Despre dislexie
Dislexia este o dificultate comună de învățare ce afectează abilitățile cu un rol important în acest proces, cum ar fi cititul și scrisul. În ciuda acestor efecte negative, dislexia nu afectează inteligența, așa cum se întâmplă în cazul handicapurilor de învățare.
Această afecţiune nu dispare, dislexia la copii fiind o problemă pe tot parcursul vieții, persistând și în viața de adult. Există totuşi diverse metode care ajută la îmbunătățirea abilităților de scriere și de citire, în așa fel încât persoanele afectate să aibă parte de reușite în viața profesională și în parcursul academic.
Cauze
Contrar părerilor populare, persoanele cu dislexie nu au un coeficient de inteligență redus, ci doar dificultăți în a recunoaște diferite sunete ce alcătuiesc cuvintele și în a recunoaște literele.
Cauzele acestei tulburări sunt complexe și multifactoriale, implicând factori genetici, neurologici și de mediu.
- Factori genetici: studiile sugerează că dislexia are o componentă ereditară puternică:
- Persoanele care au un părinte sau frate cu dislexie prezintă un risc semnificativ mai mare de a dezvolta tulburarea;
- Numeroase gene candidate au fost identificate, implicate în dezvoltarea neuronilor și migrarea corticală în timpul sarcinii, cum ar fi DCDC2, KIAA0319 sau ROBO1;
- Moștenirea nu este simplă, ci poligenică, ceea ce înseamnă că mai mulți factori genetici contribuie împreună la vulnerabilitate.
- Factori neurologici și neurobiologici: dislexia este asociată cu diferențe în structura și funcția creierului, mai ales în regiunile implicate în procesarea limbajului și citirii:
- Ariile temporo-parietale și occipito-temporale prezintă adesea conectivitate redusă sau activitate anormală;
- Probleme în procesarea fonologică: dificultatea de a identifica sunetele componente ale cuvintelor (foneme) afectează asocierea literă-sunet și decodarea corectă a cuvintelor;
- Diferențe în emisfera stângă, care este predominant implicată în citire și limbaj, pot contribui la întârzierea sau dificultatea în automatizarea citirii.
- Factori cognitivi: dislexia implică deficite în anumite procese cognitive esențiale pentru citire:
- Memoria de lucru verbală poate fi redusă, afectând capacitatea de a reține secvențe de litere sau cuvinte;
- Viteza de procesare a informației poate fi scăzută, ceea ce încetinește citirea și înțelegerea textului;
- Deficite de atenție vizualo-spațială în unele cazuri pot influența recunoașterea rapidă a literelor și cuvintelor.
- Factori de mediu și educaționali: mediul în care copilul crește poate accentua dificultățile:
- Expunerea insuficientă la limbaj scris și lectură înainte de școală poate întârzia dezvoltarea abilităților fonologice;
- Probleme de audiență sau de vedere netratate, precum hipoacuzia sau tulburările vizuale, pot agrava dificultățile de citire;
- Stresul, lipsa suportului educațional adecvat sau metodele de predare ineficiente pot contribui la intensificarea simptomelor.
De regulă, dislexia nu apare dintr-o singură cauză. Interacțiunea între predispoziția genetică, particularitățile neurologice și factorii de mediu determină severitatea și tipul de dificultăți întâlnite. Această complexitate explică de ce dislexia se manifestă diferit de la un individ la altul.
Factori de risc
Există o serie de factori de risc frecvent implicaţi în apariţia acestei dizabilităţi, printre care:
- Istoric legat de întârzierea vorbirii și de achiziția limbajului;
- Istoric favorabil interpretării greșite a sunetelor și dificultăți în asocierea acestora;
- Probleme în a juca jocuri de rimă;
- Istoric familial de dificultăți specifice de citire;
- Naștere prematură.
Simptome
Simptomele dislexiei pot fi dificil de recunoscut și de înțeles înainte de a începe școala, însă severitatea acestei afecțiuni variază iar primele semne apar, de obicei, la vârsta la care copilul începe să citească.
Simptomele acestei afecțiuni pot să fie împărțite și diferențiate pe categorii de vârstă, după cum vom evidenția în continuare.
- Preșcolari
- Achiziție târzie a limbajului, vorbirea începe mai târziu;
- Extindere mai lentă a vocabularului;
- Probleme la formarea corectă a cuvintelor, cum ar fi inversarea sunetelor în cuvinte sau confuzia cuvintelor care sună la fel;
- Probleme la amintirea sau denumirea literelor, numerelor și culorilor;
- Dificultăți de a învăța versuri sau de a juca jocuri ce implică rime.
- Școlari
- Citire sub nivelul așteptat pentru vârstă;
- Probleme în procesarea și înțelegerea sunetelor;
- Dificultate în a găsi cuvântul potrivit sau dificultate în a forma răspunsuri la întrebări;
- Probleme de memorie ce fac dificilă găsirea cuvântului potrivit;
- Dificultate de a vedea (și ocazional de a auzi) asemănările și diferențele dintre litere și cuvinte;
- Incapacitatea de a reda pronunția unui cuvânt necunoscut;
- Dificultate de ortografie;
- Citirea sau scrierea lentă;
- Evitarea activităților care implică lectura.
- Adolescenți și adulți
- Dificultate la citire, inclusiv la citirea cu voce tare;
- Citire și scriere lentă și laborioasă;
- Probleme de ortografie;
- Evitarea activităților care implică lectura;
- Pronunțarea greșită a numelor sau a cuvintelor sau probleme la redarea cuvintelor;
- Dificultăți de înțelegere a glumelor sau a expresiilor care au un înțeles ce nu este evident;
- Petrecerea unui timp neobișnuit de lung îndeplinind sarcini care implică citirea sau scrierea;
- Dificultate în a rezuma o poveste;
- Probleme în învățarea unei limbi străine;
- Dificultate de memorare;
- Dificultate în rezolvarea problemelor de matematică.
Diagnosticare
Analizele de sânge sau cele de laborator nu sunt utile în detectarea dislexiei, însă semnele acestei afecțiuni pot să fie recunoscute de psihologi, neurologi sau alți specialiști calificați în acest domeniu.
Totuși, evaluarea atentă a simptomelor este esențială pentru acest diagnostic și presupune analizarea următoarelor abilități:
- Decodificare (citirea cuvintelor necunoscute prin sunetul lor);
- Abilități de limbaj oral;
- Fluența și înțelegerea lecturii;
- Ortografie;
- Vocabular;
- Recunoașterea cuvintelor.
Diagnosticarea dislexiei este un proces complex, multidimensional, care implică evaluari evaluarea cognitive, lingvistice și educaționale ale copilului. Scopul este identificarea timpurie a tulburării, diferențierea de alte dificultăți de învățare și elaborarea unui plan de intervenție personalizat.
- Evaluarea inițială: primul pas este colectarea istoricului complet al copilului, care include:
- Istoricul familial: prezența dislexiei sau a altor tulburări de învățare la rudele apropiate poate sugera predispoziție genetică;
- Istoricul dezvoltării lingvistice și cognitive: întârzieri în vorbire, dificultăți de recunoaștere a literelor sau probleme de citire în primii ani de școală;
- Evaluarea factorilor de risc: dificultăți de atenție, probleme auditive sau vizuale, mediul educațional și suportul parental.
- Evaluarea psihologică și cognitivă: specialistul în psihologie sau neuropsihologie aplică teste standardizate pentru a evalua:
- Abilitățile fonologice: capacitatea de a identifica și manipula sunetele în cuvinte (foneme);
- Memoria de lucru și viteza de procesare: impactul asupra citirii și scrierii;
- Competențele lingvistice și vocabularul: înțelegerea limbajului și capacitatea de a procesa semnificații complexe;
- Inteligenta generală: pentru a exclude deficitul cognitiv global; dislexia se diagnostichează la copii cu inteligență normală sau peste medie.
- Evaluarea citirii și scrierii: se aplică teste specifice pentru:
- Fluența citirii: viteza, exactitatea și ritmul citirii unui text adaptat vârstei;
- Competențele de decodare: abilitatea de a transforma literele în sunete și de a citi cuvinte noi;
- Ortografie și scriere: corectitudinea scrierii, recunoașterea cuvintelor și capacitatea de a scrie coerent.
- Screening educațional: cadrele didactice pot contribui la diagnostic prin:
- Observarea dificultăților persistente la citire și scriere comparativ cu colegii de aceeași vârstă;
- Evaluarea progresului educațional în raport cu nivelul clasei;
- Folosirea testelor de screening rapide pentru detectarea timpurie a copiilor cu risc crescut de dislexie.
Diagnosticul diferențial: este important să se excludă alte cauze ale dificultăților de citire, cum ar fi:
- Tulburările de atenție (ADHD);
- Probleme vizuale sau auditive;
- Lipsa de instruire adecvată sau bariere lingvistice.
Diagnosticarea finală și planul de intervenție: după centralizarea datelor din evaluările psihologice, cognitive și educaționale, specialistul poate:
- Confirma diagnosticului de dislexie;
- Clasifica severitatea tulburării;
- Recomanda un plan educațional individualizat (IEP), care poate include terapie de citire, intervenții fonologice și suport pedagogic adaptat.
Tratament
Anomalia cerebrală subiacentă care duce la dislexie nu are un tratament specific pentru corectare însă detectarea precoce a acesteia și abordarea unor metode pentru ameliorarea efectelor dislexiei reprezintă pași importanți în îmbunătățirea calității vieții.
Tehnici educaționale
Testarile psihologice și psihiatrice sunt un sprijin real în diagnosticarea dislexiei, urmate de tehnici educaționale specifice pentru tratarea acesteia: tehnici care implică auzul, vederea și simţul tactil pentru a îmbunătăți abilitățile de citire, ascultarea unor lecții înregistrate și urmărirea cu degetul a literelor folosite și a cuvintelor rostite pentru a ajuta la procesarea informațiilor. De asemenea, ajută în tratarea dislexiei și următoarele metode educaționale:
- citirea cu voce tare;
- construirea unui vocabular de cuvinte recunoscute și înțelese;
- sesiuni de îndrumare cu un specialist pentru îmbunătățirea citirii;
- învățarea și recunoașterea fenomenelor, iar apoi înțelegerea fonicii;
Plan individual de educație
Părinții, împreună cu profesorii, pot să creeze un plan de educație conform cu abilitățile copilului.
Tratament precoce
Copiii cu dislexie care primesc ajutor suplimentar la grădiniță sau în clasa I își vor îmbunătăți adesea abilitățile de citire suficient pentru a reuși la școală - cu cât se intervine mai repede, cu atât impactul dislexiei va fi redus.
Complicații
Dislexia lăsată netratată, poate duce la:
Prevenție
Chiar dacă nu există o modalitate garantată de a preveni dislexia, problemele neurologice care provoacă această tulburare pot fi în strânsă legătură cu factori prenatali, iar copiii născuți prematur sau cei care au avut o greutate mică la naștere prezintă un risc mai mare de a face această boală, așa că este important ca mamele să aibă grijă și să ducă un stil de viață sănătos în timpul sarcinii.
De asemenea, este ideal să se intervină imediat ce apar primele semne ale dislexiei la copii, dar și să fie efectuate activități menite să faciliteze deprinderea abilităților de tipul vorbirii, citirii și scrierii.
- ”Overview - Dyslexia”. NHS Choices. 2022, www.nhs.uk
- Stephen Brian Sulkes. “Dyslexia.” MSD Manual Professional Edition, MSD Manuals, 7 Feb. 2022, www.msdmanuals.com
- S Sutton Hamilton, “Reading difficulty in children: Clinical features and evaluation.” Uptodate.com, 2022, www.uptodate.com
- Habib M, Giraud K. „Dyslexia. Handb Clin Neurol”. 2013111:229-35. doi: 10.1016/B978-0-444-52891-9.00023-3.
- “American Dyslexia Association | We Can Help! | Dyslexia.” American Dyslexia Association “We Can Help!,” 2022, www.american-dyslexia-association.com
Alte afecțiuni similare
Disfonia
Disfonia sau răgușeala reprezintă o modificare temporară sau definitivă a intensității și a timbrului vocal, cauzată de leziuni localizate la nivelul corzilor vocale, al...
Vezi detalii
Dishidroză
Dishidroza este o formă de eczemă care afectează palmele, tălpile și părțile laterale ale mâinilor și picioarelor. Se manifestă printr-o serie de vezicule pline cu un...
Vezi detalii
Dislexie
Dislexia este o dificultate comună de învățare ce afectează abilitățile cu un rol important în acest proces, cum ar fi cititul și scrisul. În ciuda acestor efecte...
Vezi detalii
Dislipidemia
Dislipidemia este definită ca fiind un nivel prea ridicat sau prea scăzut al lipidelor din sânge. Lipidele din sânge sunt substanțe grase, cum ar fi trigliceridele și...
Vezi detalii
Dislipidemie mixtă
Dislipidemia mixtă este o afecțiune caracterizată prin niveluri crescute de colesterol LDL (colesterolul „rău”), trigliceride și, adesea, niveluri scăzute de colesterol...
Vezi detalii
Dismenoree
Dismenoreea este un termen medical pentru durerile asociate menstruației. Mai mult de 50% dintre femeile care au menstruație prezintă dureri pentru 1-2 zile în fiecare...
Vezi detalii
Echipa medicală - Psihologie și Neurologie
Solicită o programare
Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.
