Tulburare obsesiv-compulsiva

Tulburarea obsesiv-compulsiva se caracterizeaza prin idei, reprezentari sau impulsuri anxiogene (obsesii) si prin nevoi imperioase (compulsii) de a face ceva care sa scada aceasta axietate.

Echipa medicala MedLife - Psihiatrie

Stroescu Vlad,Medic Specialist
Medic Specialist
Grecov Daniela,Medic Specialist
Medic Specialist
Mladin Elena Cristina
Medic Specialist
Medic Specialist

Tulburare obsesiv-compulsiva - Cauze / agent infectios / factori de risc

Cauzele tulburarii obsesiv-compulsive

Cauza este necunoscuta.

Tulburare obsesiv-compulsiva - Simptome

Simptomele tulburarii obsesiv-compulsive

Tema dominata a gandurilor obsesive poate fi frica de a se leza sau de a-i leza pe altii, riscul, pericolul, frica de contaminare, nehotararea, frica de pierdere, agresivitatea. 

In mod obisnuit, persoanele afectate simt nevoia irezistibila de a executa ritualuri repetitive si fara un scop anume pentru a-si contracara obsesiile. De exemplu, spalatul contracareaza frica de contaminare, verificarea contracareaza nehotararea si acumularea contracareaza frica de pierdere. Ei pot evita persoanele fata de care le este frica sa nu se comporte agresiv.

Majoritatea ritualurilor, ca de exemplu cel de spalare a mainilor sau al verificarii incuietorilor, sunt observabile dar unele, ca de exemplu numaratul repetitiv sau spunerea unor formule verbale in timpul respiratiei, nu sunt.

Persoanele cu tulburarea obsesiv-compulsiva recunosc, intr-o oarecare masura, ca obsesiile lor nu sunt cu adevarat periculoase si ca acele actiuni pe care le executa pentru a-si diminua axietatea sunt exagerate si nerealiste. Aceasta persistenta a constientizarii, desi uneori destul de slaba, diferentiaza tulburarea obsesiv-compulsiva de tulburarile psihotice, in care contactul cu realitatea este pierdut.

Deoarece persoanele cu aceasta afectiune se tem de stigmatizare si de a fi puse in situatii stanjenotoare, de multe ori isi ascund obsesiile si ritualurile cu care isi ocupa zilnic un numar de ore. Are loc, adesea, o deteriorare a relatiilor interpersonale si a performantelor scolare sau profesionale. Depresia este frecvent o caracteristica secundara a acestei tulburari.

Tulburare obsesiv-compulsiva - Tratament

Diagnosticul tulburarii obsesiv-compulsive

Diagnosticul se bazeaza pe anamneza.

Tratamentul tulburarii obsesiv-compulsive

Tratamentul conta in psihoterapie, terapie medicamentoasa sau, in cazurile severe, in ambele.

Tulbuburarea obsesiv-compulsiva afecteaza aproximativ egal barbatii si femeile, fiind prezenta la aproximativ 2% din populatie.

Terapia prin expunere si prevenire a ritualurilor este eficienta si consta, in principal, in expunerea la situatii sau persoane care declanseaza obsesiile anxiogene si ritualurile. Dupa expunere, pacientul preintampina ritualurile, permitand anxietatii provocate de expunere sa se diminueze printr-un mecanism de obisnuinta. Imbunatatirea persista adesea ani de zile, in special in cazul pacientilor care stapanesc metoda si o foloses si dupa ce tratamentul anterior s-a incheiat. Cu toate acestea, exista un numar mic de persoane care prezinta un raspuns incomplet la terapie.

Cei mai multi experti cred ca asocierea psihoterapiei cu terapia medicamentoasa este cea mai buna solutie, in special pentru cazurile severe.

Vrei sa te informezi despre o alta afectiune medicala?
Intra in Libraria virtuala MedLife! ⯈ Acceseaza glosarul medical