Pavor nocturn

Cauze

O serie de factori pot sta la baza declanșării manifestărilor pavorului nocturn:

• febra, în special la copii;
• stresul;
• privarea cronică de somn;
• lumina sau zgomotul puternic;
• vezică urinară prea plină;
• petrecerea nopții într-un loc necunoscut;
• eventuali factori genetici;
• migrenele;
• stresul fizic sau emoțional;
• utilizarea sau abuzul de anumite medicamente sau alcool;

Un studiu realizat pe aproape 7.000 de copii cu vârsta cuprinsă între 8 și 10 ani, cu o reconfirmare în jurul vârstei de 13 ani, a arătat că minorii supuși hărțuirii (bullying) au fost de două ori mai predispuși să experimenteze terori nocturne.

Alte cauze care pot provoca pavor nocturn sunt:

• Somnambulismul - terorile nocturne și somnambulismul par a fi legate. Ambele apar în timpul somnului cu unde lente, cele mai profunde etape de somn, care au loc în prima parte a nopții.

Unii cercetători cred că persoanele care suferă de somnambulism sau terori nocturne pot avea dificultăți în menținerea somnului cu unde lente. Acest lucru îi face susceptibili la excitări rapide și crește șansa de parasomnii.

• Disfuncția talamică - leziunile cerebrale sunt o cauză puțin probabilă a terorii nocturne. În unele cazuri, totuși, deteriorarea sau disfuncția talamusului a fost legată de acest fenomen.
• Factori genetici - copiii care au terori nocturne sau care au episoade de somnambulism au adesea un membru al familiei care a experimentat aceste condiții.

Unele studii au relevat faptul că 80% dintre somnambuli și 96% dintre persoanele cu terori nocturne au cel puțin un alt membru apropiat al familiei care are una sau ambele condiții.

Simptome

Terorile nocturne diferă de coșmaruri. Într-un coșmar, visătorul se poate trezi, dar, în timpul pavorului nocturn, de regulă, va rămâne adormit.

Această diferență se datorează cel mai probabil fazei de somn în care apar terorile nocturne. Coșmarurile tind să apară în timpul somnului cu mișcarea rapidă a ochilor (REM), spre sfârșitul somnului de noapte. În schimb, terorile nocturne apar în timpul primei treimi a nopții, în timpul somnului profund, cunoscut și sub numele de somn cu unde lente sau somn non-REM.

Această tulburare presupune o reacţie de teamă, ce are loc dintr-o dată, atunci când se trece din etapa non REM în cea REM.

Copilul poate ţine ochii deschişi, pupilele pot fi dilatate, poate tipa şi transpira, se poate ridica, dar va fi adormit, iar după mai multe minute se poate aşeza din nou şi îşi poate continua somnul. Poate fi trezit foarte greu, iar atunci când se trezeşte, să fie confuz şi să nu îşi aducă aminte acest episod.

Semnele unui episod de pavor nocturn sunt:

• Țipete;
• Ridicarea în șezut stând în pat;
• Stare de somnambulism;
• Spasme și lovire a membrelor;
• Respirație grea, puls accelerat și transpirație abundentă;
• Pupile dilatate și tonus muscular crescut;
• Dificultate în încercarea de trezire;
• Confuzie la trezire;
• Privire fixă, cu ochii larg deschiși, dar fără să răspundă la stimuli;
• Comportament agresiv, în special la adulți;
• Imposibilitatea de a-și aminti evenimentul.

Tratament

Medicamentele nu sunt, în mod obișnuit, necesare pentru combaterea pavorului nocturn. Deși este o condiție supărătoare, mai ales pentru copii, orice vătămare permanentă este puțin probabilă și, în cele mai multe cazuri, aceste episoade trec fără intervenție medicală.

Principala intervenție recomandată este calmarea copilului/adultului care experimentează un pavor nocturn. Pentru a scurta episodul de teroare nocturnă, țineți-l de mână și vorbiți-i cu voce calmă și joasă, fără a încerca să-l treziți brusc.

Tratamentul aplicat devine necesar numai dacă episoadele au un efect negativ semnificativ asupra siguranței persoanei sau a familiei acesteia sau dacă problema afectează capacitatea acesteia de a funcționa în timpul zilei.

Metodele de tratament pentru pavor nocturn pot fi:

• Tratarea unei afecțiuni de bază, care poate sta la baza condiției, cum ar fi apneea în somn sau o problemă de sănătate mintală;
• Îmbunătățirea condițiilor de somn prin schimbarea obiceiurilor de somn sau a mediului de somn;
• Medicamentele, cum ar fi benzodiazepinele și inhibitorii recaptării serotoninei;
• Terapie și consiliere psihologică pentru a identifica și combate stresul sau episoadele traumatice ascunse.

Episoadele de pavor nocturn pot fi remediate și acasă, prin adoptarea unor schimbări în viața de zi cu zi:

• Creați un mediu confortabil și sigur de dormit;
• Combateți și reduceți stresul prin exerciții de relaxare și meditație;
• Identificați sursele de stres și vorbiți despre ele. Dacă un copil se confruntă cu terori nocturne, cereți-i să vă spună despre orice îl deranjează și să discutați;
• Dormiți mai mult, privarea de somn este un factor important în declanșarea terorilor nocturne;
• Respectați o rutină relaxantă înainte de culcare, cum ar fi o baie caldă sau o lectură ușoară. Evitați timpul petrecut în fața televizorului sau a telefonului cu cel puțin o oră înainte de a merge la culcare;
• Păstrați un jurnal de somn și notați cât de des apar terorile și la ce oră încep. La copii, dacă terorile nocturne sunt deranjante și apar la o oră regulată, o sugestie este să treziți copilul cu 15 minute înainte ca acestea să apară, să-l mențineți treaz timp de 5 minute și apoi să-l lăsați să se culce din nou.

Complicații

Cele mai frecvente complicații care pot rezulta din experimentarea terorii de somn includ:

• Somnolență excesivă în timpul zilei, care poate duce la dificultăți de concentrare la școală sau la serviciu sau probleme în îndeplinirea sarcinilor zilnice;
• Tulburări de somn;
• Probleme în relațiile personale;
• Vătămarea persoanelor apropiate.

Autor

Dr. Georgescu Miruna Cristina

Medic Specialist