Parodontita

Cauzele parodontitei

Parodontita apare de obicei cand gingivita, cu tartru abundant sub marginile gingivale, nu a fost tratata adecvat. In parodontita, pungile gingivale adanci pot adaposti microorganism anaerobe care sunt mai daunatoare decat cele prezente de obicei in cazul gingivitei simple. Gingia isi slabeste progresiv adeziunea fata de dinti, pugile parodontale se adancesc si incepe atrofia osoasa. Datorita atrofiei osoase progresive dintii devin mobile iar gingia se retrage. Migrarea dintilor este frecventa in stadiile tardive.

Bolile sistemice care predispun pacientii la parodontita includ:

• Diabetul (mai ales de tip I);
• Neutropenia dobandita, familiala si cea ciclica; 
• Leucemia; 
• Sindromul Down; 
• Sindromul deficientei de adeziune leucocitare; 
• Sindromul Papillon-Lefevre; 
• Boala Crohn; 
• Sindroamele histocitare; a granulocitoza; sindromul leucocitelor lenete; 
• Hipogamaglobulinemia; 
• Glicogenoza; 
• Agranulocitoza genetica infantila; 
• Sindromul Ehlers-Danlos (tipurile IV si VIII); 
• Deficitul de vitamina C (scorbut); 
• Hipofosfatazia. 

Malocluzia, determinand presiune masticatorie excesiva pe dinti, poate contribui la progresia unui tip special de parodontoza caracterizata de defecte osoase angulare.

Parodontita este de obicei cronica. Parodontita cronica apare in forme localizate sau generalizate, iar persoanele cu boala semnificativa tind sa aiba peste 35 ani.

Parodontita agresiva: exista mai multe subtipuri rapid progresive de parodontita cronica, cunoscute sub denumirea colectiva de parodontita agresiva. Parodontita agresiva poate aparea inca din copilarie, uneori inainte de varsta de 3 ani. Pacientii pot prezenta atrofie osoasa severa si chiar pierderea unor dinti pana la varsta de 20 de ani. Neutrofilele pot avea un deficit functional in parodontita agresiva.

Intr-un tip de parodontita agresiva care survine la adolescentii sanatosi (numita in trecut parodontita juvenila localizata sau parodontoza), pacientii pot prezenta colonizare semnificativa cu Actinobacillus actinomycetemcomitans. In mod tipic, semnele de inflamatie sunt minore. Boala este depistata prin examinare parodontala cu sonda sau prin radiografii, care arata atrofie osoasa localizata profunda (verticala), limitata de obicei la primii molari si la incisivi. Atrofia osoasa progreseaza mai repede decat in cazul parodontitei adultului, adesea cu o viteza de 3-4 microni/zi.

Alt tip rar de parodontita agresiva (denumit in trecut parodontita prepubertara) afecteaza dintii deciduali de obicei la scurt timp dupa eruptive. Gingivita proliferativa acuta generalizata si distrugerea rapida a osului alveolar sunt patognomonice. Pacientii prezinta de asemenea episode frecvente de otita medie si sunt de obicei diagnosticati pana la varsta de 4 ani. La unii pacienti, boala se remite inainte de eruperea dintilor definitivi. Tratamentul este in studiu.

Parodontita agresiva tipica (denumita in trecut parodontita rapid progresiva) apare la pacienti cu varsta cuprinsa intre 20 si 35 de ani. Este adesea asociata cu A.actinomycetemcomitans, Porphyromonas gingivalis, Eikenella corrodenssi multi bacilli gram negativi, dar cauza si efectul nu sunt clare. Unele cazuri sunt consecinta parodontitei juvenile localizate sau parodontitei prepubertate nediagnosticate, iar altele apar independent.

Factorii de risc ai parodontitei

• Gingivita;
• Igiena orala precara;
• Fumatul;
• Varsta inaintata;
• Modificari hormonale, precum cele legate de sarcina sau menopauza;
• Abuz de droguri;
• Obezitatea;
• Nutritie inadecvata, inclusiv deficienta de vitamina C;
• Anumite medicamente care provoaca modificari ale gurii uscate sau ale gingiei;
• Conditii care determina scaderea imunitatii, cum ar fi leucemia, HIV/SIDA si tratamentul cancerului;
• Anumite boli, precum diabetul, artrita reumatoida si boala Crohn.

Simptomele parodontitei

Gingiile sanatoase sunt ferme si roz pal si se potrivesc perfect in jurul dintilor. Semnele si simptomele parodontitei pot include:

• Gingii umflate sau pufoase;
• Gingii de culoare rosu aprins, rosu intunecat sau purpuriu;
• Gingii care se simt moi atunci cand sunt atinse;
• Gingii care sangereaza usor;
• Gingiile care se indeparteaza de dinti (se retrag), facand dintii sa arate mai mari decat in ​​mod normal;
• Spatii noi care se dezvolta intre dinti;
• Punti intre dinti si gingii;
• Respiratie urat mirositoare;
• Durere in timp ce mestecati;
• O schimbare a modului in care dintii dvs. se potrivesc atunci cand muscati.

Diagnosticarea parodontitei

Pentru a determina daca aveti parodontita si cat de severa este, in timpul unui control dentistul dumneavoastra va avea in vedere urmatoarele:

• Examinarea istoricul medical pentru a identifica factorii care ar putea contribui la simptomele dvs, cum ar fi fumatul sau luarea anumitor medicamente care provoaca uscarea gurii;
• Examinarea gurii pentru a cauta acumularea placii si a tartrului si verificati daca exista sangerare usoara;
• Masurarea adancimii buzunarului canelurii dintre gingii si dinti, asezand o sonda dentara langa dintele dvs. sub gingie, de obicei pe mai multe site-uri de pe gura. Intr-o gura sanatoasa, adancimea buzunarului este de obicei intre 1 si 3 milimetri (mm). Buzunarele mai adanci de 4 mm pot indica parodontita. Buzunarele mai mari de 6 mm nu pot fi curatate bine;
• Radiografii dentare pentru a verifica daca exista pierderi osoase in zonele in care medicul dumneavoastra dentist observa adancimi de buzunar

Tratamentul parodontitei

.Tratamentul implica curatare dentara ce se extinde sub gingii si un program viguros de igiena bucala la domiciuliu. Cazurile avansate pot necesita antibioterapie si chirurgie.

Pentru toate formele de parodontita, prima faza a tratamentului consta in detartraj minutios si netezirea radacinilor expuse (de exemplu indepartarea dentinei bolnave sau afectate de toxine, urmata de netezirea radacinii) pentru a elimina placa bacteriana si depunerile de tartru. Igiena dentara minutioasa realizata acasa este esentiala. Pacientul este reevaluat la 2 saptamani si la 3 luni. Daca in acest moment pungile parodontale nu sunt mai adanci de 4 mm singurul tratament necesar este curatarea profesionala regulata.

Daca persista pungi mai adanci poate fi folosita antibioterapia sistemica. O schema de tratament frecvent utilizata consta in administrarea tetraciclinei p.o., 250 mg de patru ori pe zi, timp de 10 zile. Tetraciclinele se concentreaza in sulcusul gingival si scad distructia osoasa prin inhibarea colagenazei. In plus, o mesa care contine tetraciclina, un gel cu doxiciclina sau chipsuri de chlorhexidine pot fi plasate in pungile recalcitrante. Gelul si chipsurile sunt absorbite, in timp ce mesa este indepartata dupa 7-10 zile.

O alta abordare consta in eliminarea chirurgicala a pungii si reconturarea osului astfel incat pacientul sa poata curata toata adancimea sulcusului (chirurgie de reducere/eliminare a pungii parodontale). In situatii selectate, chirurgia regenertiva si aditia de os sunt efectuate pentru a incuraja cresterea de os alveolar. Pot fi necesare imobilizarea dintilor mobili si slefuirea selectiva a suprafetelor dentare pentru eliminare ocluziilor traumatice. Extractiile sunt adesea necesare in boala avansata. Inaintea inceperii tratamentului parodontal trebuie controlati factorii sistemici care favorizeaza boala.