Digoxina este un medicament din familia glicozidelor cardiace, obținută din planta Digitalis lanata. Este utilizată pentru tratamentul fibrilației atriale, al fluterului atrial și în insuficiență cardiacă congestivă. Îmbunătățește contracția miocardică, astfel crește debitul cardiac, reduce dimensiunea inimii, reduce presiunea venoasă și volumul sanguin. Stabilizează și scade pulsul ventricular. Are efecte și asupra rinichilor: crește rata filtrării glomerulare.
Digoxina se poate administra oral sau intravenos. Absorbția prin administrare orală, dar și distribuția către țesuturi și biodisponibilitatea sunt influențate de mulți factori, printre care bacteriile prezente în flora intestinală normală, prezența alimentelor în stomac, activitate fizică intensă, utilizarea altor preparate farmaceutice (chinidine, verapamil, amiodaron). Copiii, de obicei, au nevoie de doze mai mari de digoxină.
După administrare orală, concentrația serică de digoxină crește rapid, echilibrându-se cu concentrația tisulară în 6-8 ore. Asta înseamnă că, pentru monitorizarea terapiei, probele sanguine se recoltează la 6-8 ore de la administrare. Digoxina se elimină renal, cu timpul de înjumătățire de 36-40 ore. Acest timp se poate prelungi considerabil la cei care suferă de insuficiență renală, provocând fenomene toxice prin acumulare.
Simptomele intoxicației cu digoxină pot fi asemănătoare cu simptomele pentru care este prescris acest medicament: aritmii cardiace, insuficiență renală. Alte simptome tipice sunt: greață, vomă, dureri abdominale, diaree, fatigabilitate, stare generală alterată, amețeală, vedere în ceață, halucinații vizuale și auditive, paranoiă, depresie.
Toxicitatea digoxinei reflectă mai mulți parametri: index terapeutic îngust (diferență mică între doza terapeutică și cea toxică), metabolizarea digoxinei diferită de la om la om, absorbția diferitelor preparate orale este diferită, predispoziția la toxicitate a digoxinei crește cu vârsta.
Printre efectele secundare cele mai frecvente ale tratamenului cu digoxină se numără ginecomastia.
Monitorizarea concentratiei terapeutice.
Toxic: >4 mcg/l
v.galben centrifugat sau ser / pinguin
Stabilirea momentului de recoltare pentru analizele tip TDM (terapeutic drug monitoring) trebuie sa tina cont de timpul de injumatatire si perioada de echilibru specifice fiecarui medicament; pentru monitorizare se recomanda recoltarea la aceeasi ora, inainte de administrarea urmatoarei doze.
