Disgrafie

Cauze

Cauzele exacte ale disgrafiei nu sunt complet elucidate, însă cercetările sugerează implicarea unor factori neurologici, genetici și de dezvoltare: 

• disfuncții neurologice: anumite diferențe în funcționarea și organizarea rețelelor neuronale implicate în procesarea limbajului și coordonarea motorie pot duce la apariția disgrafiei; aceste particularități nu reprezintă leziuni cerebrale, ci variații ale dezvoltării neurologice;
• dificultăți de procesare vizuo-spațială: unii copii au dificultăți în aprecierea distanțelor și poziționării elementelor pe pagină; acest lucru poate face ca literele să fie inegale, spațierea între cuvinte incorectă, iar alinierea textului să fie deficitară;
• probleme de motricitate fină: scrisul necesită un control precis al musculaturii mâinii și degetelor; atunci când motricitatea fină este insuficient dezvoltată, copilul poate obosi rapid, poate ține incorect instrumentul de scris și poate întâmpina dificultăți în trasarea literelor;
• factori genetici: există dovezi că tulburările specifice de învățare, inclusiv disgrafia, pot avea o componentă ereditară; copiii care au rude apropiate cu dificultăți similare prezintă un risc mai mare de a dezvolta această afecțiune.

Simptome

Manifestările disgrafiei pot varia de la un copil la altul și pot deveni mai evidente odată cu creșterea cerințelor școlare:

• caligrafie ilizibilă: unul dintre cele mai frecvente semne este scrisul greu de citit; literele pot avea dimensiuni diferite, forme neuniforme sau pot fi realizate cu dificultate;
• amestecarea stilurilor: copilul poate alterna între litere de tipar și litere cursive în cadrul aceluiași cuvânt sau al aceleiași propoziții;
• probleme de spațialitate: se pot observa dificultăți în respectarea liniilor caietului, spațiere neuniformă între cuvinte și litere sau organizarea dezordonată a textului pe pagină;
• simptome fizice: mulți copii acuză dureri sau oboseală la nivelul mâinii după perioade relativ scurte de scris; de asemenea, pot adopta o poziție neobișnuită a corpului sau pot ține creionul într-un mod ineficient;
• dificultăți de ortografie: greșelile ortografice frecvente, omisiunea literelor, inversarea acestora sau dificultățile în respectarea regulilor gramaticale pot însoți disgrafia.

Tratament

Nu există un tratament medicamentos specific pentru disgrafie, însă numeroase intervenții pot îmbunătăți semnificativ performanțele copilului și calitatea vieții acestuia:

• terapie ocupațională: are rolul de a dezvolta motricitatea fină, coordonarea ochi-mână și controlul postural; prin exerciții adaptate vârstei, copilul își poate îmbunătăți precizia și rezistența în timpul scrisului;
• intervenții logopedice: logopedul poate lucra asupra organizării limbajului scris, ortografiei și strategiilor de exprimare; intervenția este personalizată pentru fiecare copil în parte, în funcție de dificultățile identificate;
• adaptări educaționale: la școală, pot fi luate unele măsuri care să reducă impactul dificultăților de scriere:
  • timp suplimentar pentru teste și evaluări;
  • reducerea volumului de copiere;
  • utilizarea fișelor tipărite;
  • evaluarea orală atunci când este posibil;
  • acceptarea unor forme alternative de prezentare a informațiilor.

Instrumentele digitale pot reprezenta și ele un sprijin valoros. Utilizarea tehnologiei, precum calculatorul, tabletele, programele de recunoaștere vocală sau aplicațiile educaționale poate facilita exprimarea ideilor și poate reduce frustrarea asociată scrisului de mână.

Complicații

În lipsa intervenției adecvate, disgrafia poate avea consecințe importante asupra dezvoltării emoționale și academice:

• frustrare și anxietate școlară: copiii pot deveni anxioși atunci când trebuie să scrie, evitând activitățile care implică această activitate; repetarea experiențelor negative poate duce la stres și scăderea motivației școlare;
• scăderea stimei de sine: atunci când eforturile depuse nu se reflectă în rezultate, copilul poate începe să creadă că este mai puțin capabil decât colegii săi; acest lucru îi poate afecta încrederea în propriile abilități;
• performanțe academice scăzute: dificultățile de scriere pot influența rezultatele la numeroase discipline, chiar și atunci când copilul cunoaște răspunsurile și înțelege materia predată.