Ce înseamnă inteligență emoțională
Inteligența emoțională, cunoscută și sub denumirea de coeficient emoțional sau EQ, reprezintă capacitatea de a recunoaște, înțelege și gestiona emoțiile proprii și pe ale celorlalți.
Persoanele care au un nivel ridicat al EQ au șanse mai mari să construiască relații puternice, să reușească la școală și la locul de muncă și să-și atingă mai ușor obiectivele personale și de carieră. De asemenea, se pot conecta mai bine cu propriile sentimente, pot transforma mai ușor intenția în acțiune și lua decizii corecte cu privire la ceea ce contează cel mai mult pentru ele.
Multe companii caută ca angajații lor, în special conducerea executivă, să aibă un nivel ridicat al inteligenței emoționale. Unele universități oferă chiar și cursuri despre cum să îmbunătățim inteligența emoțională.
Teoria inteligenței emoționale a fost introdusă de Peter Salovey și John D. Mayer în anii 1990, apoi dezvoltată și adusă publicului de Daniel Goleman. Conceptul a câștigat o largă acceptare. Cu toate acestea, unii psihologi susțin că, deoarece EQ nu poate fi cuantificat prin teste psihometrice, nu poate fi explicat pe deplin.
Diferența dintre EQ și IQ
Atât EQ, cât și IQ sunt forme importante de inteligență, care îi ajută pe oameni să reușească în viața personală și profesională. Cu toate acestea, există câteva diferențe cheie între cele două concepte.
Principala deosebire constă în faptul că inteligența emoțională presupune capacitatea unei persoane de a recunoaște, înțelege și gestiona eficient emoțiile, în timp ce coeficientul de inteligență (IQ) se concentrează exclusiv pe inteligența cognitivă și pe abilitățile academice de rezolvare a problemelor.
Coeficientul emoțional măsoară inteligența emoțională, evaluând capacitatea de a identifica, gestiona și exprima emoțiile. Abilitățile ce țin de EQ - cum ar fi conștientizarea de sine, empatia și automotivarea – sunt esențiale pentru că ajută la identificarea propriilor sentimente și a comportamentului consecvent, pentru a le recunoaște apoi mai ușor în ceilalți.
Pe de altă parte, IQ-ul măsoară capacitatea de a învăța, de a înțelege și de a aplica cunoștințele la sarcinile zilnice. Aceasta implică mai multe abilități, cum ar fi logica și comunicarea verbală. Dezvoltarea coeficientului de inteligență implică învățarea modului în care pot fi filtrate informațiile irelevante, păstrarea detaliilor importante și rezolvarea problemelor complexe.
IQ-ul este o valoare numerică folosită pentru a măsura abilitățile cognitive și potențialul intelectual. Se consideră că reprezintă inteligența generală a unei persoane.
Testele IQ sunt concepute pentru a evalua diferite aspecte ale funcționării mentale, cum ar fi:
- capacitatea de raționament;
- abilitățile de rezolvare a problemelor;
- capacitatea de memorare;
- competența lingvistică.
Natura standardizată a acestor teste permite comparații între persoane de diferite vârste și medii. Cu toate acestea, este important de reținut că scorurile IQ nu sunt menite să definească complet o persoană; în schimb, ele oferă o indicație a abilităților în domeniile specifice măsurate de test.
În plus, factori precum mediul cultural și statutul socio-economic pot influența modul în care o persoană se descurcă la aceste evaluări. Pentru un rezultat complet, ar trebui interpretat scorul IQ împreună cu alte măsurători și luate în considerare mai multe aspecte ale inteligenței umane.
