Nevroza

Despre nevroză

Nevroza este un termen folosit în psihologie și psihiatrie pentru a descrie o gamă de tulburări mintale, caracterizate prin suferință emoțională sau disconfort, fără a exista o perturbare a realității sau o deteriorare a funcțiilor cognitive, așa cum este cazul în psihoze.

Afectează abilitatea individului de a funcționa la capacitate maximă în viața de zi cu zi, dar persoanele cu nevroze rămân în contact cu realitatea. Aflați mai multe despre tipurile de nevroză, cauzele, manifestările și opțiunile de tratament recomandate de specialiști, în urma stabilirii unui diagnostic.

Tipuri de nevroză

Termenul acoperă un spectru extins de tulburări mintale. Iată care sunt principalele tipuri de nevroză:

• nevroza anxioasă - manifestată prin anxietate generalizată sau atacuri de panică;
• nevroza obsesiv-compulsivă - caracterizată prin obsesii (gânduri nedorite și repetitive) și compulsiuni (acțiuni repetitive efectuate pentru a diminua anxietatea cauzată de obsesii);
• nevroza depresivă - asemănătoare depresiei majore, dar mai puțin severă;
• nevroza de război sau de luptă (cunoscută sub numele de tulburare de stres posttraumatic).

Spre deosebire de unele afecțiuni psihice care pot avea cauze biologice clare, nevrozele sunt adesea percepute ca fiind rezultatul stresului, traumelor sau conflictelor interne.

Conceptul de nevroză a evoluat de-a lungul timpului. Dacă în trecut era folosit pe scară largă, termenul nu mai este la fel de frecvent utilizat în clasificările moderne ale tulburărilor mintale.

În 1980, Asociația Americană de Psihiatrie a eliminat termenul ,,nevroză” din ,,Manualul de diagnostic și statistică a tulburărilor mintale”, ca parte a unei revizuiri menite să standardizeze criteriile pentru bolile mintale. Astăzi, nevroza nu mai este o afecțiune mintală de sine stătătoare.

În schimb, specialiștii pun, cel mai adesea, simptomele sale în aceeași categorie cu tulburarea de anxietate. Cu toate acestea, simptomele asociate cu nevrozele sunt în continuare tratate în cadrul psihoterapiei și al altor modalități de tratament.

Factori de risc

Factorii de risc pentru nevroză (sau, mai precis, pentru tulburările nevrotice) se referă la acele circumstanțe sau caracteristici care cresc probabilitatea unei persoane de a dezvolta această afecțiune. Deși prezența unuia sau a mai multor factori de risc nu garantează apariția nevrozei, acești factori cresc vulnerabilitatea individului:

• istoricul familial - persoanele cu rude apropiate, care au avut tulburări nevrotice sau alte probleme de sănătate mintală, pot fi mai predispuse la dezvoltarea acestor afecțiuni;
• traumele sau evenimentele stresante - expunerea la traume, cum ar fi abuzul, pierderea unui membru al familiei sau accidentele majore, poate crește riscul de apariție a tulburărilor nevrotice;
• problemele de sănătate fizică - boli cronice, afecțiuni debilitante sau alte probleme medicale serioase pot contribui la dezvoltarea simptomelor nevrotice;
• personalitatea - indivizii cu anumite tipuri de personalitate, cum ar fi cei cu o tendință de a vedea lumea în mod negativ sau cei care sunt perfecționiști, pot fi mai susceptibili la dezvoltarea tulburărilor nevrotice;
• experiențele din copilărie - neglijența, abuzul sau alte experiențe traumatizante din copilărie pot crește riscul de nevroză în viața adultă;
• factori socio-economici - sărăcia, lipsa accesului la resursele educaționale sau medicale, precum și alte provocări socio-economice pot fi factori de risc pentru tulburările nevrotice;
• evenimente majore de viață - schimbări semnificative precum divorțul, pierderea unui loc de muncă sau nașterea unui copil, pot reprezenta factori de stres care pot crește riscul de nevroză;
• izolarea socială - lipsa unui sistem de suport social sau a unei rețele solide de prieteni și familie poate amplifica simptomele nevrotice.

Tratament

Tratamentul pentru nevroză (sau tulburările neurotice) este complex și se bazează pe tipul specific de tulburare și pe severitatea simptomelor. Cu toate acestea, există mai multe abordări terapeutice și strategii de management care pot fi eficiente în ameliorarea simptomelor şi care includ:

Terapia psihologică (psihoterapia)

• terapia cognitiv-comportamentală (TCC) - este una dintre cele mai utilizate forme de terapie pentru tulburările nevrotice și se concentrează pe identificarea și schimbarea gândurilor, comportamentelor și reacțiilor emoționale negative;
• terapia interpersonală (TIP) - se concentrează pe relațiile pacientului și pe modul în care acestea pot contribui la simptomele nevrotice;
• terapia psihodinamică - abordează conflictele interne și experiențele timpurii care pot influența comportamentul actual al persoanei.

Medicamentația

• antidepresive - de exemplu, inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) sau inhibitorii recaptării serotoninei și norepinefrinei (ISRN) pot fi prescrise pentru tratamentul simptomelor anxioase sau depresive asociate cu nevroza;
• medicamente anxiolitice - de exemplu, benzodiazepinele pot fi utilizate pentru a trata anxietatea acută, dar acestea sunt, de obicei, prescrise pe termen scurt din cauza riscului de dependență;
• medicamente antipsihotice - în doze mici, pot fi utilizate pentru a trata simptomele severe de anxietate sau obsesii.

Intervenții de relaxare

Acestea pot include tehnicile de respirație profundă, meditația, yoga sau tehnicile de relaxare musculară progresivă, pentru a ajuta la gestionarea stresului și la reducerea anxietății.

Strategii asociate stilului de viață

• evitarea alcoolului, a cafelei și a altor substanțe stimulente;
• menținerea unei rutine regulate de somn;
• exerciții fizice regulate;
• participarea la activități plăcute și relaxante.

Intervenții de sprijin

• grupuri de sprijin pentru persoanele care suferă de tulburări nevrotice;
• educație despre tulburarea specifică și despre modul în care aceasta afectează individul și pe cei din jurul său.

Complicații

Nevroza poate avea o serie de complicații dacă nu sunt este tratată adecvat. Aceste complicații pot afecta sănătatea fizică, sănătatea mintală, relațiile interpersonale și funcționarea zilnică a individului. Iată câteva dintre complicațiile potențiale asociate cu nevroza:

Probleme de sănătate mintală

• tulburări depresive majore sau alte tulburări de dispoziție;
• creșterea anxietății sau agravarea simptomelor existente;
• tulburări de somn, cum ar fi insomnie sau hipersomnie;
• riscul crescut de abuz sau dependență de alcool sau droguri.

Probleme fizice

• dureri cronice sau alte simptome somatice fără o cauză medicală clară;
• probleme gastrointestinale cauzate de stresul cronic;
• probleme cardiovasculare datorate stresului persistent.

Dificultăți sociale și interpersonale

• retragerea socială sau izolarea de familie și prieteni;
• conflict în relațiile de familie, cu partenerii sau colegii;
• probleme în menținerea sau găsirea unui loc de muncă.

Complicații legate de comportament

• tentative de suicid sau gânduri suicidare;
• comportamente auto-distructive sau auto-mutilante;
• evitarea activităților sau a locurilor care declanșează anxietatea.

Probleme educaționale sau ocupaționale

• dificultăți în concentrare sau în îndeplinirea sarcinilor;
• absenteism crescut la școală sau la muncă;
• dificultăți financiare cauzate incapacității de a lucra sau de a menține un loc de muncă ori cheltuielilor asociate cu tratamentul medical și terapeutic.

Severitatea și tipul complicațiilor pot varia în funcție de individ și de tipul specific de tulburare nevrotică pe care o are. Diagnosticarea precoce și tratamentul adecvat pot reduce riscul de complicații și pot ajuta persoana afectată să ducă o viață mai sănătoasă și mai productivă.