Diaree

Cauze

Cauza principală a diareei o reprezintă contactul cu agentul infecțios care provine fie de la o persoană deja bolnavă, fie de la apa sau alimentele contaminate.

• Factori infecțioși/parazitari: bacterii (E.coli, Salmonella, Shigella, Clostridium Difficilae), virusuri (rotavirusuri, Norwalk, hepatită), paraziți (Giardia).
• Factori neinfecțioși: intoleranță la unele componente din alimente (gluten, fructoză, sorbitol, lactoză) sindrom de intestin scurt, sindrom de intestin iritabil (se manifestă fie prin diaree, fie prin constipație, dureri abdominale, balonări frecvente), reacții la medicamente (antibiotice, antihipertensive), reacții la unele alimente (la alimentele crude de exemplu), boala Crohn, colită ulcerativă, SIDA, enterocolită.
• Cauze extradigestive: endocrine, renale, neurologice, tumori, emoții puternice, stres puternic.
• Etiologie neconfirmată: aparent, diareea nu are o cauză, dar de cele mai multe ori este vorba despre anxietate.
• Chimioterapie, radioterapie.

Factori de risc

Prezintă un risc ridicat de îmbolnăvire:

• persoanele care nu respectă regulile de igienă personală;
• persoanele care consumă alimente nespălate;
• persoanele care consumă alimente insuficient preparate termic;
• persoanele care consumă alimente care au fost contaminate după preparare;
• persoanele care beau apă din surse contaminate;
• copiii care petrec mult timp în colectivități;
• persoanele care călătoresc frecvent (diareea călătorului);
• mai poate constitui un risc semnificativ și scăldatul în ape contaminate.

Simptome

Principalul simptom al diareei cronice îl reprezintă materiile fecale moi sau apoase, care persistă mai multe săptămâni la rând. Manifestările diareei pot fi moderate sau severe. Dacă este vorba despre o formă moderată, bolnavul poate avea câteva scaune de o consistență mai scăzută, dar fără alte manifestări. În formele severe, bolnavul poate avea și 20 de scaune pe zi, apoase, câte unul la fiecare 20-30 de minute. În plus, pot apărea și alte manifestări precum:

• stare de rău;
• cefalee;
• slăbiciune fizică accentuată;
• dureri abdominale, uneori sub formă de crampe;
• necesitatea imperioasă de defecație;
• balonare;
• febră;
• greață/vărsături;
• uneori prezența sângelui în scaun;
• deshidratare;
• distensia abdomenului;
• lipsa poftei de mâncare.

Diagnosticare

Medicul stabilește diagnosticul de diaree în urma:

• anamnezei: dacă pacientul a băut apă din surse neautorizate, a intrat în contact cu persoane cu diaree, sau a călătorit recent, este foarte posibil să aibă o etiologie infecțioasă.
• examenului clinic: medicul află de la pacient care sunt manifestările bolii.
• analizelor de laborator (cultură a materiilor fecale): acestea pot confirma sau infirma dacă este vorba de o diaree infecțioasă de exemplu. În general, nu sunt neapărat necesare analizele de sânge. În cazul în care medicul totuși le recomandă (coprocultura), acestea pot evidenția o inflamație, creșterea numărului de globule albe, sau scăderea nivelului electroliților, ca urmare a deshidratării.
• testelor imagistice: se apelează la sigmoidoscopie sau colonoscopie pentru a se identifica eventualele cauze ale diareei cronice. La sigmoidoscopie se folosește un tub subțire și flexibil, cu ajutorul căruia se poate investiga interiorul intestinului gros. Colonoscopia este o investigație similară, care permite investigarea întregului colon. În funcție de caz, se mai poate apela și la explorări imagistice precum radiografia abdominală, ecografia, tomografia computerizată, gastroscopia.
• testelor pentru intoleranță/alergii: acestea ajută pentru a vedea dacă pacientul suferă de o intoleranță sau alergie care poate provoca diareea. În general, medicul poate recomanda evitarea alimentelor cu lactoză, carbohidrați sau alte alimente. Ideea este aceea de a observa la care dintre alimente diareea încetează să se manifeste.

În cazul adulților, trebuie mers la medic dacă apar simptome precum: deshidratarea, dureri severe la nivelul abdomenului, febră. În cazul unui copil, trebuie mers la medic de urgență dacă diareea durează mai mult de 24 de ore. În cazul bebelușilor, diareea este foarte periculoasă pentru că poate duce foarte repede la deshidratare severă și ulterior la deces.

Tratament

Tratamentul pentru diaree depinde foarte mult de cauza. Dacă diareea este cauzată de infecția cu un parazit, atunci medicul poate prescrie un tratament cu antibiotice. Dacă este vorba despre un caz mai dificil, atunci medicul poate recomanda spitalizarea și administrarea unui tratament intravenos.

Medicul va decide tratamentul în urma următoarelor considerente:

• cât de severă este diareea;
• frecvența/consistența scaunelor;
• gradul de deshidratare;
• starea de rău a pacientului;
• istoricul medical al pacientului;
• vârsta pacientului.

În cele mai multe și mai ușoare cazuri, diareea acută se vindecă de la sine, după câteva zile. Există și medicamente care pot grăbi vindecarea sau pot ameliora manifestările diareei:

• medicamente antidiareice: reglează tranzitul intestinal și reduc numărul de scaune zilnice. Aceste medicamente pot avea efecte secundare precum constipația, așadar nu este recomandată folosirea lor în mod abuziv.
• medicamente antispastice: reduc crampele și durerile abdominale.
• antibiotice: se administrează în cazul în care cauzele diareei sunt de natură infecțioasă. Antibioticele au capacitatea de a distruge agentul patogen.

Complicații

Una dintre cele mai frecvente complicații ale diareei o reprezintă deshidratarea bolnavului, din cauza pierderii masive de fluide și electroliți. Deshidratarea este periculoasă mai ales la copiii, la gravide și la persoanele în vârstă. Semnele deshidratării sunt următoarele:

• scăderea tensiunii arteriale;
• uscarea pielii și a mucoaselor;
• culoarea închisă a urinei.

Diareea severă poate duce la deshidratare, adică la pierderea unei cantități importante de apă și electroliți din organism, ceea ce afectează activitatea musculară și alte funcții importante. Deshidratarea este o complicație foarte periculoasă în cazul copiilor, a persoanelor în vârstă și a celor cu un sistem imunitar scăzut. În cazul în care bolnavul ajunge la deshidratare, trebuie intervenit rapid, altfel organele interne pot fi afectate (în sensul că nu mai funcționează corespunzător), iar bolnavul poate intra în stare comatoasă.

Simptomele deshidratării la adulți

• senzație de sete;
• cantitate redusă de urină;
• urină de culoare închisă;
• piele uscată;
• oboseală puternică;
• stare de amețeală/confuzie (în stare gravă).

Semnele deshidratării la copii:

• gura uscată;
• plâns fără lacrimi;
• pampersul rămâne curat mai mult de 3 ore;
• febră;
• stare de iritabilitate.

Soluția în cazul deshidratării nu o reprezintă numai consumul de apă, fiindcă apa nu conține electroliți. Este indicat un consum ridicat de fructe și sucuri naturale din fructe.

Alte complicații ale diareei

Sunt și alte complicații ale diareei, cum ar fi:

• complicații la nivel digestiv: malnutriția (organismul nu primește nutrienții de care are nevoie).
• complicații infecțioase: dacă este o diaree de cauză infecțioasă și nu este tratată imediat, simptomele se agravează, pot apărea vărsăturile și deshidratarea, iar pacientul se poate simți foarte rău.
• complicații renale: apar dacă diareea se cronicizează și dacă se dezvoltă o deshidratare severă.
• complicații neurologice: hemoragii intracerebrale, tromboze.
• complicații metabolice: dezechilibre hidroelectrolitice.
• complicații imunologice: anemia hemolitică.

Regimul alimentar în caz de diaree

În caz de diaree, nu numai tratamentul medicamentos este important, ci și regimul alimentar, pentru că acesta poate ameliora mult simptomele diareei. Se recomandă alimente care nu provoacă aciditate sau disconfort gastric:

• orez;
• carne fiartă;
• pâine prăjită;
• ovăz;
• banane;
• brânză.

Alimente de evitat în caz de diaree

• preparatele prăjite în ulei;
• fasolea;
• mazărea;
• varza;
• conopida;
• zahărul;
• produse lactate proaspete (cu excepția iaurtului, chefirului).

Prevenție

Pentru a preveni diareea, trebuie respectate reguli stricte de igienă și alimentație:

• spălarea frecventă a mâinilor;
• spălarea fructelor și legumelor înainte de consum;
• trebuie evitat abuzul de cafea, dulciuri, mâncare grasă, gumă de mestecat cu xilitol;
• trebuie evitat consumul de preparate care nu au fost tratate termic suficient;
• trebuie evitat consumul de lapte nepasteurizat;
• se recomandă adoptarea unei diete sănătoase și echilibrate;
• este indicată verificarea calității apei potabile;
• evitarea folosirii în comun a prosoapelor și tacâmurilor;
• spălarea separată a lenjeriei de pat și a hainelor murdare.