Clorul este un electrolit (ion incarcat negativ) care impreuna cu alti electroliti (potasiul, sodiul si bicarbonatul), contribuie la mentinerea echilibrului acido-bazic. Clorul este responsabil, impreuna cu sodiul, de volumul lichidului extracelular si de osmolaritatea plasmatica Clorul este prezent in toate fluidele corpului insa este gasit intr-o concentratie semnificativa in sange si in alte fluide extracelulare (e.g., suc gastric, pancreatic si intestinal, lichidul cecal, sudoare, LCR.). In majoritatea situatiilor de homeostazie a volumului plasmatic, clorul si sodiul se modifica in acelasi sens . In schimb, in situatiile de dezechilibru acido-bazic, concentratia clorului se modifica independent de aceea a sodiului, clorul avand rol de tampon. Clorul are un rol important in mentinerea neutralitatii electrice la nivel celular prin traversarea membranei celulare intr-un sens sau altul. Principala cale de eliminare a clorului este cea renala, pierderea fiind proportional cu aportul din 24 de ore1.
Determinarea clorului urinar este recomandata in: • Deshidratare • Monitorizarea administrarii de solutii perfuzabile in perioada postoperatorie • Monitorizarea efectelor regimului hiposodat • Evaluarea acidozei metabolice hipercloremic • Diagnosticul diferential al alcalozei metabolice1.
Valori scazute ale clorului urinar se intalnesc in: • Conditii asociate cu depletie de clor care raspund la administrarea de clor (Cl- urinar <10 mmol/L): sindromul secretiei inadecvate de hormon antidiuretic (ADH), varsaturi, diaree, transpiratii profuze, sonda nasogastrica, boala Addison, abuz de diuretice, tumori viloase de colon. • Conditii asociate cu un exces endogen sau exogen de corticosteroizi, care nu raspund la administrarea de clor (Cl- urinar >20 mmol/L): sindrom Cushing, sindrom Conn, retentie postoperatorie de clor.
Valori crescute ale clorului urinar se intalnesc in: • Sindromul Bartter (afectiune autozomal recesiva a tubului renal caracterizata prin hipocloremie, hipopotasemie, alcaloza metabolica si hiperreninemie cu tensiune arteriala normala) • Aportul crescut de sare • Depletia de potasiu • Insuficienta corticosuprarenaliana • Nefrite cu pierdere de sare • Poliuria .
Cresterea concentratiei clorului urinar se intalneste in administrarea excesiva de ser fiziologic, clorura de amoniu, ingestie de halogeni (bromuri). Scaderea concentratiei clorului urinar se intalneste in dieta hiposodata, ingestia de alcaline, tratamentul cu carbenicilina, acetazolamida, corticosteroizi ,antiinflamatorii nesteroidiene, diuretice.
