Ac. anti-HD

Virusul delta este un virus ARN, cu un genom mic, si care, pentru a se putea replica, are nevoie de prezenta virusului B (virus helper).

Acesta ii confera o anumita structura (incapsidarea in antigenul HBs) necesara cuplarii virusului delta de receptorii hepatocitelor. ¹

Ca urmare, infectia cu virus Delta este obligatoriu asociata cu infectia cu virus B.

Virusul D se transmite similar virusului B, pe cale sexuala sau percutanat prin contact cu sangele sau produse din sange infectate.(4)

Coinfectia (infectarea in acelasi timp atat cu virusul B cat si cu virusul D) de obicei determina o boala acuta, autolimitanta, urmata de vindecare. ²

In schimb, suprainfectia (infectare ulterioara cu VHD la un purtator cronic de VHB) creste riscul de cronicizare si de aparitie a hepatitei fulminante.

Hepatita cu VHD este frecvent severa, cu o mortalitate relativ crescuta in formele acute si cu evolutie catre ciroza in formele cronice.

Infectia cronica prezinta o mortalitate mai ridicata comparativ cu alte tipuri de hepatite virale.²

De obicei, anticorpii anti VHD apar in ser la scurt timp de la aparitia simptomelor (pana la o luna de la debutul simptomelor).

In cazul in care infectia se cronicizeaza, se depisteaza titruri de anticorpi anti HD si dupa 4-6 luni de la debutul simptomatologiei.

Coinfectia acuta se caracterizeaza prin prezenta Ac. anti HBc IgM in serul pacientilor (marker pentru infectia recenta cu VHB), alaturi de antigenul HBs pozitiv. ²