Banner Clostridium difficile - toxine A/B

Clostridium difficile - toxine A/B

Află informații utile despre această analiză:

  • Când este recomandată
  • Care este procedura de recoltare
  • Ce semnifică rezultatele obținute

Informații generale

Testarea Clostridium difficile - toxine A/B este recomandată pentru a identifica prezența  bacteriei Clostridium difficile în organism, asociată cu diareea provocată de utilizarea antibioticelor, dar și cu colita pseudomembranoasă.

În cazul acestor afecțiuni, Clostridium difficile se dezvoltă în colon, unde produce dereglarea microbiomului. Clostridium difficile produce cel puțin două toxine, denumite A și B. Toxina A acționează asupra mucoasei intestinale, determinând inflamarea acesteia, urmând ca toxina B să-și exercite acțiunea citotoxică asupra epiteliului intestinal, deja lezat de toxina A.

Clostridium difficile este o bacterie care se poate transmite de la un pacient la altul prin mâini contaminate sau prin contaminarea mediului.

Testarea nu este utilă pentru a monitoriza eficacitatea tratamentului sau pentru pacienții asimptomatici. O diminuare a simptomelor (diareea încetează și se formează scaune normale) indică o vindecare a infecției.

Probă Clostridium difficile - toxine A/B Medlife

Când este recomandată determinarea Clostridium difficile - toxine A/B

Orice persoană poate fi expusă infectării cu Clostridium difficile, însă cel mai frecvent este vorba despre pacienții care urmează sau au urmat recent un tratament cu antibiotice. Categoriile de risc sunt:

  • persoanele cu vârsta peste 65 de ani;
  • persoanele care au fost spitalizate;
  • persoanele cu sistem imunitar slăbit (de exemplu pacienții cu afecțiuni precum HIV / SIDA, cancer);
  • persoanele care au suferit recent o intervenție chirurgicală pentru transplant de organe;
  • persoanele care au avut în trecut infecții cu Clostridium difficile sau cu alți germeni.

Un test Clostridium difficile-toxine A/B este recomandat persoanelor care se confruntă cu unul din următoarele simptome:

  • diaree cronică;
  • febră;
  • dureri de stomac;
  • pierderea apetitului;
  • greață;
  • diaree indusă de antibiotice.

Perioada de incubație a bacteriei Clostridium difficile este de aproximativ 3 zile.

Procedura recoltare

Pentru acest test este necesară o probă autorecoltată din scaun, care va fi apoi analizată în laborator.

Analiza se efectuează din materii fecale proaspăt emise, în maximum 3 ore de la recoltare (de preferat). Dacă acest lucru nu este posibil, proba va fi păstrată la o temperatură de 2-8°C, timp de cel mult 3 zile.

Interpretare rezultate

Rezultatele testului pentru Clostridium difficile-toxina A/B sunt exprimate calitativ, sub forma pozitiv sau negativ.


Interferențe și limite

Un rezultat negativ la testare nu exclude prezența unei afecțiuni asociate cu Clostridium difficile. Un rezultat fals negativ poate fi cauzat de metoda de recoltare, de transportul impropriu sau de un nivel scăzut de toxina A sau B (sub limita de detecție a metodei).


Rezultat pozitiv

În cazul în care rezultatul este pozitiv, înseamnă că simptomele pacientului sunt provocate de bacteriile specifice. Dacă pacientul este diagnosticat cu o infecție cu Clostridium difficile în perioada în care ia un tratament pe bază de antibiotice, cel mai probabil tratamentul va trebui oprit la indicația medicului specialist.


Rezultat negativ

Rezultatul negativ pentru Clostridium difficile indică faptul că diareea pacientului și simptomele asociate nu sunt cauzate de bacteria Clostridium difficile, cea care produce toxinele A și B.

Astfel, manifestările pot fi cauzate de o altă problemă din organism, iar medicul va recomanda investigațiile suplimentare necesare.

Întrebări frecvente despre Clostridium difficile - toxine A/B

Ce este Clostridium difficile și ce rol au toxinele A și B?

Clostridium difficile este o bacterie gram-pozitivă anaerobă care poate coloniza intestinul, mai ales după tratamente cu antibiotice care dezechilibrează flora intestinală. Bacteria produce două toxine principale, toxina A (enterotoxină) și toxina B (citotoxină), care sunt principalele responsabile pentru leziunile mucoasei intestinale. Toxina A stimulează inflamația și secreția de lichid în intestin, cauzând diaree, în timp ce toxina B are efecte citotoxice directe, distrugând celulele epiteliale și favorizând apariția colitei pseudomembranoase.

Cum se transmit infecțiile cu Clostridium difficile?

Infecția cu C. difficile se transmite de obicei pe cale fecal-orală. Sporii bacteriei sunt extrem de rezistenți la condiții adverse și la dezinfectanți obișnuiți, ceea ce permite contaminarea suprafețelor și obiectelor din mediul spitalicesc sau casnic. Persoanele care iau antibiotice sau au un sistem imunitar compromis sunt cele mai vulnerabile, deoarece flora intestinală normală, care inhibă creșterea bacteriei, este redusă.

Care sunt simptomele unei infecții cu Clostridium difficile?

Simptomele pot varia de la diaree ușoară până la colită severă sau colită pseudomembranoasă. Cele mai frecvente semne includ diaree apoasă, crampe abdominale, febră și leucocitoză. În cazuri severe, pot apărea deshidratare, dureri abdominale intense și complicații precum megacolon toxic sau perforație intestinală. Este important de menționat că nu toți purtătorii de C. difficile dezvoltă simptome, dar pot transmite bacteria altora.

Cum se diagnostichează prezența toxinelor A și B?

Diagnosticul se bazează pe identificarea toxinelor bacteriene în materiile fecale prin teste imunologice sau moleculare. Testele ELISA detectează rapid toxinele A și B, iar PCR (reacția de polimerizare în lanț) poate identifica genele care codifică aceste toxine, oferind un diagnostic mai sensibil. În cazurile severe, colonoscopia poate evidenția colita pseudomembranoasă, dar testele de laborator rămân standardul pentru confirmare.

Care sunt opțiunile de tratament pentru infecțiile cu Clostridium difficile?

Tratamentul depinde de severitatea infecției. În formele ușoare până la moderate, se recomandă întreruperea antibioticului care a provocat dezechilibrul florei intestinale și administrarea de antibiotice specifice. În cazurile severe, poate fi necesară administrarea intravenoasă de fluide, monitorizarea atentă a complicațiilor și, rar, intervenția chirurgicală. Probioticele și transplantul de microbiotă fecală pot fi utile în prevenirea recidivelor.

Bibliografie

  1. Pradeep Kumar Mada, and Mohammed U Alam. “ClostridioidesDifficile.” Nih.gov, StatPearlsPublishing, May 2022, www.ncbi.nlm.nih.gov
  2. “Your Risk of C. Diff.” Centers for Disease Control and Prevention, 7 Sept. 2022, www.cdc.gov
  3. ‌“Clostridium Difficile Infections.” European Centre for Disease Prevention and Control, 24Aug. 2022, www.ecdc.europa.eu
  4. ‌“C. Diff Infections.” Medlineplus.gov, National Library of Medicine, 2022, https://medlineplus.gov‌

Solicită o programare

Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.

femeie fericita care lucreaza folosind mai multe dispozitive pe un birou la domiciliu