Diaree

Cauzele diareei

Transmiterea se face prin contactul cu agentului infectios provenit de la o persoana care este deja bolnava sau din alimente/apa contaminate. Au un risc crescut de imbolnavire cei care nu respecta regulile de igiena personala, care consuma alimente nespalate/insuficient preparate termic sau contaminate dupa ce au fost preparate, cei care beau apa din surse contaminate, copiii inclusi in colectivitate, persoanele care calatoresc frecvent (”diareea calatorului”). De asemenea, scaldatul in ape contaminate poate constitui un factor de risc.

Exista variate situatii in care poate apare diareea acuta infectioasa. Una din cauzele principale este reprezentata de patrunderea in tractul digestiv al diferitilor agenti infectiosi:

• un virus, precum rotavirus, Norwalk, enterovirus sau virus hepatitic;
• o bacterie, precum E. Coli, Salmonella, Shigella, Clostridium sau Vibrio cholerare;
• un parazit, precum Giardia sau Amoeba.

Manifestarile diareei

Simptomele pot fi moderate sau severe. In forma moderata, pacientul are cateva scaune de consistenta scazuta, dar in rest se simte bine. In formele severe, se elimina si cate 20 de scaune diareice/zi, apoase, la fiecare 20-30 de minute. Alte simptome pot fi: 

• dureri/crampe abdominale;
• balonare;
• febra;
• voma;
• prezenta de mucus/sange in scaun.

Din cauza pierderii masive de fluide si electroliti, pacientul se poate deshidrata. Deshidratarea este periculoasa mai ales la varstnici, copii mici si gravide. Examinarea pacientului poate evidentia semnele deshidratarii: scaderea tensiunii arteriale, uscarea pielii si a mucoaselor, culoarea inchisa a urinei.

Diagnosticarea diareei

Se stabileste pe baza anamnezei si a examenului clinic. Daca pacientul a consumat alimente suspecte, a baut apa din surse neautorizate, a intrat in contact cu alte persoane cu diaree sau a calatorit recent este foarte probabil ca etiologia bolii sa fie infectioasa. Din analizele de laborator ale materiilor fecale se poate stabili agentul cauzal.

Medicul poate recomanda analize de depistare a virusurilor/ bacteriilor, parazitilor in materiile fecale (coprocultura, exament coproparazitologic, depistarea virusurilor sau a toxinei Clostridium difficile, antigen Giardia).
Rareori, sunt necesare analizele de sange. Acestea pot indica inflamatia, cresterea numarului de globule albe sau scaderea nivelului electrolitilor datorita deshidratarii. 

Tratamentul diareei

Cea mai importanta masura este rehidratarea. Se va incepe cu apa/ceai de menta neindulcit, administrate in cantitati mici, cat mai des. In farmacii se gasesc solutii gata preparate ce contin apa si electroliti, mult mai eficiente, destinate rehidratarii orale. O metoda de evaluare a eficientei rehidratarii este monitorizarea culorii urinei, aceasta ar trebui sa revina la nuanta galben deschis. Sunt permise/recomandate alimente precum orezul fiert, pastele fierte, branza de vaci, sticks-uri, grisine, banane, mere coapte, supa de pui, legume fierte. La prepararea alimentelor se va adauga sare. Pe masura ce scaunele se normalizeaza se revine treptat la alimentatia normala. Pentru formele usoare de diaree se pot administra medicatie ce se elibereaza fara prescriptie medicala precum diosmectita, loperamid.

In cazuri severe sau de persistenta a simptomelor, la varstnici, gravide sau persoane cu imunitatea scazuta, este necesar sa va prezentati la medic. Acesta va decide daca este nevoie de administrarea unui antibiotic. De asemenea, din cauza riscului de aparitie a enterocolitei cauzate de Clostridium difficile e recomandat sa va adresati medicului daca simptomele au aparut in cursul/dupa administrarea unui tratament cu antibiotice.