Malarie

Despre malarie

Malaria este o boală infecțioasă provocată de parazitul Plasmodium, transmisă de la o persoană la alta prin intermediul înțepăturilor de țânțar Anopheles. Parazitul este eliberat în sânge și călătorește spre ficat, unde se fixează și se maturizează. Apoi, începe să se deplaseze prin intermediul fluxului sanguin și infectează globulele roșii. Astfel că, la doar 2-3 zile de la mușcătura de țânțar, persoana purtătoare a parazitului are primele simptome, reprezentate de febră mare și frisoane.

Netratată, malaria poate provoca probleme grave de sănătate cum ar fi convulsii, leziuni ale creierului, dificultăți de respirație, insuficiență de organ și deces.

Malaria este o boală originară în Africa, des întâlnită în țările care au o climă tropicală și subtropicală. Conform datelor Organizației Mondiale a Sănătății, malaria afectează peste 100 de ţări, iar în ultimii ani numărul de îmbolnăviri a crescut considerabil.

Factori de risc

Principalul factor de risc îl reprezintă călătoriile în zonele în care boala este activă, adică în regiunile tropicale și subtropicale, precum:

• Africa;
• Asia de Sud și de Sud-Est;
• Republica Dominicană, Haiti și alte zone din Caraibe;
• Insulele Pacificului Central și de Sud (Oceania);
• America Centrală și nordul Americii de Sud;
• Europa de Est.

Cei mai expuși riscului de a contracta boala sunt:

• călătorii care vin din zone fără malarie;
• adulții cu vârsta de peste 65 de ani;
• copiii mici și sugarii;
• femeile însărcinate și copiii nenăscuți (aceștia din urmă pot primi boala prin placentă).

Diagnosticare

Diagnosticarea malariei se face de un medic infecționist, în primul rând pe baza anamnezei. De asemenea, este important și istoricul medical și cel de călătorie în țările tropicale, pentru ca specialistul să poată corela simptomele cu riscul de a avea sau nu malarie.

Pentru un diagnostic precis, medicul poate cere o serie de analize de sânge pentru a verifica o eventuală anemie, teste rapide pentru depistarea paraziților, examinare microscopică a celulelor sanguine pentru a elimina suspiciunile de toxoplasmoză ori diferite alergii.

Este importantă o depistare precoce a bolii pentru a evita afectarea organelor, întrucât o persoană se poate infecta chiar dacă a urmat un tratament antimalarie. 

Prevenție

Pentru a preveni apariția malariei, este recomandat ca persoanele care călătoresc în zonele cu risc ridicat să urmeze un tratament antimalarie preventiv care se administrează înainte, în timpul și după ce călătoria s-a încheiat. 

De asemenea, persoana trebuie să respecte și un set de reguli, precum:

• să poarte tot timpul pantaloni lungi și bluze cu mânecă lungă;
• să folosească plase de țânțari la geamuri, uși și la pat;
• să trateze cu substanțe anti-țânțari hainele, corturile, sacii de dormit și alte țesături;
• să folosească repelent pentru țânțari pe zonele cu piele expusă.

Cât privește vaccinul antimalarie, singurul ser care a primit aprobare de la Organizația Mondială a Sănătății a demonstrat o eficacitate modestă.

Un studiu clinic efectuat în Burkina Faso examinează un alt vaccin pentru malarie care se adresează copiilor cu vârste cuprinse între 5 și 17 luni și care se administrează în 3 doze și un rapel. Eficacitatea, în acest caz, este de 75% după vaccinarea primară (cu cele 3 doze). Un alt studiu publicat recent în revista „The Lancet” indică o eficacitate ridicată a aceluiași ser după doza de rapel administrată la 12 luni de la imunizarea inițială.