Insuficiența cardiacă

Despre insuficiența cardiacă

Rolul principal al inimii în organismul nostru este reprezentat de pomparea sângelui prin vasele de sânge. Partea stângă a inimii pompează sângele oxigenat de plămâni spre organe. Pe de altă parte, partea dreaptă a inimii are rolul de a pompa sângele preluat de la toate organele înspre plămâni, pentru a putea fi oxigenat.

Insuficiența cardiacă se referă la incapacitatea inimii de a pompa cu aceeași eficiență, ceea ce determină afectarea organelor, care au de suferit din cauza insuficientei distribuiri a sângelui.

Tipuri de insuficiență cardiacă

Din punct de vedere al mecanismului prin care se produce, insuficiența cardiacă se clasifică în două tipuri principale:

• Insuficiență cardiacă sistolică: este afectată funcția de pompă cardiacă și inima nu reușește să ofere suficient sânge;
• Insuficiență cardiacă diastolică: este afectată funcția de relaxare a inimii (inima nu se poate relaxa ca să primească suficient sânge de la plămâni).

În funcție de rapiditatea instalării simptomatologiei, insuficiența cardiacă poate fi:

Acută: simptomele se instalează brusc, în cazul unor urgențe cardiovasculare (ex: infarct miocardic, când funcția de pompă este subit afectată).

Cronică: simptomele se instalează progresiv:

• Stabilă: pacientul prezintă simptome stabile de minim 1 lună de zile;
• Decompensată: simptomatologia pacientului se agravează.

Stadii ale insuficienței cardiace

Există mai multe clasificări ale insuficienței cardiace, în funcție de mai mulți parametri:

Simptomatologia

• Clasa I: fără limitare a activității fizice, activitatea obișnuită nu cauzează oboseală severă, palpitații, lipsă de aer sau dificultăți în respirație;
• Clasa II: ușoară limitare a activității fizice, fără simptome în repaus, însă activitățile obișnuite duc la apariția oboselii, a palpitațiilor, lipsei de aer sau a dificultății în respirație;
• Clasa III: limitare importantă a activității fizice, fără simptome în repaus, dar cu apariția oboselii, a palpitațiilor, lipsei de aer sau a dificultății în respirație la cel mai mic efort;
• Clasa IV: orice activitate fizică provoacă disconfort, simptomatologia este prezentă și în repaus, iar cel mai mic efort o agravează.

Stadiile

• Stadiul A: risc crescut de insuficiență cardiacă, dar fără anomalii cardiace descoperite; bolnavii nu au simptome și activitatea fizică nu este limitată;
• Stadiul B: sunt prezente anomalii structurale cardiace, însă bolnavii nu prezintă simptomatologie;
• Stadiul C: bolnavii prezentau simptome de insuficiență cardiacă în trecut sau prezintă în prezent și sunt existente anomalii structurale;
• Stadiul D: bolnavii prezintă boala în stadiul terminal, cu necesar de tratament specializat.

Factori de risc

Printre factorii de risc care duc la instaurarea insuficienței cardiace se regăsesc:

• Vârsta: odată cu înaintarea în vârstă crește și riscul de a dezvolta insuficiență cardiacă;
• Sexul: bărbații sunt mai predispuși să dezvolte această afecțiune;
• Rasa: persoanele afro-americane;
• Istoricul familial și moștenirea genetică;
• Diabetul zaharat;
• Obezitatea;
• Stilul de viață: fumat, alcool, droguri, sedentarism.

Diagnosticare

Diagnosticul de insuficiență cardiacă este stabilit fie de medicul de familie, fie de internist. În final, este necesar și un consult din partea medicului cardiolog, care va propune o serie de investigații necesare stabilirii diagnosticului corect:

• Electrocardiograma este necesară pentru a evidenția cardiopatia ischemică cronică, posibilele sechele de infarct sau tulburări de ritm;
• Radiografia toracică oferă informații despre mărirea în dimensiuni a inimii și posibilele consecințe (acumulare de lichid la nivelul plămânilor);
• Ecocardiografia evaluează atât funcția de pompă (sistolică), cât și pe cea de relaxare (diastolică) a inimii, furnizează date despre eventualele disfuncții ale valvelor cardiace, pune diagnosticul malformațiilor congenitale cardiace;
• Analizele de sânge sunt necesare pentru a diagnostica insuficiența cardiacă (dozarea peptidului natriuretic NTproBNP, ale cărui valori ridicate indică o suferință cardiacă), eventualele insuficiențe de organe (rinichi, ficat), tulburări hidroelectrolitice (dozarea ionogramei serice), hemoleucogramă.

În anumite cazuri, în funcție de cauza descoperită, medicul cardiolog poate recomanda efectuarea monitorizării Holter ECG, Holter TA, test de efort ECG, ecocardiografie de efort, coronarografie, scintigrafie miocardică, tomografie computerizată sau RMN cardiac.

Prevenție

Prin evitarea factorilor de risc cardiovascular se poate evita apariția bolilor cardiovasculare și a insuficienței cardiace, în consecință. Este foarte importantă evitarea fumatului, a consumului de alcool în exces, a sedentarismului, menținerea unei greutăți normale, efectuarea de activitate fizică zilnică moderată minimum 30 de minute pe zi.

Dacă aveți simptome de insuficiență cardiacă - obosiți mai repede decât de obicei, vă sufocați când mergeți, la cel mai mic efort sau noaptea în somn, vi se umflă picioarele și aveți o stare de slăbiciune și oboseală generalizată, programați-vă la un medic cardiolog pentru un consult de specialitate.