Interviu Luminița Maier, psiholog MedLife: despre dinamica relațiilor moderne și riscurile sexului ocazional

Dinamica relațiilor de cuplu s-a schimbat în ultimele decenii. Tinerii de azi experimentează forme variate de intimitate, de la relații monogame clasice până la aranjamente mai puțin convenționale, tip „friends with benefits” (prieteni cu beneficii). Deși libertatea de explorare este mai mare ca niciodată, această deschidere vine la pachet cu provocări emoționale și riscuri de sănătate care nu trebuie ignorate. Despre aceste provocări și riscuri ne spune mai multe Mihaiela-Luminița Maier, psiholog în cadrul Hyperclinicii MedLife Deva.

Ce înseamnă de fapt „friends with benefits” și care sunt riscurile acestui fenomen?

Relațiile de tip „friends with benefits” (FWB) sau „prieteni cu beneficii” au devenit o realitate din ce în ce mai prezentă în viața tinerilor. Aceste aranjamente presupun ca două persoane să se angajeze în activități sexuale ocazionale, fără angajamentul formal specific unei relații romantice.

În România, fenomenul capătă nuanțe particulare. „Din experiența mea, în rândul adolescenților termenul de prieteni cu beneficii este mai degrabă înțeles în sensul sexului ocazional decât în sensul unei relații de prietenie ce implică și latura sexuală, fără, însă, a presupune implicarea emoțională și intimitatea unei relații romantice propriu-zise”, explică Luminița Maier.

Deși este adesea perceput ca o formă de emancipare și libertate sexuală, conceptul de „prieteni cu beneficii” ascunde adesea ambiguități care pot genera suferință.

„Relațiile friends with benefits pot avea efecte negative majore asupra sănătății atât fizice, cât și mentale”, avertizează Luminița Maier. „Bolile cu transmitere sexuală nu sunt nici puține, nici rare, iar efectele psihologice vizează atât natura acestor relații FWB - pe termen mediu și lung vorbim de sentimente de inadecvare cu stări de anxietate, afecte negative dezadaptative, cât și impactul la nivel psihologic al contractării unei boli cu transmitere sexuală”, precizează aceasta.

Cercetările indică faptul că doar 10-20% dintre relațiile FWB se transformă într-o relație romantică pe termen lung. Mai mult, un studiu care a urmărit evoluția a sute de astfel de relații a descoperit că majoritatea participanților nu erau fericiți doi ani mai târziu și considerau că și-au pierdut timpul.

În plus, psihologul atrage atenția că aceste structuri relaționale pot fi uneori simptome ale unor dificultăți mai profunde de relaționare: „Relațiile poligame sau de tipul FWB, deși pot părea marca emancipării, ascund anumite disfuncționalități emoționale, comportamentale. Celor care preferă acest tip de relații le-aș recomanda în primul rând să își clarifice (singuri sau cu suportul psihologului) preferința lor. Viața ordonată, igiena mentală și fizică susțin sănătatea din orice unghi am privi”.

De ce rămâne sexualitatea un subiect tabu în România și ce riscuri implică acest lucru?

În ciuda modernizării societății, educația sexuală rămâne o carență majoră în spațiul românesc. Lipsa dialogului deschis în familie îi împinge pe tineri către surse de informare neverificate sau deformate, cum este pornografia, care oferă o viziune nerealistă asupra intimității și consimțământului.

„În România sexualitatea și sexul rămân subiecte tabu, mai ales în familie. Deși adolescența (12/13-18 ani) este vârsta la care copiii se orientează după părerile din exteriorul familiei din ce în ce mai mult (prieteni, colegi, covârstnici), familia rămâne cel mai important factor de formare al copilului. Dacă în familie nu povestim cu tinerii noștri despre riscurile, particularitățile sexualității, ei vor completa golul informațional de oriunde cu aproape orice. Lucrând cu adolescenți, majoritatea consideră că pornografia este una dintre sursele de informare pentru ei în ce privește sexualitatea. Probabil așa este de când a apărut pornografia, însă accesul la pornografie este, în 2024, semnificativ mai facil decât în 2000 sau ’90. În acest context, este nevoie în primul rând de intervenția părintelui responsabil, matur emoțional, informat, primul și cel mai important adult/educator din viața adolescentului, pentru a explica, a exemplifica cu informații corecte curiozitățile firești ale tinerilor privind sexualitatea. Tot părintele știe și poate ghida adolescentul spre specialiști în domeniu, în funcție de particularitățile culturale ale familiei (psihologi, medici, sexologi), mai ales atunci când nu deține răspunsurile la posibilele întrebări ale adolescentului”, explică psihologul Luminița Maier.

Care este impactul psihologic al unui diagnostic de boală cu transmitere sexuală?

Descoperirea unei BTS nu reprezintă doar o problemă medicală ce necesită tratament medicamentos, ci declanșează o criză identitară și relațională profundă. Stigmatul social asociat acestor afecțiuni generează sentimente intense de izolare.

„Am avut la cabinet tineri care au fost afectați de BTS-uri. Unii tineri cu care am lucrat au apelat la psiholog imediat după aflarea diagnosticului, iar starea dominantă este marcată de: panică, anxietate, regret și rușine. Am lucrat și cu tineri care se aflau în tratament de lungă durată, al căror stil de viață a suferit modificări majore, intervenția psihologică axându-se pe modalități de adaptare, prevenția depresiei, creșterea rezilienței, a rezistenței la frustrare. Atunci când comunicarea este defectuoasă apar sentimentele de neîncredere, de rușine cu impact major negativ în relația de cuplu. Mai mult, în situația efectelor fizice ale BTS (durerile cronice sau infertilitatea, de exemplu) partenerii trebuie să facă față unei noi realități, situație care se poate concretiza în destrămarea cuplului”, a subliniat Luminița Maier.