, „Incrementa et Decrementa Aulae Othmanicae” („Ascensiunea și căderea Imperiului Otoman”), Cantemir a furnizat prima descriere cunoscută a unei abordări transabdominale pentru repararea herniilor inghinale. Această relatare detalia o procedură chirurgicală practicată de medicii albanezi din Constantinopol, implicând o descriere cuprinzătoare a îngrijirilor postoperatorii și a procesului de recuperare a pacientului. 

Prin înregistrarea unor astfel de practici avansate, Cantemir a contribuit la diseminarea cunoștințelor medicale dincolo de granițele culturale și geografice, influențând tehnicile chirurgicale contemporane și viitoare.

Curiozități despre Dimitrie Cantemir

Cantemir a adus, de asemenea, contribuții semnificative în muzicologie. În timp ce se afla la Constantinopol, a compus muzică otomană și a dezvoltat un sistem unic de notație muzicală. Tratatul său, „Kitâbu 'Ilmi'l-Mûsikí alâ Vechi'l-Hurûfât” („Cartea științei muzicii prin litere”), a păstrat peste 350 de piese muzicale, dintre care multe s-ar fi putut pierde fără documentarea sa. Această lucrare rămâne o resursă valoroasă pentru înțelegerea muzicii clasice otomane. De asemenea, a compus aproximativ 40 de piese în stil otoman, dintre care unele sunt interpretate și astăzi.

Fiica sa, Maria Cantemir, a fost o figură notabilă în societatea rusă, atrăgând atenția țarului Petru cel Mare. Se spune că țarul intenționa să divorțeze de soția sa, Ecaterina I, pentru a fi cu Maria. După urcarea pe tron a Ecaterinei, Maria a fost forțată să intre într-o mănăstire.

Una dintre casele în care a locuit Cantemir în timpul exilului său la Constantinopol a fost restaurată și transformată în muzeu în 2007. Situată în cartierul Fener, între Colegiul Phanar și Cornul de Aur, această casă-muzeu comemorează viața și contribuțiile sale.

În semn de recunoaștere a contribuțiilor sale vaste la cultură și știință, anul 2023 a fost declarat „Anul cultural Dimitrie Cantemir” în România, marcând cea de-a 350-a aniversare a nașterii sale. Această celebrare subliniază impactul său durabil asupra patrimoniului românesc și mondial.