Informaţii generale
Cromul este un metal sau un element chimic relaționat în principal de cazul industriilor, fiind cunoscut pentru toxicitatea sa. Compușii cromului sunt colorați, iar de aici derivă și numele acestuia, definit sub terminologia de culoare (grecesc chroma).
Cromul în organism este strâns legat de hiperinsulinism, adică de rezistența la insulină, dar și de fenomene de reducere a fertilității și de insuficiență cardiacă, ca urmare a scăderii nivelului său. În același timp, cromul este un metal toxic, iar prezența acestuia într-o cantitate mare la nivelul aparatului respirator poate duce la apariția mai multor forme de cancer.
Cromul este un metal care se regăsește în cantități mici în organism și al cărui rol este acela de a eficientiza procesele digestive. În acest fel, cromul este responsabil de transformarea în energie a carbohidraților, a grăsimilor și a proteinelor din alimente.
Cromul poate fi asimilat din anumite alimente, cum ar fi peștele, nucile, fructele și legumele, carnea, brânza și ouăle. Nivelul de crom trebuie să fie păstrat în limite normale, iar din acest motiv se recomandă evitarea expunerii în medii de prelucrare a acestui metal (expunerea la cromul metalic, o formă hexavalentă, care este întâlnit în industria producătoare de oțel sau elemente metalice, cum ar fi electroplacarea cu crom, în scopul lustruirii elementelor).
Analiza de crom urinar este un test care se folosește pentru identificarea acestui metal în organism deoarece, pe lângă sânge, acesta mai poate fi secretat și prin produsul de eliminare a toxinelor din corp (urina).
Când este recomandată determinarea cromului urinar
Se recomandă determinarea cromului în urină în general în cazul pacienților cu expunere semnificativă la crom, în vederea determinării cantitative a acestui metal.
De asemenea, determinarea cromului urinar poate evidenția o serie de probleme de sănătate în funcție de conținutul determinat prin analize, iar din acest motiv testarea poate fi folosită ca un marker indicator, mai ales corelat cu simptomele existente.
Deficiențele de crom, adică variațiile dincolo de limitele normale, pot fi întâlnite cu precădere în cazul persoanelor în vârstă, în cazul persoanelor care lucrează în domenii industriale cu expunere constantă la crom, sau în cazul pacienților diagnosticați cu diabet.
Procedura recoltare
Recoltarea probelor se face în recipiente sterile și etanșe, fără conservanți. Se colectează urina din 24 de ore, măsurând volumul. Se duce către laborator o mostră din cantitatea colectată într-un recipient steril cu menționarea volumului urinar.
Interpretare rezultate
Valoarea de referință a cromului în urină este de 0.5 ug/dL. În cazul expunerii profesionale la crom, rezultatele analizelor se încadrează în intervalul 10 μg/g - 30 μg/g, luându-se în calcul și intervalul de timp care trece de la ultima expunere.
Bibliografie
- Paustenbach, Dennis J, et al. “Urinary Chromium as a Biological Marker of Environmental Exposure: What Are the Limitations?” Regulatory Toxicology and Pharmacology, vol. 26, no. 1, Aug. 1997, pp. S23–S34, www.sciencedirect.com, 10.1006/rtph.1997.1135
Solicită o programare
Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.
