Durerea a vrut să-i fure visul, dar a driblat neșansa cu ajutorul dr. Sergiu Maior-Rosca

14 Ianuarie 2026
Autor: Echipa medicală MedLife
Mana unui baiat in echipament care tine o minge de baschet

Povestea lui Andrei

Când Andrei Zano, un băiat de 14 ani cu privirea mereu îndreptată spre panoul de baschet, a început să simtă o durere în partea de jos a spatelui, nimeni nu și-a imaginat că viața lui avea să se schimbe. „Era doar o durere… așa ne spuneam toți”, povestește mama lui, Alina. Dar în spatele acelui „doar” se ascundea o realitate care avea să-i zguduie familia.

Pentru Andrei, baschetul era mai mult decât sport. Era motivul pentru care se trezea dimineața, motivul pentru care suporta oboseala, motivul pentru care zâmbea. „Îl vedeam cum se întoarce acasă fericit, transpirat, plin de viață. Apoi, treptat, fericirea s-a amestecat cu durerea”, își amintește mama.

La început, durerea părea o umbră trecătoare. Dar umbra a crescut. „Îl vedeam cum se încovoaie ușor când se ridica. Îmi spunea «nu e nimic, mama, trece». Dar în ochii lui vedeam altceva: teamă.”

În zilele de masaj, Andrei strângea din dinți până când lacrimile îi umezeau obrajii. „Urla. Nu exagerez. Urla atât de tare încât îmi venea să plec din cameră. Dar credea, sărăcuțul, că așa trebuie… că e parte din drumul spre performanță”, povestește mama cu voce tremurată.

Ședințe de kinetoterapie, opinii diferite, un RMN care spunea că „totul e bine” — toate acestea au adâncit neputința familiei. „Nu era bine. Eu știam asta. Simțeam asta în piept. Dar nu primeam răspunsuri.”

Diagnosticul nemilos obținut cu greu

Antrenorul lui Andrei, care trecuse la rândul lui printr-o operație ce i-a încheiat cariera sportivă, a fost cel care a insistat să caute și alte opinii. Așa au ajuns imaginile RMN la dr. Sergiu Maior-Rosca, la MedLife Humanitas.

„Antrenorul lui Andrei m-a contactat și mi-a spus că are un jucător cu dureri de spate și că ar trebui să îl evaluăm. Mi-a trimis prin e-mail RMN-ul. M-am uitat și am spus: da, este o problemă, este o fractură a coloanei vertebrale, o spondiloliză“, explică neurochirurgul.

Spondiloliza înseamnă, în termeni simpli, o fractură la nivelul porțiunii prin care procesele articulare se atașează de vertebră, adică zona prin care vertebra se articulează cu cele vecine. Când această zonă este fracturată, vertebrele pot aluneca una față de cealaltă – fenomen numit spondilolisteză.

Totuși, investigația RMN nu poate evidenția clar problema.

De aceea, a recomandat un examen CT, mult mai bun pentru vizualizarea structurilor osoase. CT-ul a confirmat diagnosticul dur și nemilos: fractură completă de pars interaticularis, cu risc de alunecare a vertebrelor. Medicii din Galați care au văzut rezultatele tomografiei s-au grăbit să dea verdictul: „Gata, s-a terminat cu viața lui de sportiv. Nu mai poate juca baschet de performanță. A fost un șoc! A început să-mi cadă părul excesiv. Nu înțelegeam cum e posibil ca de la nimic să fie o problemă atât de mare care îi încheie cariera sportivă“, își amintește mama lui Andrei.

Pentru Alina, acele cuvinte au fost o rană. „Am simțit cum se rupe ceva în mine. Ca și cum i-ar fi tăiat aripile. Nu pot explica altfel. L-am văzut uitându-se la mine și întrebându-mă din ochi: « Ce fac acum?». A fost poate cel mai greu moment din viața mea.”

O speranță fragilă, posibilă prin tehnologia de ultimă oră

Și totuși, în cea mai întunecată perioadă, speranța a venit de la medicul neurochirurg Sergiu Maior de la spitalul MedLife Humanitas Cluj. „A fost primul om care ne-a vorbit cu calm. Cu răbdare. Cu înțelegere. Și primul care a spus: «Există o soluție. Dar e una delicată».”

„Domnul dr. Maior nu ne-a spus doar: operație și atât. Ne-a explicat că există o șansă, mică, să se vindece dacă stă la pat. Ne-a spus: eu aș putea să vă zic direct operație, dar nu vreau să rămân cu sentimentul că nu am încercat și partea conservatoare. Haideți să stăm o lună la pat, cu ridicări minime, cu corset. După o lună, mai facem un CT și vedem“, povestește mama lui Andrei.

A urmat o lună la pat — grea, apăsătoare, plină de întrebări. Andrei privea tavanul, își atingea mingea de baschet cu vârfurile degetelor și își spunea: „Poate e ultima dată.” Mama îl privea și se lupta să nu plângă: „Mi se rupea sufletul… Știam că în interiorul lui se ducea o luptă.”

Cum luna de repaus n-a adus vindecare, familia a simțit că lumea se clatină din nou.

Atunci, doctorul le-a prezentat două căi: una care i-ar fi salvat spatele, dar i-ar fi ucis cariera, și una rară, minim invazivă, care îi putea reda libertatea de mișcare — dar necesita precizie de bijutier și tehnologie de ultimă oră.

Au ales speranța. Au ales curajul. Au ales viitorul.

Pregătirile minuțioase pentru intervenția robotică

„Ne-am documentat și noi, am căutat în România, în Austria, în Germania. Operații similare se fac, dar tehnica aceasta modernă, minim invazivă, cu păstrarea mobilității, am găsit-o la Cluj. Am înțeles că în România se fac doar la spitalul MedLife Humanitas Cluj. Am decis că pentru o calitate a vieții bune pentru copil, asta e singura variantă“, spune mama lui Andrei.

Echipa a printat 3D coloana lui Andrei, a planificat fiecare milimetru, fiecare șurub, fiecare traiectorie. Robotica și experiența chirurgicală s-au împletit cu un singur scop: salvarea visului frumos al lui Andrei.

„Când doctoral ne-a spus că îi poate salva mobilitatea și visul… am simțit că, în sfârșit, respir.”

Operația a fost pregătită cu atenție matematică: printare 3D a coloanei, planificare milimetrică, robotică avansată. „Noi obișnuim în cazurile de genul acesta să facem un mulaj tridimensional al coloanei vertebrale, pe regiunea unde se află patologia. Din imaginile CT facem o printare 3D. Putem astfel să calculăm dinainte traiectoria șuruburilor, tipul de implant, dimensiunea cârligelor. Scurtează mult timpul operator și crește mult precizia“, explică dr. Sergiu Maior.

„Când am văzut coloana lui Andrei printată în 3D, am izbucnit în plâns. Era atât de mică… și totuși acolo se decidea tot viitorul lui”, își amintește mama.

“Nu mă mai doare!”

Ziua intervenției a fost o zi a tăcerii. „N-am putut vorbi. Mă tot plimbam în spital dintr-o parte în alta”, povestește Ana.

Când medicul a ieșit și a spus: „Totul a decurs perfect”, Alina a simțit că genunchii nu o mai țin.

Pentru a obține rezultatul dorit, medicul neurochirurg Sergiu Maior, împreună cu echipa de neurochirurgie spinală de la spitalul MedLife Humanitas Cluj, au folosit și suita robotică Brain Lab. „Pentru a putea alinia perfect șuruburile și fragmentele osoase, ai nevoie de o traiectorie foarte bine calculată. Nu le poți introduce «din mână», clasic, pentru că și un milimetru greșit poate să tracteze defectuos fragmentele și vindecarea să fie vicioasă. Am folosit tot arsenalul de imagistică și robotică pentru acuratețe maximă“, spune neurochirurgul.

Câteva ore mai târziu, Andrei deschidea ochii, confuz, dar cu o liniște pe chip. „Nu mă mai doare…”, a rostit șoptit. Mama spune că nu va uita niciodată clipa aceea. „Nu mă mai doare.” Cîteva cuvinte care au reîntregit un destin.

Recuperarea după intervenția chirurgicală și un vis salvat

A doua zi, adolescentul mergea. „Domnul doctor l-a privit și a zâmbit. I-a zis: «Ești puternic, Andrei. Dar acum trebuie să fii și înțelept».”

Medicul a stabilit un plan clar: în primele două săptămâni, doar mișcări lente, de încălzire, mobilizări blânde ale articulațiilor. Apoi, un program de kinetoterapie progresivă, fără „inovații” sau exerciții suplimentare.

„Domnul doctor ne-a spus clar: să nu facem nimic în plus față de plan. M-a avertizat că Andrei o să creadă că este Superman și că nu trebuie să sară nicio etapă“, spune mama.

La doar câteva săptămâni după operație, băiatul cu visuri mari zâmbea din nou. „Vreau să mă întorc pe teren. Vreau să aud mingea lovind parchetul. Vreau să simt din nou adrenalina”, spune el cu ochii strălucind.

Mama lui, însă, este cea care rezumă totul:

„Dacă nu găseam drumul spre Cluj… dacă nu găseam omul potrivit… copilul meu și-ar fi pierdut viitorul. Dar cineva i l-a dat înapoi. Și cum să mulțumești pentru așa ceva? Nu există cuvinte. Există doar recunoștință.”

Iar medicul, calm și cald ca de obicei, transmite un mesaj care poate schimba vieți:

„O durere de spate la un copil nu este niciodată banală. Poate ascunde o fractură. Poate ascunde un vis în pericol. Investigați. Întrebați. Nu ignorați.”

El precizează că, la tineri, cauza este de cele mai multe ori uzura mecanică a coloanei lombare, prin mișcări bruște, rotații, fandări repetate – exact ceea ce presupun sporturile de performanță precum baschetul. 

Iar Andrei?  Andrei nu se mai teme. Se pregătește. Se reconstruiește. Și într-o zi, nu foarte îndepărtată, mingea va lovi din nou parchetul — iar băiatul va ști că a câștigat cel mai important meci al vieții lui: cel împotriva destinului care voia să-l oprească prea devreme.

Solicită o programare

Aici puteți să solicitați o programare pentru serviciile noastre de oriunde vă aflați, fără telefon și fără vizită în clinică. 

Analizele cu bilet de trimitere în decontare cu Casa de Asigurări de Sănătate se recoltează doar în baza unei programări prealabile.


Pasul 1

Detaliile Pacientului



Pasul 2

Detaliile Programării