Dislexie (Tulburarea de citire)

Cauze

Contrar părerilor populare, persoanele cu dislexie nu au un coeficient de inteligență redus, ci doar dificultăți în a recunoaște diferite sunete ce alcătuiesc cuvintele și în a recunoaște literele.

Cauzele acestei tulburări sunt complexe și multifactoriale, implicând factori genetici, neurologici și de mediu.

• Factori genetici: studiile sugerează că dislexia are o componentă ereditară puternică:
  • Persoanele care au un părinte sau frate cu dislexie prezintă un risc semnificativ mai mare de a dezvolta tulburarea;
  • Numeroase gene candidate au fost identificate, implicate în dezvoltarea neuronilor și migrarea corticală în timpul sarcinii, cum ar fi DCDC2, KIAA0319 sau ROBO1;
  • Moștenirea nu este simplă, ci poligenică, ceea ce înseamnă că mai mulți factori genetici contribuie împreună la vulnerabilitate.
• Factori neurologici și neurobiologici: dislexia este asociată cu diferențe în structura și funcția creierului, mai ales în regiunile implicate în procesarea limbajului și citirii:
  • Ariile temporo-parietale și occipito-temporale prezintă adesea conectivitate redusă sau activitate anormală;
  • Probleme în procesarea fonologică: dificultatea de a identifica sunetele componente ale cuvintelor (foneme) afectează asocierea literă-sunet și decodarea corectă a cuvintelor;
  • Diferențe în emisfera stângă, care este predominant implicată în citire și limbaj, pot contribui la întârzierea sau dificultatea în automatizarea citirii.
• Factori cognitivi: dislexia implică deficite în anumite procese cognitive esențiale pentru citire:
  • Memoria de lucru verbală poate fi redusă, afectând capacitatea de a reține secvențe de litere sau cuvinte;
  • Viteza de procesare a informației poate fi scăzută, ceea ce încetinește citirea și înțelegerea textului;
  • Deficite de atenție vizualo-spațială în unele cazuri pot influența recunoașterea rapidă a literelor și cuvintelor.
• Factori de mediu și educaționali: mediul în care copilul crește poate accentua dificultățile:
  • Expunerea insuficientă la limbaj scris și lectură înainte de școală poate întârzia dezvoltarea abilităților fonologice;
  • Probleme de audiență sau de vedere netratate, precum hipoacuzia sau tulburările vizuale, pot agrava dificultățile de citire;
  • Stresul, lipsa suportului educațional adecvat sau metodele de predare ineficiente pot contribui la intensificarea simptomelor.

De regulă, dislexia nu apare dintr-o singură cauză. Interacțiunea între predispoziția genetică, particularitățile neurologice și factorii de mediu determină severitatea și tipul de dificultăți întâlnite. Această complexitate explică de ce dislexia se manifestă diferit de la un individ la altul.

Simptome

Simptomele dislexiei pot fi dificil de recunoscut și de înțeles înainte de a începe școala, însă severitatea acestei afecțiuni variază iar primele semne apar, de obicei, la vârsta la care copilul începe să citească.

Simptomele acestei afecțiuni pot să fie împărțite și diferențiate pe categorii de vârstă, după cum vom evidenția în continuare.

• Preșcolari
  • Achiziție târzie a limbajului, vorbirea începe mai târziu;
  • Extindere mai lentă a vocabularului;
  • Probleme la formarea corectă a cuvintelor, cum ar fi inversarea sunetelor în cuvinte sau confuzia cuvintelor care sună la fel;
  • Probleme la amintirea sau denumirea literelor, numerelor și culorilor;
  • Dificultăți de a învăța versuri sau de a juca jocuri ce implică rime.
• Școlari
  • Citire sub nivelul așteptat pentru vârstă;
  • Probleme în procesarea și înțelegerea sunetelor;
  • Dificultate în a găsi cuvântul potrivit sau dificultate în a forma răspunsuri la întrebări;
  • Probleme de memorie ce fac dificilă găsirea cuvântului potrivit;
  • Dificultate de a vedea (și ocazional de a auzi) asemănările și diferențele dintre litere și cuvinte;
  • Incapacitatea de a reda pronunția unui cuvânt necunoscut;
  • Dificultate de ortografie;
  • Citirea sau scrierea lentă;
  • Evitarea activităților care implică lectura.
• Adolescenți și adulți
  • Dificultate la citire, inclusiv la citirea cu voce tare;
  • Citire și scriere lentă și laborioasă;
  • Probleme de ortografie;
  • Evitarea activităților care implică lectura;
  • Pronunțarea greșită a numelor sau a cuvintelor sau probleme la redarea cuvintelor;
  • Dificultăți de înțelegere a glumelor sau a expresiilor care au un înțeles ce nu este evident;
  • Petrecerea unui timp neobișnuit de lung îndeplinind sarcini care implică citirea sau scrierea;
  • Dificultate în a rezuma o poveste;
  • Probleme în învățarea unei limbi străine;
  • Dificultate de memorare;
  • Dificultate în rezolvarea problemelor de matematică.

Tratament

Anomalia cerebrală subiacentă care duce la dislexie nu are un tratament specific pentru corectare însă detectarea precoce a acesteia și abordarea unor metode pentru ameliorarea efectelor dislexiei reprezintă pași importanți în îmbunătățirea calității vieții.

Tehnici educaționale

Testarile psihologice și psihiatrice sunt un sprijin real în diagnosticarea dislexiei, urmate de tehnici educaționale specifice pentru tratarea acesteia: tehnici care implică auzul, vederea și simţul tactil pentru a îmbunătăți abilitățile de citire, ascultarea unor lecții înregistrate și urmărirea cu degetul a literelor folosite și a cuvintelor rostite pentru a ajuta la procesarea informațiilor. De asemenea, ajută în tratarea dislexiei și următoarele metode educaționale:

• citirea cu voce tare;
• construirea unui vocabular de cuvinte recunoscute și înțelese;
• sesiuni de îndrumare cu un specialist pentru îmbunătățirea citirii;
• învățarea și recunoașterea fenomenelor, iar apoi înțelegerea fonicii;

Plan individual de educație

Părinții, împreună cu profesorii, pot să creeze un plan de educație conform cu abilitățile copilului.

Tratament precoce

Copiii cu dislexie care primesc ajutor suplimentar la grădiniță sau în clasa I își vor îmbunătăți adesea abilitățile de citire suficient pentru a reuși la școală - cu cât se intervine mai repede, cu atât impactul dislexiei va fi redus.

Complicații

Dislexia lăsată netratată, poate duce la:

• probleme comportamentale;
• anxietate;
• depresie;
• probleme sociale;
• efecte severe asupra performanțelor școlare;