Entorsa la genunchi

Cauze

Întinderea extremă a ligamentelor genunchiului se produce atunci când asupra articulației se aplică o forță extremă sau când forța respectivă are o direcție neobișnuită pentru articulație.

Afectarea ligamentelor genunchiului este frecventă la sportivi, în special în sporturile în care activitatea fizică presupune accelerare rapidă, oprire bruscă sau schimbare bruscă a direcției. În aceeași măsură, aterizările greșite, pe suprafețe dure sau neregulate, dar mai ales traumatismele puternice, rezultate în urma contactului cu adversarul, provoacă lezarea ligamentelor.

Sporturile în care apar cel mai des traumatisme ale genunchiului, prin întinderea sau ruptura acestora, sunt fotbalul, handbalul, baschetul, rugby-ul, tenisul, scrima, dansul sportiv, dar și sporturile care presupun ridicarea unor greutăți extreme, care pun presiune mare asupra genunchilor, cum ar fi haltere sau culturism.

Pentru că este influențată și de gradul de mobilitate a ligamentelor, entorsa de genunchi apare foarte rar la copii, dar extrem de frecvent la adulții a căror greutate depășește limitele normale. La persoanele supraponderale sau cu obezitate morbidă, asupra articulației genunchilor se exercită o presiune extremă, iar riscul lezării ligamentelor este mai mare.

Cauze frecvente ale entorsei de genunchi sunt:

• traumatism prin lovitură puternică în zona laterală a genunchiului;
• căzătură sau aterizare violentă pe o suprafață dură;
• întindere, răsucire sau îndoire peste limita de extindere a ligamentelor;
• lipsa pregătirii sau a încălzirii corespunzătoare a articulației înainte de efort.

Structurile genunchiului cel mai des afectate sunt:

• ligamentul colateral medial;
• ligamentul încrucișat anterior.

Modalitatea prin care s-a produs lezarea ligamentelor determină și tipul de leziune rezultat. Astfel, dacă este aplicată:

• forță interioară (valgus): este afectat ligamentul colateral medial, urmat de ligamentul încrucișat anterior, apoi de meniscul medial - acest mecanism de lezare este cel mai frecvent întâlnit la fotbaliști și este, de obicei, însoțit de o rotație și de o flexie externă;
• forță exterioară (varus): este lezat, adesea, ligamentul colateral lateral, ligamentul încrucișat anterior sau ambele - acest tip de mecanism de lezare a ligamentelor este considerat al doilea ca frecvență;
• forțe anterioare sau posterioare, dar și hiperextensie: de obicei, sunt lezate ligamentele încrucișate.

În traumatismele care implică suportul greutății și rotația în momentul accidentării, de obicei, este lezat meniscul.

Simptome

Simptomele unei entorse la genunchi sunt, în general aceleași, variind doar intensitatea lor, în funcție de severitatea leziunii ligamentelor. Cele mai frecvente simptome sunt durerea și umflarea genunchiului.

Durerea poate persista până la o oră, apoi începe să se estompeze. De la începutul episodului traumatic, genunchiului începe să se umfle și acumulează lichid.

Dacă entorsa genunchiului este severă, în momentul traumatismului se poate auzi un zgomot înfundat, ca o pocnitură, iar genunchiul începe să se învinețească.

Cele mai comune simptome în entorsa la genunchi sunt:

• durerea acută, severă, declanșată în momentul traumatismului;
• zgomotul de pocnitură, în momentul accidentului;
• inflamația și înroșirea genunchiului, urmată de învinețire;
• limitarea mișcărilor genunchiului;
• durerea și sensibilitatea la atingere sau presiune;
• scăderea durerii, cu trecerea timpului.

Simptomele entorsei de genunchi sunt, deseori, confundate cu cele ale luxației de genunchi. Diferențele între cele două afecțiuni sunt următoarele:

• entorsa de genunchi este afecțiunea în care se produce supraîntinderea ligamentelor sau ruptura lor, fără ca extremitățile osoase să părăsească articulația; deși presupune un disconfort major, genunchiul poate fi mobilizat după traumatism;
• luxația patelară a genunchiului presupune ieșirea rotulei din cavitate și pierderea contactului dintre suprafețele articulare, cu ruptura ligamentelor și a capsulei articulare; în luxația genunchiului, mobilizarea sau sprijinul pe zona lezată sunt imposibile, din cauza durerilor severe.

Tratament

Dacă suspectați că ați suferit o entorsă a genunchiului, consultați în cel mai scurt timp medicul ortoped, pentru a diagnostica exact tipul de leziune suferită și pentru a prescrie tratamentul.

Tratamentul se aplică în funcție de gradul de afectare produs de entorsă și în funcție de gravitatea leziunilor, ținându-se cont și de celelalte componente ale articulației care au fost sau nu afectate.

În cazul în care examenul clinic relevă o formă ușoară sau medie (gradul I și II) a entorsei, tratamentul aplicat va fi unul conservator. Medicul va recomanda:

• protejarea articulației cu ajutorul unei orteze sau a atelei gipsate;
• repaus, prin evitarea mersului cu sprijin total pe membrul afectat, timp de două-trei zile;
• aplicarea locală a compreselor cu gheață, de câteva ori pe zi (gheața nu se aplică direct pe piele);
• menținerea piciorului în poziție ridicată.

Imobilizarea genunchiului este importantă în tratamentul entorsei deoarece permite refacerea ligamentelor. Imobilizarea corectă va fi făcută doar de medicul ortoped, pentru a evita riscul unor complicații viitoare.

Pentru combaterea durerilor se vor recomanda antialgice și antiinflamatoare nesteroidiene. Din momentul în care durerile cedează, se pot începe exercițiile de recuperare. În cazul în care durerile nu se ameliorează după șapte-zece zile, este necesară revenirea la medicul ortoped pentru o nouă consultație, care să excludă o afectare mai severă față de cea diagnosticată inițial.

Dacă diagnosticul specialistului este de entorsă de gradul III, genunchiul trebuie imobilizat și se vor solicita teste suplimentare, care pot indica necesitatea unui tratament chirurgical.

În general, entorsele de gradul III pot fi tratate doar chirurgical, prin operația de ligamentoplastie.

Artroscopia poate fi efectuată după ce inflamația din zona lezată este redusă complet și este reluată funcția motorie a piciorului afectat.

După depășirea perioadei acute a entorsei, medicul va recomanda un program fizic de recuperare, exerciții de kinetoterapie corespunzătoare pentru mobilizarea ligamentelor afectate. Exercițiile caracteristice de recuperare a ligamentelor genunchiului au ca scop restabilirea abilității de sprijin pe picior. După ce sprijinirea se poate face fără disconfort, kinetoterapia genunchiului poate continua cu exerciții pentru recăpătarea mobilității, flexiei și a extensiei acestuia.

Cu ajutorul exercițiilor kinetoterapeutice se îmbunătățește tonusul muscular al piciorului afectat, se previne rigidizarea articulației și se evită recidiva entorsei.

În funcție de gradul de afectare a genunchiului, medicul ortoped poate recomanda și proceduri de fizioterapie, cum ar fi ultrasunete și stimulare electrică. Aceste proceduri sunt recomandate pentru reducerea durerilor și a inflamației articulației. Procedeele de fizioterapie pot accelera procesul de vindecare prin stimularea circulației sângelui și prin concentratarea celulelor reparatorii în zona lezată.

Complicații

Fără consultarea unui medic specialist, în cazul unei entorse a genunchiului, riscul principal este ca întreaga articulație să devină instabilă, iar, pe viitor, genunchiului să fie expus unei noi lezări a ligamentelor, prin recidiva entorsei sau cronicizarea ei.

Cea mai frecventă și posibilă complicație este lipsa diagnosticării unor alte leziuni ale componentelor articulare, care pot duce la complicații ale accidentării inițiale, dar și la instalarea unor afecțiuni severe, precum gonartroza, care presupune degradarea lentă și progresivă a cartilajului articular al genunchiului.

Autor

Echipa medicală MedLife