Enterocolită

Despre enterocolită

Enterocolita este o inflamație care apare în tractul digestiv al unei persoane și afectează atât intestinului subțire (enterita) cât și colonul (colita). Enterocolita este extrem de contagioasă, necesită izolarea pacientului la domiciliu și are un debut brusc, manifestat prin crampe abdominale, stări de greață și diaree apoasă. Atunci când acestor simptome li se adaugă și vărsăturile, diagnosticul este de gastroenterocolită acută, o formă mai complexă de enterocolită.

La adulți, enterocolita apare ca urmare a unei infecții însă, în cazul enterocolitei la bebeluși, cauzele pot fi complexe.

Enterocolita se transmite cu ușurință de la o persoană la alta, mai ales în cazul în care nu sunt respectate regulile de igienă, sau la o persoana cu un sistem imunitar mai scăzut.

Enterocolita se poate transmite oral, prin înghițirea de alimente infectate cu diverse virusuri sau bacterii. În sezonul cald, la mare, enterocolita apare mai ales din cauzei înghițirii apei de mare, care poate duce la apariția unor infecții gastrice. 

În linii mari, enterocolita este specifică sezonului cald. Ea apare cu precădere vara, din cauza creării unui mediu favorabil dezvoltării bacteriilor și a alterării mai rapide a alimentelor. Așadar, enterocolita este provocată de bacterii, fungi (ciuperci), paraziți și virusuri și poate avea manifestări gastrointestinale agresive. 

Enterocolita la copii apare, în primul rând, la cei care au urmat un tratament prelungit cu antibiotic sau la cei cu un sistem imunitar insuficient dezvoltat. Iar dacă vă întrebați cât durează, ei bine, medicii specialiști susțin că după o săptămână simptomele ar trebui să dispară de la sine.

Enterocolita în sarcină este o afecțiune comună dar destul de periculoasă din cauza deshidratării și, în cazuri extreme, poate duce la naștere prematură.

După tipul de manifestare, enterocolita poate fi:

• enterocolită acută;
• enterocolită cronică.

Tipuri de enterocolită existente

În funcție de sursa declanșatoare a bolii, enterocolita poate fi:

• enterocolită bacteriană (provocată de bacteriile menționate mai sus: Salmonella, Shigella, E.coli, Campylobacter și Clostridium difficile);
• enterocolită cauzată de agenți fungici (provocată de Candida);
• enterocolită virală (provocată de virusuri precum rotavirusuri, adenovirusuri, virusul Norwalk și de astrovirusuri);
• enterocolită parazitară (provocată de paraziți precum Giardia, Balantidium coli, Cryptosporidium, Blastocystis hominis și Entamoeba);
• enterocolită toxică (provocată de medicamente, droguri sau de alte substanțe toxice din diferite produse);
• enterocolită mecanică (apare ca urmare a unor leziuni ale intestinelor).

În funcție de manifestările sale, enterocolita poate fi:

• enterocolită necrozantă (apare atunci când inflamația intestinului este însoțită de moartea unor celule din mucoasa intestinală; acest tip de enterocolită apare mai ales la bebelușii care au un sistem imunitar slab dezvoltat);
• enterocolită pseudomembranoasă (apare atunci când mucoasa intestinală este afectată de o infecție provocată de antibiotice);
• enterocolită asociată cu antibioticele (acest tip de enterocolită se instalează după administrarea unui tratament mai îndelungat cu antibiotice care distruge mucoasa și flora intestinală și duce la inflamație intestinală);
• enterocolită hemoragică (este cauzată mai ales de bacteria E. coli și se manifestă prin scaune cu sânge).

Simptome

Indiferent de cauza infecției, simptomele enterocolitei sunt:

• stări de greață;
• vărsaturi;
• crampe și dureri musculare;
• diaree (în cazuri grave poate fi și cu sânge);
• lipsa poftei de mâncare;
• febră;
• deshidratare;
• frisoane;
• balonare dureroasă;
• stare de rău generală;
• stare de oboseală;

Simptomatologia enterocolitei la copii nu diferă cu nimic față de cea a adulților.

La copiii mici însă, o atenție deosebită trebuie acordată riscului de deshidratare, care se observă prin lipsa udării scutecelor, plâns fără lacrimi și apariția buzelor uscate.

Tratament

Tratamentul enterocolitei necesită o atenție sporită. Nu trebuie luate medicamente ori antibiotic fără indicația medicului, pentru că acestea pot face mai mult rău decât bine. De aceea, în primă fază, tratamentul este unul simptomatic.

Pentru crampele musculare sunt indicate medicamentele antispastice, pentru febră cele antipiretice.

Pentru deshidratare se vor consuma multe lichide precum supe, apă și ceaiuri neîndulcite.

Dacă vorbim despre o enterocolită provocată de bacterii, antibioticele pot fi indicate, dar luate numai sub stricta supraveghere a medicului specialist. La fel și în cazul medicamentelor pentru tratarea vărsăturilor.

În tratamentul enterocolitei la copii se urmărește tratarea simptomelor, dar se evită administrarea medicamentelor antidiareice pentru că ar putea agrava boala.

În situații severe, se poate vorbi de internare în spital și chiar de necesitatea unei intervenții chirurgicale pentru a îndepărta partea de intestin afectată.

Regim alimentar

În timpul unui episod de enterocolită, regimul alimentar trebuie să fie o prioritate.  Dacă vă întrebați ce aveți voie să mâncați dacă aveți enterocolită, medicii susțin că, la debutul bolii, este indicat să se consume doar:

• orez fiert;
• carne fiartă slabă (de pui, curcan);
• brânză proaspătă cu un conținut scăzut în grăsimi;
• supă de zarzavat;
• morcovi fierți;
• mere coapte sau fierte sub formă de compot.

În cazul copiilor mici ori a bebelușilor, laptele matern este foarte bun. De asemenea, se poate folosi şi formula de lapte fără lactoză.

Pe măsură ce simptomele se mai diminuează, meniul mai poate fi diversificat și pot fi adăugate treptat alte alimente care nu provoacă aciditate gastrică sau nu balonează. De aceea sunt de evitat legumele și fructele proaspete, varza, broccoli, mazărea, fasolea și conopida, alimentele prăjite, condimentate sau picante. Nici cafeaua sau alcoolul nu sunt recomandate.

Complicații

Enterocolita este o afecțiune care ar trebui să treacă într-o săptămână și, de regulă, nu pune probleme. Totuși, sunt situații când, din cauza episoadelor dese de vomă și diaree, se poate instala deshidratarea care poate fi periculoasă pentru copii și bătrâni. De aceea este important să se încerce hidratarea permanentă între episoadele de vomă și, la nevoie, să se administreze săruri de rehidratare. Atenție însă, dacă simptomele nu cedează sau dacă infecția este prea severă, există riscul de perforare intestinală și sepsis ori leziuni ale sistemului digestiv. Alte complicații ale enterocolitei pot duce chiar la malnutriție sau dezvoltarea unei intoleranțe la lactoză.