Trompe uterine înfundate

Despre trompele uterine înfundate

Trompele uterine (salpinge, tuburi uterine, tuburi Fallope) reprezintă parte a organelor genitale interne feminine, situate în cavitatea micului bazin, poziţionate de o parte şi de alta a uterului, până la nivelul ovarelor, alături de celelalte organe reproducătoare feminine. Ele au forma literei „J”, cu capetele deschise în proximitatea ovarelor, dar nu în conexiune directă cu ele. La femeia adultă, trompele uterine au o lungime de 10-12 cm, deşi dimensiunea variază destul de mult de la o persoană la alta.

Rolul trompelor uterine este de a capta ovocitul eliberat în fiecare lună la ovulație (de obicei la mijlocul ciclului menstrual) şi de a-l transporta către uter. Această etapă durează aproximativ 3-4 zile. În porțiunea distală a trompelor uterine are loc şi fecundarea, rezultând produsul de concepție, numit zigot, care ulterior va deveni embrion și făt. În cazul în care spermatozoidul fecundează ovulul, trompele sunt cele care, datorită particularităților lor morfo-funcționale, vor transporta embrionul (ovocitul fecundat) spre uter, unde are loc implantarea (nidarea).

Când o obstrucţie împiedică ovocitul sau zigotul să călătorească prin trompele uterine, înseamnă că acestea sunt înfundate, afecţiune cunoscută medical ca „obstrucţie tubară” sau „blocaj tubar”. Dacă embrionul este blocat în drumul său către uter şi, deci, nu poate avea loc implantarea lui, atunci este vorba despre infertilitate tubară.

Atunci când doar una dintre cele două trompe uterine este înfundată, sarcina este posibilă, dar șansa obținerii acesteia este mult redusă. Când apare o afectare a ambelor trompe uterine este necesară o intervenţie chirurgicală sau un tratament de procreere medicală asistată (mai frecvent FIV) pentru a obţine sarcina.

Factori de risc

Cauzele care duc la un blocaj sau la o înfundare a trompelor uterine au la bază mai mulți factori, printre care:

• istoric de boală inflamatorie pelvină - aceasta poate evolua de la o formă uşoară, numită salpingită şi poate ajunge la hidro- sau piosalpinx, afecțiuni ce presupun acumularea de lichid sau puroi la nivelul trompelor uterine;
• infecţiile cu transmitere sexuală cu Chlamydia, Gonoreea, Trichomonas sau alți germeni;
• istoric de apendice perforat;
• diferite intervenţii chirurgicale de la nivelul abdomenului sau care au implicat trompele, inclusive ligaturarea (legarea) lor.

Specialiștii spun că stresul, consumul de alcool și tutunul se înscriu pe lista factorilor de risc care pot duce la o înfundare a trompelor uterine.

Diagnosticare

Diagnosticarea trompelor uterine înfundate este destul de dificilă pentru că acestea se pot închide şi deschide (funcțional sau patologic) şi nu este uşor de precizat dacă sunt doar închise funcțional (spasme) sau dacă există un blocaj. De aceea, pe lângă o discuție cu medicul ginecolog despre istoricul medical, acesta va cere și alte tipuri de investigații pentru a confirma diagnosticul.

În plus, trompele înfundate nu se pot vedea mereu la ecografie, de aceea medicul are la îndemână alte tipuri de teste, mai complexe, pentru a avea o imagine clară a afecţiunii:

• histerosalpingografia - este un examen radiologic al uterului și al trompelor uterine ce presupune administrarea unei substanţe de contrast la nivelul colului. Apoi, medicul face, cu ajutorul razelor X, clișee seriate care ajută la stabilirea diagnosticului. Procedura se realizează, de regulă, în primele 10-12 zile ale ciclului menstrual, în ambulator, nu necesită anestezie şi durează 20-30 de minute;
• sonohisterografia - este un test cu ultrasunete care se foloseşte de undele sonore pentru a construi o imagine a trompelor uterine;
• cromolaparoscopia - este o procedură chirurgicală ce presupune realizarea unei incizii la nivelul ombilicului, prin care medicul introduce în corp o cameră mică și vizualizează direct trompele (laparoscopie). Intervenția presupune administrarea unei substanțe (de regulă albastru de metilen) cu ajutorul căreia se poate testa cu certitudine dacă trompele uterine sunt sau nu permeabile. În cazul trompelor înfundate, laparoscopia este cea mai precisă metodă de diagnosticare. Totuşi, această investigaţie este invazivă şi nu tratează afecţiunea, ci doar stabilește dacă sunt sau nu probleme, motiv pentru care este folosită doar în ultimă instanţă.

Prevenție

În ceea ce priveşte prevenţia, cea mai bună metodă este efectuarea controlului ginecologic periodic şi verificarea oricăror simptome îngrijorătoare. Diagnosticate la timp, infecţiile se pot trata cu medicaţie adecvată şi, astfel, se poate evita o afecţiune la nivelul trompelor, urmată de blocaj tubar.

De asemenea, utilizarea prezervativului și a altor metode de contracepție de barieră în timpul contactului sexual, mai ales atunci când nu există o relaţie stabilă şi de lungă durată, poate preveni transmiterea infecţiilor pe cale sexuală, care sunt o cauză a înfundării trompelor.

Tot la capitolul prevenție mai sunt de menționat și reducerea stresului și a consumului de alcool și de tutun care pot afecta starea de sănătate și capacitatea de concepție a unei femei.