Cunoscut sub denumirea de PTSD (engleza – post-traumatic stress disorder) sindromul apare dupa trairea unor intamplari si evenimente personale ca viol, tortura, martor la omucidere sau amenintarea cu omuciderea, catastrofe naturale, accidente rutiere etc.
Este vorba despre trauma intensa, violenta, neobisnuita, traita de persoana respectiva. In aceste situatii traumatice, persoana suferinda reactioneaza prin simptome ca frica intensa, durere sau irascibilitate.
Cauzele sindromului post-traumatic
In aparitia sindromului post-traumatic exista mai multi factori de risc, cum ar fi sexul, varsta, personalitatea sau gradul de sanatate mentala. Copii si batranii au un risc mai crescut, femeile au un risc dublu de a face acest sindrom si orice abatere de la personalitatea normala creste riscul de a face PTSD dupa expunerea la traume. Alti factori de risc studiati ar fi o copilarie traumatica, parinti sau membri de familie cu tulburari psihice sau propria boala psihica.
Simptomele sindromului post-traumatic
Cel mai cunoscut simptom este reactie intensa de anxietate atunci cand persoana suferinda vine in contact cu stimuli interni sau externi, care sunt asemanatori celor din intamplarea traumatica reala (de exemplu: sunete asemanatoare, imagini, culori din mediul inconjurator sau care apar in minte la un moment dat) sau reactii fiziologice (palpitatii, transpiratii, senzatie de nod in gat, tremuraturi etc) la contactul cu acesti stimuli din mediu sau stimuli imaginari.
Cel putin doua dintre urmatoarele simptome trebuie sa fie indeplinite pentru punerea diagnosticului de sindrom post-traumatic:
- tulburari de somn, dificultati de a adormi, treziri frecvente si dificultati de continuare a somnului;
- iritabilitate crescuta;
- iesiri agresive sau accese de furie fara motiv;
- reactii exagerate la lumina si/sau sunet cu aparitie brusca;
- dificultati de concentrare;
- usor de inspaimantat;
- activ, observant, treaz sau stare de supervigilenta.
Se considera ca, daca simptomele dureaza mai putin de o luna, nu putem vorbi de sindromul de stres post-traumatic, ci doar de un sindrom de stres acut, dar acesta creste riscul de a dezvolta mai tarziu sindromul de stres post-traumatic. Daca simptomele dureaza mai mult de trei luni, vorbim deja de un sindrom cronic de stres, dar si daca acestea apar dupa cateva luni sau chiar dupa un an de la trauma.
Diagnosticarea si tratamentul sindromului post-traumatic
Medicul specialist (psihiatru), in urma discutiei cu pacientul, poate stabili diagnosticul de sindrom de stres post-traumatic, tinand cont de:
- prezenta in anamneza a unei situatii traumatizante;
- intoarcerea permanenta la trairile legate de circumstantele traumei;
- visele si cosmarurile pe tema traumei.
Exista doua tipuri de tratament: psihoterapia si tratamentul medicamentos.
Psihoterapia, ca singura metoda de tratament, poate fi utila in urmatoarele situatii: simptomele sunt de gravitate medie, bolnavul refuza sa ia medicamente sau ia alte medicamente care pot interfera negativ cu cele specifice acestei boli.
Pe de alta parte, este necesar tratamentul medicamentos daca: simptomele sunt grave sau dureaza de mai mult timp, daca exista concomitent si alte boli psihice, daca se asociaza ganduri de sinucidere sau daca psihoterapia singura s-a dovedit a fi ineficienta.
Psihoterapia este o metoda terapeutica delicata care trebuie bine condusa. Intr-o asemenea situatie ea se orienteaza spre trei directii: managementul anxietatii, terapia cognitiva si terapia de abandonare.
L a copii, se poate asocia si terapia prin joaca. Tratamentul medicamentos este de competenta medicului psihiatru. El include tipuri diferite de medicamente antidepresive.
Solicită o programare
Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.
