medici analizand fisa medicala a unui pacient cu Luxația umărului

Luxația umărului

Alte denumiri: Luxația scapulo-humerală

Descoperă informații utile despre luxația umărului: de la cauze, factori de risc, simptome, diagnosticare, până la metode de tratament și de prevenție.

Pentru recomandări personalizate, solicită o programare la un medic din Sistemul Medical MedLife.

Despre luxația umărului

Luxația umărului este unul dintre cele mai des întâlnite traumatisme din spectrul ortopedic. Luxația scapulo-humerală, cum este denumită de specialiști, este o leziune severă care produce, de regulă, rupturi ale ligamentelor, dar și dislocarea capetelor osoase, cu pierderea congruenţei articulare parțială sau totală a oaselor umărului.

Luxația umărului apare atunci când capătul rotund din partea superioară a osului brațului superior (humerus) nu mai este în congruenţă totală sau parţială cu cavitatea glenoida a omoplatului (scapula). Acest tip de leziune înseamnă şi afectarea țesuturilor care țin oasele împreună, inclusiv mușchii, tendoanele care leagă mușchii de oase și ligamentele care unesc osul umărului cu omoplatul. Leziunea severă a umărului poate determina și leziuni ale cartilajului care acoperă și protejează capetele oaselor.

Luxația umărului poate fi doar parțială (subluxație) și prespune că doar o parte a capului humeral se deplasează în afara cavităţii glenoide scapulare sau totală, dacă extremitatea osului alunecă complet din cavitatea umărului.

Articulația umărului este cea mai mobilă din corpul uman, singura care se poate mişca în mai multe direcții. Această abilitate, gradul mare de mobilitate, determină și riscul mare de instabilitate. Chiar dacă întreaga articulație a umărului este ancorată de mușchi, tendoane și ligamente, umărul are cea mai mare probabilitate de a suferi o luxație.

Barbat cu umarul dislocat

Cauze

Principala cauză a dislocării umărului este, de obicei, căderea pe umăr sau o lovitură puternică. Cele mai frecvente leziuni ale umărului apar la sportivii de performanță, care practică sporturi ce implică contact violent fie cu adversarul, fie prin căderi pe suprafețe dure sau neregulate.

Mai rar, dislocația articulației umărului poate apărea și ca urmare a unui stres articular, după o răsucire greșită sau o aruncare, în sporturile care presupun folosirea exclusivă a mâinii și, în special, a umărului (ex.: aruncarea suliței sau a ciocanului).

La pacienții care nu practică sporturi, indiferent de vârstă, luxația umărului se produce în urma unui traumatism sever, fie accident auto, căzătură de la înălțime sau cădere pe suprafață dură.

Umerii dislocați apar mai frecvent la adolescenți și rar la copiii mai mici.

Factori de risc

Principalii factori de risc, în producerea unui traumatism care cauzează luxația umărului sunt legați de activitățile sportive care presupun contact dur și mișcări care forțează articulația umărului. Practicarea unor sporturi precum rugby sau judo ridică riscul unei accidentări care lezează umărul.

La persoanele în vârstă, principalul factor de risc care poate conduce la o luxație a umărului este căderea, cel mai adesea cauzată de alunecarea pe gheață.

Umărul dislocat poate apărea mai ușor la persoanele care, genetic, prezintă hipermobilitate articulară, adică au articulații foarte flexibile și ligamente laxe.

Simptome

Principalele simptomele ale umărului luxat sunt:

  • deformarea umărului;
  • durere puternică;
  • imposibilitatea de mișcare;
  • umflătură în zona lezată;
  • amorţeala brațului;
  • învinețirea zonei umărului.

Deseori, dislocarea umărului poate avea ca efect și ruperea ligamentelor sau a tendoanele ori, în cazurile severe, poate afecta nervii.

Luxațiile de umăr pot fi:

  • Luxație anterioară - este cel mai întâlnit tip de dislocare și este cauzată de un șoc puternic, care determină deplasarea forțată spre înainte a capului osului humerus.
  • Luxație posterioară - este mai rar întâlnită și se produce în urma loviturilor frontale puternice sau a căderilor pe mâna întinsă. În acest caz, capul osului, humerul, este forțat să iasă din cavitate prin deplasare spre înapoi.
Radiografia unui umar luxat

Diagnosticare

După o căzătură pe umăr sau o lovitură puternică suferită într-un accident, diagnosticul de luxație a umărului se pune la camera de urgență, de medicul ortoped, care poate identifica luxația prin palparea părții superioare a osului brațului. Pentru a reduce durerile severe, medicul poate prescrie relaxante musculare, înainte de a decide metoda de tratament.

Pentru a stabili exact tipul de dislocare sau severitatea leziunii articulare, medicul poate solicita teste imagistice care includ radiografii, CT sau RMN, pentru a identifica eventuale fracturi ale oaselor sau leziuni ale țesuturilor.

Tratament

Dacă, în urma scanărilor imagistice, este descoperită și o fractură a oaselor umărului, medicul ar putea apela la intervenție chirurgicală pentru stabilizarea leziunii.

Dacă luxația umărului nu a provocat și ruperea osului, medicul va folosi metode specifice de plasare a brațului înapoi în articulația umărului. Procedura folosită este cunoscută sub numele de reducere.

  • Reducerea ortopedică - reducerea, adică repoziționarea articulației dislocate a umărului se face, de regulă, în sala de operație, sub anestezie generală, pentru că este necesară relaxarea musculară pentru succesul procedurii. Metoda presupune rotirea brațului în jurul articulației umărului până când acesta se întoarce în locașul ei. Reducerea ortopedică poate fi închisă, fără a se apela la operație, sau deschisă, prin tratamente chirurgical;
  • Tratament chirurgical - pentru că unele luxații sunt însoțite de rupturi ale ligamentelor, tendoanelor sau a altor țesuturi, este nevoie de intervenție chirurgicală pentru repararea acestora. Metoda de reparație chirurgicală a leziunilor umărului dislocat poate reduce semnificativ șansa unei redislocări a aceluiași umăr;
  • Imobilizarea umărului - este metoda consevatoare de tratament a luxației umărului și presupune bandajarea sau ortezarea umărului timp de 2-3 săptămâni. În cazul unei luxații severe, imobilizarea poate ajunge și la două luni. Această metodă este evitată în cazul tinerilor sau a sportivilor pentru că poate duce la rigidizarea umărului și la disfuncții de mobilitate a articulației;
  • Recuperarea post-traumatică - leziunile umărului dislocat pot fi atenuate prin proceduri de fizioterapie, necesare pentru a reabilita mobilitatea articulației și pentru a întări musculatura umărului;
  • Kinetoterapie - se recomandă exerciții pentru brațe și umeri care vor ajuta la reducea rigidității, ameliorarea durerii, creșterea capacității musculare.

Timpul de recuperare completă a unui umăr dislocat este, în general, de aproximativ 12 până la 16 săptămâni. Medicul poate recomanda reluarea majorității activităților după două săptămâni, dar umărul lezat trebuie protejat prin evitarea ridicării de greutăți și a sporturilor care implică mișcări ale umerilor pentru o perioadă de la şase săptămâni până la trei luni.


Complicații

Pentru că este o leziune serioasă, luxația umărului trebuie tratată corespunzător pentru a preveni apariția unor complicații. Stabilirea de urgență a diagnosticului exact și tratamentul corect al unui umăr dislocat, care presupune inclusiv un program amplu de reabilitare a mobilității, poate asigura un pronostic de vindecare apropiat de normalitate. Întârzierea în evaluarea corectă a unei astfel de leziuni poate duce la complicații serioase, mai ales dacă traumatismul a afectat și integritatea neurovasculară.

Complicațiile care pot apărea, dacă se întârzie tratamentul umărului dislocat, pot varia între o recuperare dificilă și de durată, permanentizarea unei instabilități a articulației umărului, dar și apariția unor boli grave, cum ar fi artroza.

Prevenție

Principalele metode de prevenire a luxației de umăr:

  • evitați, pe cât posibil, căzăturile;
  • purtați echipament de protecție atunci când practicați sporturi de contact;
  • faceți sport în mod constant pentru a vă menține forța și flexibilitatea în articulații și mușchi.

Dacă a existat un episod de dislocare a articulației umărului, riscul recidivei este deosebit de mare. Pentru a evita reapariţia unei noi leziuni, trebuie să urmați un program recomandat de medic, cu exerciții specifice care întăresc rezistența musculaturii și cresc stabilitatea articulației.

Bibliografie

  1. “Dislocated Shoulder: Symptoms, Causes, Treatments.” Cleveland Clinic, 2018, https://my.clevelandclinic.org
  2. “Dislocated Shoulder - OrthoInfo - AAOS.” Aaos.org, 2017, https://orthoinfo.aaos.org
  3. NHS Choices. Dislocated Shoulder. 2023, www.nhs.uk

Solicită o programare

Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.

femeie fericita care lucreaza folosind mai multe dispozitive pe un birou la domiciliu

©2025 Acest site este proprietatea MedLife S.A. Toate drepturile rezervate.