Psihoterapie de cuplu: ce trebuie să ştii despre terapia de cuplu

Ce este psihoterapia de cuplu

Psihoterapia de cuplu, cunoscută și sub denumirea de terapie de cuplu, este o formă de psihoterapie menită să ajute partenerii să își îmbunătățească relația. Aceasta se concentrează pe îmbunătățirea comunicării, rezolvarea conflictelor și consolidarea legăturii emoționale dintre parteneri. Cercetările indică faptul că aproximativ 50-60% dintre cupluri au succes cu ajutorul acestui tip de intervenție.

Procesul implică, de obicei, explorarea sentimentelor și comportamentelor fiecărui partener, înțelegerea dinamicii relației și învățarea unor instrumente pentru a promova o relaţie mai sănătoasă.

În cazul în care în procesul terapeutic este implicată toată familia, vorbim despre terapie de familie.

Tipuri de tratamente utilizate în terapia de cuplu

Terapia de cuplu cuprinde diverse abordări menite să îmbunătățească dinamica relației, comunicarea și legătura emoțională dintre parteneri.

Terapia centrată pe emoţii

Este o abordare structurată, pe termen scurt, care se concentrează pe consolidarea legăturii emoționale dintre parteneri. Bazată pe teoria atașamentului, aceasta ajută cuplurile să identifice și să transforme modelele negative de interacțiune în conexiuni emoționale sigure. Terapeuții îndrumă partenerii să își exprime emoțiile și nevoile subiacente, favorizând înțelegerea și apropierea. Cercetările indică faptul că terapia centrată pe emoţii este eficientă în îmbunătățirea satisfacției relațiilor și în reducerea suferinței.

Metoda Gottman

Dezvoltată de medicii John și Julie Gottman, această metodă se bazează pe cercetări aprofundate cu privire la ceea ce face ca relațiile să aibă succes sau să eșueze. Ea pune accentul pe construirea unei prietenii puternice, gestionarea constructivă a conflictelor și crearea unui scop comun. Terapeuții folosesc instrumente specifice pentru a ajuta cuplurile să aprofundeze intimitatea, să îmbunătățească relaţia de comunicarea și să gestioneze conflictele. Abordarea include tehnici precum „hărțile iubirii” pentru a spori înțelegerea de către parteneri a lumii celuilalt.

Metoda Ellen Wachtel

Metoda lui Ellen Wachtel este o abordare bazată pe puncte forte și care se concentrează pe evidențierea aspectelor pozitive ale relației. Ea încurajează autoreflecția în detrimentul atribuirii de vină, ajutând partenerii să aprecieze punctele forte și contribuțiile celuilalt. Această perspectivă favorizează o dinamică mai optimistă și mai colaborativă, promovând respectul și înțelegerea reciprocă.

Terapia psihodinamică de cuplu

Această abordare aprofundează modul în care istoricul individual de viață și procesele inconștiente influențează dinamica relațiilor actuale. Ea urmărește să descopere conflictele nerezolvate și luptele interne pe care fiecare partener le aduce în relație. Prin scoaterea la lumină a acestor factori inconștienți, cuplurile pot înțelege motivațiile profunde din spatele interacțiunilor lor și pot lucra în direcția unor modele mai sănătoase.

Terapia comportamentală de cuplu

Se concentrează pe modificarea comportamentelor specifice și a modelelor de gândire care contribuie la dificultățile relaționale. Aceasta implică identificarea comportamentelor negative, îmbunătățirea interacțiunilor pozitive și dezvoltarea unor abilități eficiente de comunicare și de rezolvare a problemelor. Scopul este de a consolida comportamentele pozitive și de a le reduce pe cele negative, îmbunătățind astfel satisfacția generală a relației.

Recomandări

Implicarea în terapia de cuplu poate fi un pas important către îmbunătățirea unei relații, iar pentru a optimiza beneficiile acesteia, ar trebui luate în considerare următoarele recomandări:

• stabilirea unor așteptări realiste - terapia este un proces menit să promoveze înțelegerea și rezolvarea mai degrabă decât să ofere soluții imediate;
• concentrarea pe creșterea personală - accentuarea schimbărilor individuale mai degrabă decât încercarea de a modifica comportamentul partenerului poate duce la rezultate mai eficiente;
• exersarea abilităților între sesiuni - aplicarea tehnicilor de comunicare și de rezolvare a problemelor învățate în cadrul terapiei în interacțiunile zilnice ajută la consolidarea noilor comportamente și promovează schimbările de durată;
• menținerea transparenței - onestitatea atât cu terapeutul, cât și cu partenerul este crucială; reținerea informațiilor trebuie evitată, deoarece deschiderea favorizează încrederea și facilitează procesul terapeutic;
• menținerea angajamentului - prezența regulată și participarea activă la ședințe demonstrează dedicarea pentru îmbunătățirea relației. Implicarea deplină în discuțiile și exercițiile propuse de terapeut îmbunătățește experiența terapeutică;
• răbdare - schimbările semnificative necesită timp; victoriile mici trebuie recunoscute, iar răbdarea trebuie menținută în timp ce partenerii trec împreună prin provocări.