Caz complex de os odontoideum, operat cu succes de dr. Maior Rosca Tiberiu

Cazul Alinei Hâncu: simptomele minore care au ascuns o problemă gravă

Datorită abordării îndrăznețe și inovatoare a dr. Maior, Alina Hâncu nu mai riscă tetraplagia sau decesul, cele mai grave situații în care putea ajunge. Puțini sunt cei care pot realiza gravitatea situației în care se afla Alina. Doamna, originară din Brașov, recunoaște că nici ea nu a știut exact prin ce a trecut. Chinul ei a început în 2007, la doar trei ani după ce a născut. Pentru că nu reușea să-și mai controleze bine vezica urinară, Alina a mers la medic. Știa că unele femei se pot confrunta cu astfel de efecte secundare după naștere, așa că nu era prea speriată. Doar că lucrurile erau mai grave decât se aștepta. După control, urologul a sfătuit-o să meargă la neurolog, iar de acolo, „a început toată nebunia“, povestește Alina Hâncu.

„Imediat după RMN m-au imobilizat la pat, mi-au zis să nu mă mișc și m-au întrebat ce accident am avut. Eu nu înțelegeam ce mă întreabă, venisem pe picioarele mele și nu avusesem niciun accident. Medicul neurolog mi-a zis atunci: «Tu ești conștientă că ești cu gâtul rupt în momentul de față?». Doctorul vedea situația mea ca pe un dezastru. Era prinsă măduva spinării între vertebre“, își amintește pacienta.

12 ani fără simptome – o perioadă de aparentă liniște înaintea recidivei

Timp de 12 ani, Alina nu a avut dureri, mergea normal, aproape că uitase de problema ei. Însă, în urmă cu patru ani și jumătate, simptomele au reapărut cu mai mare intensitate. „La început, îmi simțeam greu piciorul drept, iar din mâna dreaptă scăpam lucruri.“ Și-a dat seama că era ceva legat de problema ei la coloană și a ajuns din nou la București, la același spital unde se operase prima oară. Nu a mai găsit aceiași medici, însă a mers la o altă echipă de neurochirurgi din cadrul Spitalului Bagdasar. Medicii au încercat să reintervină pentru a rezolva procesul odontoid care-i comprima măduva spinării, dar fără succes.

„Medicul meu curant de la Brașov mi-a recomandat să mă duc la Cluj, la echipa doctorului Tiberiu Maior, dar eu, fiind o mamă singură și fără venituri foarte mari, am amânat vizita la dr. Maior“, spune Alina. În perioada următoare a strâns bani, a făcut un împrumut, a primit și o donație și și-a făcut curaj să meargă la Cluj, la Spitalul MedLife Humanitas, la dr. Maior.

Drumul spre Cluj: eforturi personale pentru un nou început medical

„Deja, când am ajuns la Cluj, nu mai aveam deloc putere, mă deplasam numai în baston, îmi pierdusem echilibrul, piciorul drept nu-l mai puteam ridica de pe pământ și, de fiecare dată când încercam să forțez, mă împiedicam. S-a întâmplat de foarte multe ori să mă împiedic și să cad, ceea ce se pare că în timp a agravat problema. Mișcările erau limitate, mă ridicam foarte greu – lucruri foarte greu de dus pentru mine, care am fost mereu un om foarte activ. Boala asta mi-a întors viața cu susul în jos, mi-a tăiat pur și simplu aripile. Mi-am pierdut și familia, am rămas doar eu cu fetița mea… a fost foarte greu“, mărturisește Alina Hâncu.

Întâlnirea cu echipa dr. Tiberiu Maior – între scepticism și încredere

Prima oară când a pășit, cu greu, în baston, în cabinetul doctorului Tiberiu Maior, Alina era sceptică, mai ales după eșecul de la București. „După ce am discutat cu dânsul și mi-a explicat exact ce va face și în ce mod îl va ajuta tehnologia să fiu întotdeauna în siguranță, mi-a dat pe loc încredere, deși mi-a spus că nu e o operație foarte ușoară. A zis că a mai făcut operații de os odontoideum și că va încerca și va face tot posibilul să reușească și cu mine. M-am lăsat pur și simplu pe mâinile dânsului și ale echipei sale“, spune ea.

O operație cu grad de dificultate foarte mare

„Pentru că localizarea acestei structuri – procesul odontoid – este foarte sus și foarte profund la nivelul gâtului, singurul mod prin care putea fi făcută intervenția minim invaziv era printr-un abord prin cavitatea bucală. Practic, colegii noștri de la chirurgie oro-maxilo-facială, coordonați de Prof. Dr. Cristian-Mihail Dinu, ne-au ajutat să facem abordul – tot câmpul operator, toată disecția planurilor respective. De fapt, succesul operației a fost determinat de colaborarea dintre neurochirurgi și chirurgii de oro-maxilo-facială. Fără ea, acest rezultat n-ar fi fost decât un vis. Cu ajutorul lor, am ajuns la nivelul procesului odontoid, moment în care am putut să preluăm noi sarcina să rezecăm acest proces. Foarte important, în spatele procesului odontoid, se află măduva spinării și trunchiul cerebral. Aici, intră în joc, de fapt, neurologul care a monitorizat toată intervenția chirurgicală prin sistemul de neuromonitorizare. Mai mult decât atât, sistemul de neuronavigație ne-a permis să știm în permanență şi cu mare exactitate care sunt limitele de rezecție. Astfel, am putut tot timpul să prevenim riscul de a atinge structuri neurologice vitale în timpul intervenției“, detaliază dr. Maior.

Tehnologia avansată, aliat-cheie în protejarea structurilor vitale

Tehnologia de neuromonitorizare a făcut posibilă intervenția în condiții de maximă siguranță, mai ales că măduva spinării era deja suferindă. Astfel, printr-un abord inedit, operația a reușit, iar Alina Hâncu a resimțit la trezire doar o usturime în gât și o durere cervicală, dar suportabile și pentru scurt timp.

„Recent doamna Hâncu a venit la control și am văzut-o – a progresat foarte mult și din punct de vedere psihologic, dar mai ales neurologic. Merge singură, se mai sprijină într-o cârjă, dar se descurcă singură chiar dacă abia au trecut câteva luni de la operație. Va trebui să facă recuperare, dar o să-și revină, reintră în societate, se reintegrează. Practic, acum este schimbată complet orientarea lucrurilor.“