„Știți, locuiesc la casă”, spune Ioan R. Când spune asta, se subînțelege că la casă e tot timpul multă treabă. Iar Ioan e un om deosebit de muncitor. De când se știe - azi are 56 de ani - Ioan a avut mereu treabă. Când n-a avut, și-a găsit. Povestea sa medicală începe cu un episod petrecut în urmă cu douăzeci de ani: a dat o mână, ba chiar două, de ajutor la cărarea și ridicarea unor plăci de beton pentru un gard. 40 de metri de gard din plăci și stâlpi. Așa a apărut hernia.
Dr. Daniel Ciurdariu, medic primar chirurgie generală, confirmă că herniile, aceste defecte ale peretelui abdominal, apar, de obicei, ca urmare a efortului fizic intens de ridicare. Odată aparută o tumefacție suspectă, trebuie consultat un medic chirurg, ce va stabili conduita medicală; cel mai frecvent tratament este cel chirurgical. În cazul în care pacientul temporizează adresarea la medic sau intervenția propusă de medic, herniile pot crește în volum și consecutiv se pot complica, determinând durere, încarcerare, strangulare.
Riscurile herniei gigantă: „Creșterea presiunii abdominale poate produce probleme respiratorii”
Ioan a fost conștient de umflătură. Și-a legat un brâu, ca să se protejeze. Soția sa îl tot îndemna să ajungă la medic. „Du-te, du-te”, îi tot zicea. Dar, ca un făcut, apăreau mereu probleme de rezolvat. Până anul trecut, când durerile au devenit insuportabile. În timp, umflătura căpătase proporții neobișnuite. „Cât un cap de copil”, descrie, plastic, Ioan faza care l-a determinat să ajungă la Dr. Ciurdariu, printr-o cunoștință, conștient că există o singură soluție care să-i redea posibilitatea de a se apleca și, în general, de a se mișca fără dureri.
În momentul când o hernie crește foarte mult în volum, explică Dr. Ciurdariu, ea se poate constitui în așa-zisa hernie gigantă, ajungând, de exemplu, pentru hernia inghinală la diametre de peste 20 de centimetri. Tehnica operatorie folosită pentru acest tip de hernii inghinale trebuie adaptată cazului particular, operația făcându-se uzual clasic, față de herniile mai mici, când se preferă varianta laparoscopică.
Totodată, o hernie devenită gigantă presupune și riscuri mai mari de complicații față de o hernie de dimensiuni mai mici. “Dacă nu e operată, din cauza volumului herniei, aici pot migra diverse organe interne ce se pot traumatiza, volvula, strangula. De asemenea, riscul operator și rata de recidivă cresc în cazul herniilor de mari dimensiuni. O problemă tipică pentru aceste cazuri o reprezintă creșterea presiunii abdominale după reducerea viscerelor în cavitatea abdominală, ce poate produce probleme respiratorii”, punctează medicul.
Operație clasică cu grefon poliesteric de întărire, procedeul Lichtenstein
Când a ajuns la medic, Ioan era conștient de urmări. Cu deosebită grijă și cu un calm molipsitor, medicul l-a asigurat că totul se rezolvă: „În general, în momentul prezentării pacientului la medicul chirurg, acestuia i se explică ce înseamnă boala lui, care sunt riscurile acesteia dacă rămâne fără tratament chirurgical, precum și opțiunile de tratament, cu trecerea în revistă a posibilelor complicații ale intervenției. Așa s-a procedat și în acest caz, pacientul optând pentru intervenție chirurgicală”.
Îmbărbătat de medic și cu sprijinul familei - soția și un fiu, de 30 de ani - Ioan și-a făcut curaj. Avea nevoie, căci „tăietura e tăietură”. Astfel, anul acesta, pe 15 februarie, a fost efectuată operația de hernie inghinală dreapta gigantă, prin metoda clasică cu grefon poliesteric de întărire - procedeul Lichtenstein. Medicul chirurg Daniel Ciurdariu explică de ce s-a optat pentru această tehnică și cum se desfășoară o astfel de intervenție.
“Deși majoritatea herniilor inghinale - circa 95% - le operam în serviciul nostru laparoscopic, în cazul herniilor mari, această metodă nu e potrivită, de aceea am optat pentru varianta operației clasice.
Intervenția clasică presupune incizie, cu disecția sacului herniar, reducerea conținutului sacului în abdomen (în cazul nostru vorbim de anse intestinale și epiploon), precum și rezecția sacului herniar. Urmează plastia defectului parietal cu grefon poliesteric, în acest caz folosind un grefon de 15/10 cm. Grefonul poliesteric reprezintă o foiță subțire cu orificii, din material plastic - polipropilenă - ce e biocompatibil, ușor de integrat în organism, și se folosește pentru întărirea sau substituția unor zone slabe sau defecte ale peretelui abdominal; în timp, el se integrează în țesuturi, întărind aria adiacentă; funcționează oarecum ca o plasă de armătură din beton”, spune medicul.
Operația a durat circa 90 minute și s-a încheiat fără complicații.
Pacient: „Nu se poate compara cu ce era înainte”
Ioan a rămas internat doar o noapte la Spitalul MedLife Genesys Arad, timp în care Dr. Ciurdariu a urmărit cu atenție eficiența respirației postoperator, din cauza presiunii crescute, în condițiile în care fuseseră reintroduse în abdomen organele herniate.
Pacientul a avut o evoluție favorabilă generală și locală, iar recuperarea a fost una rapidă, cu mobilizare precoce, medicație specifică de susținere postoperatorie. A doua zi, Ioan a putut să mănânce normal și să plece acasă la 24 de ore de la operație. I s-a recomandat evitarea efortului fizic ușor două săptămâni, a celui moderat 45 de zile și a celui intens 6 luni. La două luni, după cum constată medicul, evoluția e favorabilă.
Ușurat, Ioan respectă cu strictețe indicațiile medicului. După 20 de ani în care se apleca și putea ridica orice cu mare greutate, acum constată cât de mult i s-a schimbat viața în bine: „e foarte ușor să mă îmbrac, nu se compară cu ce era înainte”. Treabă se găsește și acum, însă își poate vedea de ea rezonabil, datorită grijii cu care a fost tratat. Și nu omite să transmită un mesaj pentru cei care ar putea trece printr-o experiență ca a sa: „să meargă la medic din timp”.
Acest articol a fost inițial publicat pe site-ul Mediafax.
