Emotiile testului de sarcina. Ce te faci cand copilul intarzie sa apara

Mi-am dorit foarte mult timp un copil. Sunt una dintre femeile care nu si-ar putea imagina viata fara micuti. Am terminat o facultate, un master, am o slujba bine platita si-mi place ceea ce fac. Dar nu imi ajunge. Daca nu am si o familie fericita, toate celelalte nu reprezinta nimic.

L-am intalnit pe barbatul visurilor mele si, la numai un an dupa, ne-am casatorit. In vara anului urmator ne-am sfatuit, ne-am facut niste calcule si am decis sa facem un bebe. Primul lucru pe care l-am facut a fost sa ma programez la medicul de familie. Tipa este pediatru, asa ca m-am bazat pe ea sa vegheze si asupra celui mic odata ce se naste. Pana una alta, m-am dus sa aflu care sunt analizele de care am nevoie inainte de sarcina si sa-mi recomande vitamine, acid folic sau ce as fi avut nevoie sa ma pregatesc.

Spre mirarea mea, mi-a spus ca analizele se fac in momentul in care raman gravida si ca nu au niciun sens inainte. De asemenea, mi-a spus ca e o prostie sa iau vitamine cand, vara fiind, as putea sa mananc mai multe fructe. Cu partea a doua am fost de acord, chiar era cazul sa mananc mai sanatos si mai bine gandit. Insa nu mi s-a parut normal sa nu fac analize.

Sunt tanara, dar stiu ca pot aparea complicatii. M-am dus la o policlinica privata si am urmat sfatul celor de acolo. Mi-au recomandat intr-adevar acid folic si mai multe lactate si calciu, analizele mi-au iesit bine, dar calciul a fost la limita inferioara in cadrul valorilor considerate normale.

Fericita ca am primit unda verde, mi-am anuntat sotul ca imi doresc o fetita si ca ar face bine sa-si dea toata silinta. A ras cu pofta. In lunile ce au urmat am facut planuri, am inceput sa decoram camera copilului, sa cautam nume (de fete si baieti), sa anuntam prietenii ca daca au de dat hainute pentru nou-nascuti, noi nu se suparam avem cateva proaspete mamici in grup si nu mi-a venit sa cred ce hainute frumoase pot avea cei mici.

Una peste alta, totul era frumos si insorit pana la momentul critic al lunii. Cel in care faceam testul de sarcina. In primele 3 luni am trecut destul de usor peste liniuta unica ce ma anunta ca nici de data asta nu am ramas insarcinata. Stiam ca sunt sanse mici sa raman din prima. Din toamna insa calmul s-a dus.

Am inceput sa citesc forumurile pentru mamici, reviste, carti. Luna de luna aveam impresia ca sunt gravida, eram convinsa ca recunosc in orice prostie un simptom de sarcina. Orice intarziere, cu numai o zi, imi facea sa mi-o ia inima razna, sa fiu inundata de adrenalina, imi venea sa rad desi simteam ca imi dau lacrimile.

Ziua in care imi faceam testul era deja o povara. Ajunsesem sa-l urasc, sa urasc acea liniuta care nu insemna nimic daca nu o avea si pe cea de-a doua. Sotul imi tot repeta ca o sa fie bine, dar ca imi scad singura sansele daca sunt asa stresata.

Cititi articolul complet pe SmartWoman.