Tulburare de stres post-traumatic (PTSD)

Descoperă informații utile despre această afecțiune: de la cauze, factori de risc, simptome, diagnosticare, până la metode de tratament și de prevenție.

Pentru recomandări personalizate, solicită o programare la un medic din Sistemul Medical MedLife.

Despre tulburarea de stres post-traumatic (PTSD)

Tulburarea de stres post-traumatic (PTSD - post-traumatic stress disorder) este o afecțiune mentală care poate apărea la persoanele care au experimentat sau au fost martore la evenimente traumatice. Această tulburare poate afecta o gamă largă de oameni, de la cei care au fost implicați în războaie sau dezastre naturale, la cei care au fost victime ale unor acte de violență sau au trecut prin traume personale grave.

Sindromul de stres post-traumatic poate apărea şi după trăirea unor întâmplări şi evenimente personale precum violul sau tortura, dar şi dacă persoana a fost martoră la omucidere sau ameninţarea cu omuciderea, catastrofe naturale, accidente rutiere, ori la aflarea unui eveniment sever survenit unei persoane apropiate (răpire, deces etc) . Este vorba despre traumă intensă, violentă, neobişnuită.

În aceste situaţii traumatice, persoana expusă reacţionează prin simptome precum frică intensă, oroare sau neajutorare/neputinţă. Simptomele PTSD pot apărea la scurt timp după evenimentul traumatic sau pot să apară mult mai târziu.

Cauze

Tulburarea de stres post-traumatic (PTSD) este cauzată de experiențele traumatice care au fost copleşitoare și au pus viața sau integritatea fizică sau psihică a unei persoane în pericol:

război și conflicte militare - participarea directă la conflicte armate sau asistarea la astfel de evenimente;
agresiune personală - traumele personale, cum ar fi agresiunea sexuală, abuzul fizic sau psihic, trecerea printr-un act de violență, pot contribui la dezvoltarea PTSD;
dezastre naturale - supraviețuirea unui dezastru natural, cum ar fi un cutremur, o inundație sau un uragan;
evenimente catastrofale - accidente grave, cum ar fi un accident de avion sau un accident de mașină cu victime, pot fi cauze ale tulburării de stres post-traumatic;
pierderea unei persoane apropiate prin moarte sau alte circumstanțe tragice;
abuz în copilărie - copiii supuși la abuz fizic, sexual sau emoțional pot dezvolta PTSD în timpul copilăriei, dar păstrează și o vulnerabilitate pentru PTSD ulterior în viață;
experiențe militare - soldații și veteranii care au fost expuși la situații de risc și violență în timpul serviciului militar pot dezvolta PTSD;
agresiune sau atentate teroriste - supraviețuirea unor evenimente precum atacuri teroriste sau atacuri violente poate contribui la dezvoltarea tulburării de stres post-traumatic.

Factori de risc

Există o serie de factori de risc care pot crește probabilitatea dezvoltării tulburării de stres post-traumatic după o experiență traumatică, care includ:

gravitatea evenimentului traumatic - traumele severe sau supraviețuirea unor evenimente cu potențial letal sau de afectare severă a integrităţii fizice;
experiența anterioară de traume - persoanele care au fost expuse anterior la traume sau au dezvoltat PTSD în trecut au un risc crescut de a experimenta din nou tulburarea de stres post-traumatic;
lipsa suportului social - absența rețelei de sprijin sau lipsa susținerii din partea familiei și prietenilor;
probleme de sănătate mentală preexistente - persoanele cu antecedente de tulburări de anxietate, depresie sau alte probleme de sănătate mentală;
nivelul de stres continuu - situațiile care implică stres cronic, precum stresul la locul de muncă sau probleme financiare, pot afecta capacitatea cuiva de a face față unei traume;
lipsa resurselor personale - lipsa abilităților de adaptare și a resurselor personale, precum abilitățile de rezolvare a problemelor și optimismul;
implicarea directă în eveniment - persoanele care au fost direct implicate în evenimentul traumatic, în loc să fie doar martori;
lipsa tratamentului adecvat - accesul limitat la îngrijire medicală sau la terapie după un eveniment traumatic;
stigmatizarea sau izolarea socială - persoanele care se simt stigmatizate sau izolate după un eveniment traumatic;
factori genetici și biologici - există cercetări care sugerează că factorii genetici și biologici pot contribui la vulnerabilitate pentru tulburări de anxietate, inclusiv sindromul de stres post-traumatic.

Este important de subliniat că nu toate persoanele expuse la evenimente traumatizante dezvoltă PTSD, iar fiecare individ reacționează diferit la traumele vieții.

Simptome

Simptomele tulburării de stres post-traumatic pot fi variate și pot apărea în diferite moduri la diferite persoane. Acestea pot să apară la scurt timp după evenimentul traumatizant sau pot să se dezvolte într-un interval de timp mai îndelungat. Simptomele principale ale PTSD includ:

flashback-uri - experimentarea repetată și involuntară a evenimentului traumatic prin imagini mentale;
coşmaruri recurente - vise intense și înspăimântătoare legate de evenimentul traumatic;
evitarea anumitor stimuli - persoana încearcă să evite activitățile, locurile, oamenii sau conversațiile care pot aduce aminte de evenimentul traumatic;
hiperactivitate - stare constantă de alertă, dificultăți de concentrare, iritabilitate crescută și insomnie;
hiperactivitate la stimuli - reacții fizice sau emoționale puternice la evenimente care aduc aminte de traumă, cum ar fi palpitaţii, tremurături sau anxietate severă;
izolare socială - evitarea contactului social și retragerea din relații personale;
sentimente de vinovăție sau rușine - persoanele cu PTSD pot simți vinovăție sau rușine legate de evenimentul traumatic sau de propria supravieţuire, chiar dacă nu au fost responsabile pentru acesta;
schimbări în gândire și starea de spirit - gândire negativă despre sine sau despre lume, sentimente de dezinteres față de activități obișnuite și schimbări în afectivitatea generală;
probleme de somn - insomnie, coșmaruri frecvente sau probleme de somn pot fi prezente în PTSD;

Diagnosticare

Diagnosticul pentru tulburarea de stres post-traumatic (PTSD) este, în general, realizat de profesioniști din domeniul sănătății mintale, cum ar fi psihologi, psihiatri sau alți terapeuți specializați. Aceștia vor utiliza criteriile diagnostice stabilite într-un sistem de clasificare recunoscut, cum ar fi „Manualul diagnostic și statistic al tulburărilor mentale”.

Diagnosticul de PTSD se bazează pe evaluarea simptomelor și a impactului acestora asupra vieții individului. Nu există teste de laborator specifice pentru PTSD dar, uneori, se recomandă analize, pentru a exclude alte condiții medicale ce pot prezenta simptome similare. Diagnosticul este, în principal, bazat pe discuțiile deschise și detaliate cu persoana afectată.

Procesul de diagnostic poate implica următoarele etape:

interviu clinic - un interviu în profunzime cu un profesionist din domeniul sănătății mintale, pentru a evalua simptomele, istoricul personal și circumstanțele şocului post-traumatic;
chestionare și evaluări standardizate - utilizarea unor instrumente standardizate pentru evaluarea simptomelor și a impactului acestora;
colaborare cu alți profesioniști - în unele cazuri, un profesionist din domeniul sănătății mintale poate colabora cu un medic din altă specialitate, pentru a exclude alte probleme medicale care pot cauza simptome similare.

Tratamentul pentru tulburarea de stres post-traumatic (PTSD) implică o combinație de terapie și, în unele cazuri, medicamente. Este important să se individualizeze tratamentul în funcție de nevoile specifice ale fiecărei persoane. Iată câteva opțiuni comune de tratament:

terapie cognitiv-comportamentală (CBT) - este una dintre cele mai eficiente forme de terapie pentru stresul post-traumatic; această terapie ajută persoanele să înțeleagă și să schimbe gândurile și comportamentele negative asociate cu trauma; în cadrul acesteia, CPT - cognitive processing therapy – este de elecţie şi se concentrează pe modificarea gândurilor negative și distorsionate legate de traumă; persoanele învață să-și reconstruiască înțelegerea evenimentului traumatic;
terapie de expunere - această formă de terapie implică expunerea graduală și controlată la amintiri și stimuli legați de traumă; scopul este de a reduce anxietatea și de a schimba modul în care persoana reacționează la aceste amintiri;
EMDR (Eye Movement Desensitization and Reprocessing - desensibilizarea și reprocesarea prin mișcări oculare) - această terapie implică utilizarea mișcărilor oculare sau a altor stimuli senzoriali pentru a ajuta la procesarea informațiilor traumatice și la reducerea reacțiilor emoționale negative;
grupuri de suport - participarea la grupuri de suport poate oferi un mediu în care persoanele cu PTSD pot împărtăși experiențele și strategiile de gestionare a simptomelor;
medicamente - antidepresivele și anxioliticele pot fi prescrise pentru a ajuta la gestionarea simptomelor, cum ar fi anxietatea și insomnia; medicamentele nu tratează PTSD în mod direct, dar pot ajuta la ameliorarea simptomelor.

Este important să se țină cont că tratamentul poate varia în funcție de severitatea simptomelor, istoricul personal și preferințele individuale ale pacientului. Unele persoane pot beneficia mai mult de terapia individuală, în timp ce altele pot găsi susținere în terapia de grup.

Complicații

Tulburarea de stres post-traumatic (PTSD) poate avea numeroase complicații care afectează calitatea vieții și bunăstarea generală a unei persoane. Printre aceste complicații se numără:

depresia - persoanele cu PTSD prezintă un risc crescut de a dezvolta episoade depresive; simptomele de tristețe, pierdere a plăcerii și lipsă de motivație pot afecta funcționarea zilnică și capacitatea de a se bucura de viață;
anxietatea - pe lângă anxietatea specifică PTSD, pot să apară și alte tulburări anxioase, cum ar fi tulburarea de anxietate generalizată sau tulburarea de panică;
tulburări de somn - insomnia, coșmarurile frecvente și alte probleme de somn pot afecta sănătatea mentală și fizică;
probleme cognitive - dificultăți de concentrare, probleme de memorie şi scăderea abilității de luare a deciziilor pot să apară în cazul persoanelor cu PTSD;
izolare şi retragere socială - PTSD poate duce la evitarea interacțiunilor sociale și la retragerea din relații, ceea ce poate contribui la izolare și singurătate;
auto-medicație și dependență - unii oameni cu PTSD pot recurge la alcool sau substanțe pentru a face față simptomelor, ceea ce crește riscul dezvoltării dependenței;
probleme în relații - dificultăți în comunicare, retragerea emoțională și alte comportamente asociate PTSD pot duce la probleme în relațiile interpersonale;
probleme ocupaţionale - dificultăți în menținerea sau obținerea unui loc de muncă pot apărea din cauza impactului simptomelor PTSD asupra funcționării zilnice și a capacității de a face față stresului la locul de muncă;
gânduri și comportamente suicidare - persoanele cu PTSD pot prezenta un risc crescut de gânduri suicidare sau comportamente de auto-vătămare, în special în cazul în care simptomele nu sunt tratate corespunzător.

Prevenție

Prevenirea completă a tulburării de stres post-traumatic (PTSD) poate fi dificilă deoarece evenimentele traumatice pot apărea în mod neașteptat și pot scăpa de controlul individual. Cu toate acestea, există strategii și intervenții care pot reduce riscul dezvoltării PTSD sau pot contribui la gestionarea simptomelor în urma unui eveniment traumatic. Iată câteva modalități de prevenire:

asigurarea resurselor de sprijin - construirea și menținerea unei rețele solide de sprijin social poate ajuta la gestionarea stresului și la facilitarea recuperării după un eveniment traumatizant;
educarea și antrenarea în fața stresului - cunoașterea abilităților de gestionare a stresului și participarea la programe de training al strategiilor de coping pot ajuta la dezvoltarea rezilienței și la îmbunătățirea capacității de a face față situațiilor dificile;
intervenții timpurii - oamenii care au fost expuși la evenimente traumatice pot beneficia de intervenții timpurii, precum terapia de consiliere și debriefing-ul psihologic, pentru a procesa emoțiile și pentru a preveni apariția simptomelor PTSD;
îngrijire medicală și suport imediat - persoanele care au fost implicate în evenimente traumatizante ar trebui să primească îngrijire medicală și suport imediat; tratamentul adecvat în stadiile incipiente poate reduce impactul pe termen lung;
furnizarea de informații după expunerea la traumă - oamenii au nevoie de informații clare și corecte cu privire la evenimentele traumatice și la posibilele reacții emoționale; cunoașterea a ceea ce pot aștepta și de unde să caute ajutor poate reduce anxietatea și incertitudinea;

Este important să subliniem că, în ciuda acestor măsuri preventive, nu întotdeauna este posibilă evitarea completă a PTSD. Când evenimente traumatice au deja loc, căutarea sprijinului profesional și accesul la tratament sunt pași critici în gestionarea și recuperarea de la efectele traumatice.

Bibliografie

American Psychiatric Association. “What Is Posttraumatic Stress Disorder (PTSD)?” Psychiatry.org, American Psychiatric Association, 2020, https://www.psychiatry.org
Brazier, Yvette, and Hana Ames. “Post-Traumatic Stress Disorder (PTSD): Symptoms, Treatment, and More.” Www.medicalnewstoday.com, 6 Feb. 2019, www.medicalnewstoday.com
NHS. “Post-Traumatic Stress Disorder.” Nhs.uk, NHS, 17 Feb. 2022, www.nhs.uk
WebMD. “Posttraumatic Stress Disorder.” WebMD, WebMD, 31 Aug. 2022, www.webmd.com
“Post-Traumatic Stress Disorder (PTSD).” Cleveland Clinic, 20 Jan. 2021, https://my.clevelandclinic.org
MedlinePlus. “Post-Traumatic Stress Disorder.” Medlineplus.gov, National Library of Medicine, 2019, https://medlineplus.gov