medici analizand fisa medicala a unui pacient cu Luxația gleznei

Luxația gleznei

Descoperă informații utile despre luxația gleznei: de la cauze, factori de risc, simptome, diagnosticare, până la metode de tratament și de prevenție.

Pentru recomandări personalizate, solicită o programare la un medic din Sistemul Medical MedLife.

Despre luxația gleznei

O luxație a gleznei apare atunci când un traumatism violent produce o separare anormală în articulația talo-tibială, ceea ce înseamnă ruperea ligamentelor sau separarea parţială sau totală a capetelor osoase cu tibia, peroneul sau talusul.

Glezna luxată este cauzată de o răsucire forțată, o cădere sau o lovituă puternică, iar leziunea poate fi parțială, când osul deplasat alunecă într-o parte, păstrând totuși congruenţa cu al doilea os, sau totală, când osul deplasat pierde total congruenţa cu al doilea os. De cele mai multe ori, luxația de gleznă apare în același timp cu o fractură de gleznă, cazurile de luxație fără existența unei fracturi fiind rare, datorită rezistenței ligamentelor stabilizatoare din jurul gleznei.

Articulația gleznei este alcătuită din trei oase: tibia, fibula și talus, şi ajută piciorul să se miște în sus și în jos. Sub aceasta este o altă articulație a gleznei, numită articulația subtalară. Această articulație se află între talus și alt os din picior, calcaneul, şi permite piciorului să se miște dintr-o parte în alta, lateral. În mod normal, un set de ligamente foarte puternice țin toate aceste oase strâns la locul lor.

Luxatia de gleznă, produsă după ce articulația este supusă unei forțe mari, poate crește riscul ca, la nivelul gleznei, să apară și alte leziuni. Fracturile de tibie și fibula, precum și rupturile de ligamente, sunt foarte frecvente în urma unei astfel de leziuni.

O luxatie de gleznă poate provoca și leziuni neurovasculare (leziuni ale nervilor și afectarea circulației sanguine). De aceea, pentru a fi evitate complicaţiile de durată, luxaţia de gleznă trebuie diagnosticată şi tratată rapid, de obicei chiar înainte de efectuarea radiografiilor.

Ortoped examineaza glezna luxata a unei paciente

Cauze

Cele mai frecvente cauze ale apariției luxației de gleznă sunt cele favorizate de practicarea sporturilor profesioniste, în special cele care includ sărituri. Accidentele de mașină sunt și ele printre cauzele piciorului luxat, aşa cum sunt și accidentele casnice, precum căderile de la înălțime.

O luxație a gleznei poate apărea la orice vârstă și poate fi influențată de genetica ligamentară (ligamente de calitate slabă), greutate mult peste normal, carențe nutriționale, musculatura atrofiată sau recidive ale unor accidentări anterioare.

La sportivii de performanță, cauza principală a unei luxații e gleznă este stresul mecanic excesiv care apare în timpul activității sportive, atunci când se face o aterizare greșită pe picior sau în cazul unei lovituri puternice directe. Sporturi ca fotbal, hochei, rugby, dar și baschet, handbal sau volei au o probabilitate mai mare de apariție a unei luxații a gleznei.

Cele mai întâlnite cauze ale luxației de gleznă sunt:

  • aterizare greșită pe o suprafață dură sau teren denivelat;
  • contact dur sau o lovitură puternică în timpul activităților sportive;
  • căzătură de la înălțime;
  • accident auto;
  • răsucire forțată, bruscă.

Factori de risc

Factorii de risc care cresc probabilitatea producerii unei luxații de gleznă sunt:

  • activități sportive de mare intensitate;
  • antecedente traumatice - entorsă de gleznă, o fractură sau o luxație anterioară;
  • anomalie funcțională de la naștere;
  • afecțiuni genetice care produc slăbirea ligamentelor - sindromul Ehlers-Danlos;
  • obezitate.

Simptome

Traumatismul care produce luxația gleznei are următoarele simptome care se resimt imediat:

  • durere puternică;
  • zgomot de trosnitură în momentul luxației;
  • umflarea și învinețirea zonei;
  • deformare importantă articulară;
  • imposibilitatea mobilizării zonei - imposibilitatea transmiterii mişcărilor în articulaţie;
  • durere la atingere;
  • incapacitatea de a pune greutate pe picior;
  • os care străpunge pielea - în cazul unei fracturi deschise.
radiografie laterala a unei glezne luxate

Diagnosticare

Pentru că sunt traumatisme extrem de serioase, luxațiile gleznei trebuie diagnosticate rapid și precis pentru a evita apariția altor complicații. După producerea unui astfel de traumatism trebuie să consultați de urgență un medic specialist ortoped, care va pune diagnosticul corect după examinarea clinică și solicitarea unor examene imagistice, de tip radiografie și/sau RMN.

În urma tuturor acestor analize, medicul ortoped trebuie să afle care este gradul de afectare a gleznei.

Tratament

Tratamentul unei luxații de gleznă va fi aplicat de medicul ortoped în funcție de tipul de luxație suferit, dar și ținând cont de leziunile asociate. Pacientul trebuie informat despre metoda de tratament dar și despre perioada de vindecare, variabilă, în funcție de severitatea leziunilor. Recuperarea unei luxații a gleznei poate dura mai multe săptămâni; cu cât lezarea gleznei este mai gravă, cu atât se prelungește perioada recuperării, ce trebuie, obligatoriu, să includă exerciții de kinetoterapie și/sau fizioterapie.

Luxațiile de gleznă nediagnosticate sau netratate corespunzător ridică riscul unei recidive în cazurile de luxații ușoare, dar și riscul deteriorării cartilajului sau a necrozei osoase în luxațiile severe, efecte ce vor duce la instabilitatea gleznei, dureri persistente și, în timp, instalarea artrozei, boală ce afectează iremediabil glezna.

Tratamentul luxației gleznei poate include următoarele procedee:

  • Reducerea gleznei - metoda de repoziționare a suprafețelor osoase ale gleznei, în cazul în care se evidențiază desprinderea totală sau parțială a oaselor gleznei. Procedeul se realizează doar de medicul specialist ortoped, imediat după diagnosticarea luxației;
  • Imobilizarea gleznei - se realizează atunci când luxația este ușoară, nu necesită tratament chirurgical și este recomandată imobilizarea cu fașă elastică sau ghips. Procedura trebuie realizată doar de medicul ortoped și are ca scop cicatrizarea leziunilor capsulo-ligamentare.
  • Tratamentul chirurgical - chirurgul ortoped va stabiliza leziunea produsă prin repoziționare anatomică și funcțională a oaselor gleznei. Se pot folosi plăci și șuruburi speciale pentru a menține oasele la locul lor, procedură denumită fixare internă. Tot chirurgical vor fi reparate și rupturile ligamentelor.

Artroscopia este varianta de operație minim-invazivă prin care se repară luxația și leziunile colaterale a acesteia.

După terminarea tratamentului iniţial, indiferent dacă este necesară sau nu o intervenție chirurgicală, procesul de recuperare poate dura între şase și 12 săptămâni.

Recuperarea totală a funcționalității gleznei, în cazul unei luxații, se va realiza numai după parcurgerea tuturor procedurilor de tratament.

Fizioterapia, adică expunerea articulației lezate la ultrasunete și electrostimulare, este un alt tratament recomandat în recuperarea gleznei după o luxație. Procedurile de fizioterapie sunt recomandate pentru că reduc semnificativ inflamația și atenuează durerile. Ele se efectuează după primele faze de tratament și au ca scop amplificarea procesului de recuperare prin stimularea circulației sângelui în zona lezată.

Kinetoterapia se realizează în luxațiile în care leziunile sunt ușoare și are ca scop menținerea tonusului muscular care va preveni rigidizarea articulației și, ulterior, recăpătarea totală a mobilității și abilității de susținere a gleznei.

Medicul ortoped, împreună cu kinetoterapeutul vor stabili tipurile de exerciții care ajută la vindecarea gleznei.

Pentru a crește șansele de vindecare completă, medicul ortoped și/sau kinetoterapeutul poate recomanda tratament la domiciliu, pe care pacientul trebuie să-l respecte. Este vorba despre exerciții de întărire a musculaturii gleznei în scopul redobândirii funcționalității și pentru a preveni recidive sau cronicizarea unor probleme:

  • Eversiunea gleznei - exerciții care se realizează cu benzi elastice ancorate în jurul picioarelor, prin extinderea piciorului accidentat în exterior;
  • Flexia plantară - exerciții cu benzi elastice ancorate în jurul piciorului: se execută o mișcare de apăsare a pedalei de la mașină;
  • Dorsiflexia gleznei - exerciții realizate cu ajutorul benzilor elastice ancorate de un obiect dur, prin retragerea degetelor spre genunchi.
  • Inversiunea gleznei - exercițiu realizat prin încrucisarea picioarele, cu piciorul sănătos dedesubt, după care, cu ajutorul benzilor elastice, se mişcă glezna spre interior;
  • Stretching al gambei - exercițiu prin care călcâiul se menţine drept pe podea și genunchiul în extensie maximă. Corpul se apleacă înainte la nivelul coapselor, mâinile susținând greutatea. Atunci când se simte o întindere ușoară la nivelul porțiunii posterioare a gambei și a genunchiului, se menține poziție pentru 15-20 secunde;
  • Ridicări pe vârfuri - cu sprijin al mâinilor pe o suprafață, pentru suport și echilibru, se susțin genunchii în extensie maximă. Se contractează cvadricepsul și se menține genunchiul în extensie maximă, cu ridicarea pe vârful degetelor. Se menține pozitia 1-2 secunde apoi se revine la poziția de start. Se repetă exercițiul de 20-30 de ori.

Complicaţii

Pentru că este un tip de leziune cu implicații complexe, luxația de gleznă poate avea anumite complicații, cum ar fi:

  • Recuperarea dificilă - în cazul leziunilor complexe;
  • Rigiditate în articulație - în cazul imobilizării prelungite;
  • Artrita gleznei - afecțiune care provoacă dureri cronice;
  • O nouă intervenție chirurgicală - necesară atunci când osul rupt nu se vindecă corect;
  • Infecții cauzate de răni;
  • Leziuni ale vaselor de sânge sau ale nervilor - cauzate de dislocare sau fractură;
  • Apariția cheagurilor de sânge.

Prevenție

Luxația de gleznă este o leziune care se produce accidental și, de cele mai multe ori, nu poate fi prevenită.

Cu toate acestea, sportivii, mai predispuși la astfel de leziuni, pot preveni apariția unor astfel de leziuni prin purtarea unor echipamente de protecție și prin efectuarea încălzirii corespunzătoare a articulațiilor înaintea începerii activității sportive.

Pentru cei care nu practică sport în mod frecvent, controlul greutății corporale este principalul mijloc de prevenție împotriva leziunilor gleznei, având în vedere presiunea care se exercită la nivelul membrelor inferioare.

Bibliografie

  1. Frank, Ashleigh L, et al. “Ankle Dislocation.” Nih.gov, StatPearls Publishing, 6 Mar. 2023, www.ncbi.nlm.nih.gov
  2. NHS Choices. Ankle Pain. 2023, www.nhs.uk
  3. “Ankle Dislocation - Health Encyclopedia - University of Rochester Medical Center.” Rochester.edu, 2023, www.urmc.rochester.edu

Echipa medicală - Ortopedie

Solicită o programare

Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.

femeie fericita care lucreaza folosind mai multe dispozitive pe un birou la domiciliu