medici analizand fisa medicala a unui pacient cu Luxația

Luxația

Alte denumiri: Dislocarea articulară

Descoperă informații utile despre luxația: de la cauze, factori de risc, simptome, diagnosticare, până la metode de tratament și de prevenție.

Pentru recomandări personalizate, solicită o programare la un medic din Sistemul Medical MedLife.

Despre luxație

Luxația reprezintă deplasarea completă și permanentă a extremităților articulare ale unui os din poziția sa normală în raport cu suprafața articulară a osului vecin. Această pierdere a congruenței articulare duce la imposibilitatea realizării mișcărilor normale, fiind însoțită de durere intensă, deformare locală și, uneori, afectarea structurilor vasculo-nervoase.

Se deosebește de subluxație, unde deplasarea articulară este doar parțială, iar suprafețele articulare păstrează un contact parțial.

Luxațiile pot fi foarte dureroase și pot face ca zona articulară afectată să devină instabilă sau imobilă. În cazuri severe, acestea pot provoca rupturi ale ligamentelor și deplasări ale capetelor osoase, pot rupe mușchii, nervii și tendoanele din jur.

Luxațiile apar, de regulă, în urma aplicării unui traumatism direct sau indirect asupra articulației:

  • Traumatism direct – lovitura aplicată direct asupra articulației (ex.: umărul izbit de sol în timpul unei căderi);
  • Traumatism indirect – forța aplicată la distanță, dar transmisă articulației (ex.: luxația umărului printr-o mișcare bruscă de abducție și rotație externă a brațului).

Forța exercitată determină depășirea limitelor normale de mișcare și ruperea structurilor de stabilizare (capsulă articulară, ligamente, labrum).

Cele mai frecvente localizări ale luxațiilor sunt:

  • Umăr – cea mai frecventă luxație traumatică, în special la sportivi;
  • Cot – mai ales la copii și tineri;
  • Șold – de obicei în urma traumatismelor puternice (accidente rutiere);
  • Degete – la traumatisme sportive;
  • Genunchi (rotulă) – prin mișcări bruște de rotație.
masaj terapeutic pentru umar dislocat

Cauze

Luxația este rezultatul pierderii contactului normal dintre suprafețele articulare, cauzată de depășirea rezistenței oferite de ligamente, capsulă și mușchi. Factorii care duc la apariția luxațiilor sunt multipli și pot fi grupați în traumatici, patologici și congenitali.

Cauze traumatice

Acestea sunt cele mai frecvente și apar în urma aplicării unei forțe externe puternice asupra articulației.

  • Traumatisme directe – o lovitură aplicată exact în zona articulară poate împinge capătul osos din poziția normală. Exemplu: un impact direct asupra umărului într-o cădere;
  • Traumatisme indirecte – forța este transmisă printr-un segment al membrului, determinând mișcări anormale. Exemplu: luxația umărului prin cădere pe brațul întins, în poziție de abducție și rotație externă;
  • Accidente sportive – sporturile de contact (fotbal, handbal, rugby, lupte) sau cele cu risc de cădere (schi, ciclism, gimnastică) cresc riscul de luxație;
  • Accidente rutiere sau căderi de la înălțime – traumele majore pot provoca luxații mari (șold, genunchi), frecvent însoțite de fracturi.

Cauze patologice

Unele boli slăbesc stabilitatea articulației, favorizând luxațiile chiar și la traumatisme minime.

  • Laxitate ligamentară – congenitală sau dobândită, face ca articulația să fie instabilă;
  • Bolile reumatice (artrita reumatoidă, lupusul eritematos sistemic) – produc distrucții ale capsulei și ligamentelor producând subluxatii;
  • Artroza avansată – duce la uzura cartilajului și pierderea stabilității articulației;
  • Neuropatii periferice (Charcot, diabet zaharat avansat) – pierderea sensibilității și a controlului muscular crește riscul de luxație;
  • Tumori osoase sau articulare – pot distruge structurile de susținere.

Cauze congenitale

  • Displazia congenitală de șold – reprezintă o anomalie de dezvoltare a articulației coxo-femurale, prin care capul femural nu se fixează corect în acetabul. Aceasta duce la luxație de șold prezentă încă de la naștere sau apărută progresiv în copilărie.

Alte malformații scheletice – pot afecta congruența normală a articulației și favorizează luxațiile precoce.

Factori de risc

Oricine poate suferi o luxație. Există însă și factori de risc pentru anumite persoane, cum ar fi:

  • persoanele peste 65 de ani, care sunt mai predispuse la accidente prin cădere;
  • sportivii care practică sporturi de contact;
  • pacienții cu boli articulare moștenite, cum ar fi sindromul Ehlers-Danlos;
  • slăbiciunea musculară survenită după perioade lungi de imobilizare;
  • luxațiile anterioare, deoarece o articulație luxată anterior este predispusă la luxații recidivante;
  • mișcări extreme repetitive, în sporturi sau activități profesionale care suprasolicită articulațiile.

Simptome

Luxația se manifestă printr-un tablou clinic zgomotos, care apare imediat după traumatism și variază în intensitate în funcție de articulația afectată, de gradul de deplasare și de existența unor leziuni asociate (fracturi, leziuni vasculo-nervoase).

  • Durerea intensă.

Durerea apare brusc, imediat după accident, și este descrisă ca fiind acută, puternică și greu de suportat. Ea se accentuează la încercarea de a mobiliza articulația și poate fi însoțită de o senzație de „pocnet” în momentul producerii luxației.

  • Deformarea articulației.

Una dintre caracteristicile principale ale luxației este modificarea evidentă a conturului articular. Articulația apare deplasată sau „scoasă din loc”, cu o poziție anormală a membrului. În cazul umărului luxat, de exemplu, se observă aspectul „în baionetă” sau „umeri pătrați”. La nivelul șoldului, membrul afectat poate fi scurtat și rotat în afară sau înăuntru, în funcție de tipul luxației.

  • Impotența funcțională (imposibilitatea mișcării) totală locală.

Pacientul nu își poate mișca voluntar articulația afectată, iar orice încercare de mobilizare este extrem de dureroasă. Chiar și mișcările pasive, efectuate de examinator, sunt blocate.

  • Tumefacția și edemul local.

În orele următoare, zona articulară se umflă din cauza reacției inflamatorii și a sângerării în țesuturile din jur. Uneori poate apărea și o echimoză (vânătaie).

  • Semne neurologice și vasculare (în cazuri complicate).

Dacă luxația comprimă sau lezează nervii și vasele de sânge din vecinătate, pot apărea: amorțeli, furnicături sau paralizie parțială în teritoriul nervului afectat. Pierderea pulsului periferic sau răcirea segmentului distal este un semn de compromitere vasculară. Aceste situații reprezintă urgențe medicale.

  • Instabilitate articulară.

După reducerea luxației, mulți pacienți rămân cu senzația de „articulație instabilă”, mai ales la umăr sau genunchi, unde luxațiile pot recidiva.

pacient cu durere provocata de dislocarea articulatiei

Diagnosticare

Diagnosticul de luxație trebuie pus de medicul specialist ortoped. Pentru că simptomele sunt asemănătoare cu cele ale unei entorse, diagnosticul trebuie stabilit rapid și corect, deoarece luxația este o leziune severă, care are ca efect pierderea contactului dintre suprafețele articulației, cu rupturi ale ligamentelor sau capsulei articulare.

Diagnosticul poate fi pus și prin examen clinic, privind și mișcând articulația, dar, pentru acuratețe, trebuie folosit un test imagistic, de tip radiografie, CT sau RMN, pentru identificarea cu exactitate a locației și a severității luxației. Examenul imagistic de prima intenție este cel radiologic prin intermediul caruia se deceleaza incongruență articulară.

Tratament

Tratamentul luxației se acordă în funcție de severitatea leziunii și de tipul articulației care este dislocată. Imediat după producerea leziunii, aplicarea gheții și menținerea articulației ridicată poate ajuta la reducerea durerii, până la consultul medical. Tratamentul pentru luxații include:

  • Reducerea dislocării - metoda prin care medicul reașează oasele în stare de congruență articulară;
  • Intervenție chirurgicală - recomandată dacă luxația a afectat vasele de sânge sau nervii sau a produs fracturi ale oaselor, ruptura mușchilor sau ligamentelor;
  • Repaus - după ce articulația este stabilizată, se recomandă imobilizarea. Folosirea unei orteze sau a unei atele va ajuta articulația să se vindece complet;
  • Reabilitare - exercițiile de kinetoterapie ajută la întărirea musculaturii și a ligamentelor din jurul articulației, în scopul susținerii stabilității acesteia.

Perioada de recuperare poate începe abia după ce articulația a fost reașezată și imobilizată, chiar dacă este în gips. Mișcarea are rolul de a stimula fluxul sangvin în țesuturile adiacente și ajută în procesul de vindecare, menținând tonusul muscular și limitând atrofia musculară, precum și slăbirea osului, atunci când imobilizarea este prelungită. Se previne astfel și rigidizarea articulației, efect care se poate produce în lipsa utilizării ei.

Medicul ar putea recomanda și folosirea unor unguente speciale pentru astfel de traumatisme. Masajul terapeutic, realizat cu unele creme speciale pentru luxații, poate fi de ajutor, atât pentru ameliorarea durerii, cât și pentru retragerea inflamației.


Complicații

Majoritatea luxațiilor nu manifestă ulterior complicații grave sau de durată. În cazul luxațiilor severe, atunci când dislocarea provoacă ruperea tendoanelor, a ligamentelor și mușchilor din jurul articulației, cea mai riscantă leziune este cea a nervilor și a vaselor de sânge din jurul articulației. Când vascularizarea este afectată în zona lezată, țesutul din jur poate muri. Pentru a minimiza probabilitatea de deteriorare, este important ca articulațiile sever luxate să fie urgent reparate.

Întârzierea prezentării la medic, în cazul oricărui tip de luxație, poate duce, în timp, la instalarea unor boli grave, precum artroza.

Prevenție

Principalele modalități de prevenție a unei luxații sunt:

  • evitarea oricărui tip de cădere;
  • purtarea echipamentului de protecție în timpul sporturilor de contact;
  • menținerea unui tonus muscular adecvat pentru susținerea articulațiilor puternice;
  • evitarea creșterii în greutate, pentru a evita presiunea crescută asupra oaselor.

Bibliografie

  1. “Dislocation: First Aid.” Mayo Clinic, 2022, www.mayoclinic.org
  2. “Dislocation: Types, Treatment & Prevention.” Cleveland Clinic, 2023, https://my.clevelandclinic.org
  3. “Dislocations.” Hopkinsmedicine.org, 19 Nov. 2019, www.hopkinsmedicine.org

Echipa medicală - Ortopedie-Traumatologie

Solicită o programare

Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.

femeie fericita care lucreaza folosind mai multe dispozitive pe un birou la domiciliu