Entorsa la gleznă

Cauze

Glezna scrântită apare, de obicei, în timpul practicării activităților fizice și sporturilor profesioniste, dar și accidental, atunci când laba piciorului calcă strâmb pe o suprafaţă neregulată.

Suferim de entorsă a labei piciorului atunci când glezna este forțată să se miște din poziția sa normală, ceea ce face ca unul sau mai multe dintre ligamentele gleznei să se întindă, să se rupă parțial sau complet.

Cele mai întâlnite situații în care glezna este rănită sunt:

• activitățile atletice sau exercițiile fizice care pun presiune pe glezne (alergare, sărituri);
• accidentele (căderea sau alunecarea);
• aterizarea greșită pe picior, după o săritură sau o pivotare;
• ridicarea obiectelor grele, care pune presiune pe glezne în momentul ridicării;
• poziționarea prelungită a gleznelor în poziții incomode, neanatomice;
• lovirea gleznei de o altă persoană, care calcă sau aterizează pe picior, în timpul unei activități sportive.

Simptome

Semnele și simptomele unei entorse a gleznei variază în funcție de severitatea leziunii.

Durerea şi umflarea sunt principalele simptome, iar intensitatea durerii depinde de gradul de întindere sau rupere a ligamentului.

Glezna devine instabilă atunci când ligamentul a fost rupt în totalitate sau s-a produs o luxaţie completă a articulaţiei gleznei, care presupune lezarea în totalitate a mai multor ligamente.

Principalele simptome ale entorsei de gleznă sunt:

• durere intensă, mai ales atunci se încearcă suportul greutății pe glezna afectată;
• umflarea gleznei;
• învinețirea;
• durere la apăsare și restrângerea mișcării articulației;
• senzație de trosnire sau sunet în momentul rănirii.

Tratament

Tratamentul entorselor este, în majoritatea cazurilor, nechirurgical.

În cazul unei entorse care nu a lezat grav ligamentele, medicul recomandă repausul sau mersul susținut cu ajutorul unor cârje. În general, inflamația și durerea în zona lezată pot dura două-trei zile.

Pentru entorsele de gleznă de gradul I, medicul va recomanda repaus, gheaţă, compresie şi ridicare, astfel:

• plasarea gleznei în repaus, fără a mai sprijini greutatea pe laba piciorului;
• aplicarea imediată a compreselor reci cu gheaţă, în cel mai scurt timp posibil, pentru a reduce inflamaţia; acestea vor fi utilizate pentru 20 - 30 de minute maximum, de trei-patru ori pe zi, combinate cu acţiunea de compresie cu faşă elastică, pentru reducerea edemului local şi a durerii;
• compresia, prin înfăşurarea gleznei cu bandaje elastice sau glezniere, pentru imobilizarea articulației, în scopul asigurării stabilității acesteia;
• plasarea gleznei în plan înclinat, prin ridicare, deasupra nivelului inimii.

Dacă medicul constată că afectarea gleznei este serioasă, poate recomanda imobilizarea gipsată sau în orteză specială. Procesul de vindecare a unei entorse mai grave poate dura de la patru până la şase săptămâni, perioadă în care, la recomandarea medicului, trebuie efectuate exerciții speciale pentru a preveni rigidizarea articulaţiei.

Chiar şi ruptura completă de ligamente se poate vindeca fără intervenţie chirurgicală, cu condiţia ca glezna să fie imobilizată în mod adecvat.

Entorsele severe, cu ruptură totală a ligamentelor, sunt asociate cu instabilitatea permanentă. Chiar și în aceste condiții, nu se recomandă intervenţia chirurgicală. În cazul unei entorse severe a gleznei, medicul va decide imobilizarea cu atelă sau aparat gipsat.

După reducerea inflamației și a tumefierii și diminuarea durerilor la presiune, vor fi inițiate exerciţiile de recuperare, care includ seturi de mişcări active și controlate ale articulaţiei gleznei; aceste exerciții previn cronicizarea problemelor de la nivelul gleznei. Sunt recomandate și proceduri de fizioterapie, cum ar fi ultrasunete şi electrostimulare, pentru diminuarea durerii şi inflamaţiei. Exerciţiile fizice în apă sunt indicate frecvent, pentru că nu supun articulațiile la presiune. În momentul în care durerea dispare, se poate lărgi gama de exerciţii efectuate, scopul final fiind acela de a întări articulația gleznei şi de a-i creşte mobilitatea.

Recuperarea după o entorsă de gleznă are trei faze:

• faza 1 - repaus, protejarea gleznei şi reducerea inflamaţiei (o săptămână);
• faza 2 - reluarea mobilităţii şi tonifierea musculaturii (una - două săptămâni);
• faza 3 - reluarea treptată a tuturor activităţilor, cu păstrarea exercițiilor de întreținere, urmată de reluarea capacităţii complexe a articulației, cu realizarea de întoarceri rapide şi bruşte (câteva săptămâni până la câteva luni).

Medicul specialist poate prescrie medicamente antiinflamatoare, nesteroide, pentru a controla durerea şi inflamaţia.

De reținut este faptul că, dacă entorsa de gleznă nu este tratată corespunzător, efectele se vor vedea în timp, când pot apărea probleme cronice, cu durere şi instabilitate persistentă.

Tratamentul chirurgical al entorselor de gleznă este rar indicat, fiind rezervat afecțiunilor care nu răspund tratamentului clasic, nechirurgical şi la pacienţii la care instabilitatea articulației persistă chiar și după mai multe luni de tratament conservator și exerciții de recuperare.

Variantele de tratament chirurgical sunt:

• artroscopia - procedura prin care chirurgul ortoped va examina interiorul articulaţiei, pentru a vedea dacă există fragmente de os sau cartilaj ori părţi din ligament prinse în articulaţie;
• reconstrucţia ligamentară - procedura prin care chirurgul va reface ligamentul deteriorat prin diferite tehnici.

Complicații

Diagnosticarea tardivă sau necorespunzătoare a unei entorse de gleznă, dar și implicarea în activități prea solicitante, la puțin timp după lezarea articulației, ori lezarea repetată a aceleiași articulații, pot duce la complicații serioase:

• dureri cronice de gleznă;
• instabilitate cronică a articulației gleznei;
• artrită la nivelul articulației gleznei.

O altă complicație a lezării articulației gleznei este percepția asupra propriei capacități de deplasare. După o astfel de accidentare este posibil să experimentați probleme de echilibru şi o deteriorare a capacității musculare la piciorul afectat. Lezarea repetată determină cronicizarea afecțiunii și are ca rezultat o și mai mare instabilitate a articulației gleznei, dar și apariția durerii cronice.

Aceste complicaţii apar, de obicei, în cazul în care este reluată activitatea profesională, cea sportivă sau alte activităţi, înainte ca glezna să fie complet vindecată, înainte de finalizarea tuturor exercițiilor și procedurilor de recuperare.

Autor

Echipa medicală MedLife