Despre entorsă
Entorsa reprezintă întinderea sau lezarea unuia sau mai multor ligamente de la nivelul articulației. Poate apărea în orice structură articulară din corp, cele mai expuse fiind cele care presupun un risc crescut de traumatisme: membrele superioare sau inferioare.
Entorsa de gleznă : apare atunci când piciorul este răsucit în plan longitudinal, în lateral sau medial, în timpul alergării, răsucirii sau aterizării pe gleznă; se prezintă în trei stadii, în funcție de gradul leziunii ligamentare, ceea ce se reflectă și asupra simptomatologiei:
- grad I – ușoară: întindere ușoară sau ruptură incompletă a ligamentelor. Clinic, se caracterizează prin edem minim local, durere minimă la efectuarea mișcărilor care au provocat traumatismul și posibilitatea efectuării mișcărilor și funcției articulare, cu durere minimă;
- grad II – medie: leziune minimă spre medie a ligamentelor, exprimată clinic prin edem mediu articular, durere medie la nivelul articulației și păstrarea funcționalității articulare;
- grad III – severă: ruptură completă a ligamentelor, caz în care edemul este masiv, durerea este importantă la mobilizarea articulației și apare impotența funcțională articulară.
Entorsa de genunchi: poate apărea după un traumatism direct asupra tibiei sau genunchiului, în urma unei căzături sau ca urmare a răsucirii bruște, când tibia este fixată pe sol.
Entorsa de pumn: apare în urma unui traumatism prin cădere, cu mâna întinsă.
Pentru servicii complete de ortopedie puteți contacta Spitalul de Ortopedie și Chirurgie Plastică MedLife.
Cauze
Entorsa este provocată de traumatisme directe sau indirecte, care suprasolicită articulația în timpul unor mișcări extreme, ducând la leziuni ale ligamentelor fibrilare, parțiale sau totale. Traumatismele care pot provoca entorse includ:
- inversiunea sau eversiunea forțată a gleznei la schimbarea bruscă a direcției sau la aterizarea după sărituri;
- alunecarea sau căderea pe suprafețe umede sau pe teren neregulat;
- traumatism prin mecanism direct la nivelul membrelor, cum se întâmplă în cazul sporturilor de contact.
Factori de risc
Entorsa poate apărea la orice vârstă, indiferent de sex, la persoane active sau sedentare. Factori de risc în apariția entorselor pot fi:
- antecedentele de entorsă;
- condiție fizică precară;
- obezitatea;
- efectuarea de efort fizic intens pe suprafețe neregulate;
- oboseala musculară (epuizare fizică).
Simptome
Semnele și simptomele entorsei pot varia, în funcție de severitatea leziunilor ligamentare și pot include:
- durere locală, care se accentuează la reproducerea traumatismului;
- edem local sau global al articulației implicate;
- hematom local sau la distanță (decliv);
- instabilitate articulară, manifestată prin senzația de deplasare al unuia din componentele osoase articulare;
- impotență funcțională relativă sau totală a articulației expuse la traumatism.
Diagnosticare
Diagnosticul clinic, care constă în palparea reperelor osteoarticulare și evaluarea funcționalității articulare, este efectuat de medicul ortoped și, în cele mai multe cazuri, poate fi de ajuns pentru stabilirea afecțiunii.
Ortopedul poate decide necesitatea efectuării unor investigații suplimentare imagistice, precum radiografia, care are rolul de a exclude eventuale fracturi.
Diagnosticul de certitudine imagistic constă în efecturea unor investigații precum examenul de rezonanță magnetică nucleară sau ecografia de părți moi la nivel articular.
Tratament
Entorsele pot fi tratate individualizat, în funcție de stadiu și de nivelul de solicitare articulară.
Tratamentul constă în aplicarea protocolului PRICE (Protection, Rest, Ice, Compression, Elevation), în primele 24-72 de ore:
- imobilizarea se poate realiza în diverse forme:
- evitarea mișcărilor care au provocat leziunile articulare;
- imobilizarea parțială a articulației, prin taping (aplicarea de bandaje individualizate cu benzi elastice adezive): indicată la sportivi, persoane tinere cu entorse ușoare, fără instabilitate articulară în antecedente;
- imobilizarea prin orteze: în cazul entorselor medii;
- imobilizare în aparat gipsat/ orteză: în cazul entorselor grave (14-21 de zile).
- repausul articular: permite scăderea fenomenului inflamator local și ajută vindecarea;
- gheața: aplicarea locală, timp de zece minute, de opt ori pe zi, scade inflamația și permite reluarea mai rapidă a mișcărilor articulare; folosirea îndelungată a gheții direct pe piele poate provoca leziuni de tipul degerăturilor;
- compresiunea locală: aplicarea unei compresiuni continue la nivelul articulației lezate, cu o fașă elastică, poate scădea edemul local; fașa nu trebuie întinsă, însă, decât la maximum 50%, pentru a nu afecta circulația sângelui;
- poziția proclivă (ridicată) a segmentului de membru superior sau inferior afectat: scade edemul local și poate reduce perioada de recuperare; articulația lezată trebuie menținută deasupra nivelului inimii.
În cazul leziunilor ligamentare, care pot provoca instabilitate masivă articulară, medicul ortoped poate recomanda intervenția chirurgicală; este cazul entorsei de genunchi, când este necesară reconstrucția ligamentului încrucișat anterior, ligamentului colateral medial sau a celui medial patelofemural. În cazul leziunii totale a ligamentelor de la nivelul gleznei, se poate indica un anumit tip de intervenție - internal bracing.
Este posibil ca, după vindecarea/ ameliorarea entorsei, să fie necesar un tratament de recuperare prin fizio-kinetoterapie, pentru redobândirea mobilității articulare și întărirea musculaturii periarticulare.
Perioada de recuperare post entorsă variază, în funcție de gradul leziunii ligamentare și de tipul de tratament; aceasta poate fi de două – trei săptămâni, în cazul entorselor ușoare, și poate ajunge până la 6 – 12 săptămâni, în cazul entorselor grave.
Complicații
Cea mai frecventă complicație a entorselor o reprezintă apariția instabilității, care, la rândul său, duce la apariția precoce a artrozei secundare locale.
Edemul osos secundar traumatismului comun este o complicație care poate duce la necroză osoasă spontană.
Sindromul algoneurodistrofic, caracterizat prin perturbarea echilibrului vasculonervos local, este o altă complicație ce poate fi determinată de entorse.
Prevenție
În cazul entorselor, nu se poate vorbi despre prevenție, în adevăratul sens al cuvântului; totuși, riscul poate fi redus dacă se ține cont de câteva recomandări:
- evitarea activităților sportive atunci când sunteți obosit sau aveți dureri;
- menținerea unei greutății optime;
- adoptarea unei diete complete, care să asigure o musculatură puternică;
- purtarea unui echipament sportiv potrivit măsurii dumneavoastră;
- luarea de măsuri preventive, care să atenueze căderile accidentale, necoordonate;
- efectuarea de exerciții de stretching, zilnic, mai ales înaintea activităților fizice intense.
Alte afecțiuni similare
Endocardita
Endocardita este o afecțiune cardiacă ce are la bază inflamația endocardului (membrana care căptușește cavitățile inimii). Endocardita apare atunci când bacterii,...
Vezi detalii
Enterobiază
Enterobiaza reprezintă infestarea colonului cu parasite Enterobius vermicularis, cunoscuți și sub denumirea de oxiuri sau helminți. Acest parazit își găsește un corp...
Vezi detalii
Enterocolită
Enterocolita este o inflamație care apare în tractul digestiv al unei persoane și afectează atât intestinului subțire (enterita) cât și colonul (colita). Enterocolita...
Vezi detalii
Entorsa la genunchi
Entorsa de genunchi este un traumatism declanșat de întinderea sau ruptura ligamentelor care susțin articulația genunchiului. Stabilitatea și mobilitatea genunchiului...
Vezi detalii
Entorsa la gleznă
Entorsa de gleznă este o afecţiune frecventă a piciorului, care presupune deterioarea țesuturilor moi ale gleznei, cu afectarea ligamentelor, a tendoanelor și a...
Vezi detalii
Entorsa la mână
Entorsele mâinii presupun afectarea degetelor, a încheieturii mâinii (cunoscută ca articulația pumnului) sau a cotului și sunt leziuni traumatice în care ligamentele de...
Vezi detalii
Solicită o programare
Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.
