Depresie

Cauze

Nu se știe cu exactitate care sunt cauzele depresiei. Este important de menționat că simptomele de depresie la femei și simptomele de depresie la bărbați diferă doar în contextul sarcinii și a nașterii. Ca și în cazul multor tulburări psihice, pot fi implicați o varietate de factori, cum ar fi:

Diferențele biologice. Persoanele cu depresie par să aibă modificări fizice la nivelul creierului. Semnificația acestor modificări este încă incertă, dar poate ajuta în cele din urmă la identificarea cauzelor.

Neurochimia creierului. Cercetările recente indică faptul că modificările în funcția și efectul neurotransmițătorilor și modul în care interacționează cu neurocircuitele implicate în menținerea stabilității dispoziției pot juca un rol semnificativ în depresie și în tratamentul acesteia.

Hormonii. Modificările hormonale pot rezulta în timpul sarcinii și în timpul săptămânilor sau lunilor de după naștere (postpartum) și din cauza problemelor tiroidiene, menopauzei sau a altor afecțiuni.

Vulnerabilitatea genetică. Depresia este mai frecventă la persoanele ale căror rude au, de asemenea, această afecțiune. 

Simptome

Deși depresia poate apărea și o singură dată în viață, oamenii au de obicei mai multe episoade depresive. Simptomele depresiei la femei nu diferă semnificativ de simptomele depresiei la bărbați. În timpul acestor episoade depresive, simptomele apar în cea mai mare parte a zilei, aproape în fiecare zi și pot include:

• Sentimente de tristețe, plâns sau deznădejde;
• Izbucniri de furie, iritabilitate sau irascibilitate, chiar și din cauza unor chestiuni mărunte;
• Pierderea interesului sau a plăcerii în majoritatea sau în toate activitățile normale, cum ar fi sexualitatea, hobby-urile sau sportul;
• Tulburări ale somnului, inclusiv insomnie sau somn prea mult;
• Oboseală și lipsă de energie, astfel încât chiar și sarcinile mici necesită un efort suplimentar;
• Reducerea apetitului și pierderea în greutate sau pofta crescută de mâncare și creșterea în greutate;
• Anxietate, agitație sau neliniște;
• Încetinirea gândirii, a vorbirii sau a mișcărilor corpului;
• Sentimente de inutilitate sau de vinovăție, gânduri legate de eșecurile din trecut sau auto-învinovățirea;
• Dificultăți de gândire, de concentrare, de luare a deciziilor și de memorare;
• Probleme fizice inexplicabile, cum ar fi dureri de spate sau dureri de cap;
• Gânduri frecvente sau recurente de moarte, gânduri sinucigașe, tentative de suicid sau sinucidere, ca simptome ale depresiei severe.

Pentru multe persoane cu depresie, simptomele sunt, de obicei, suficient de severe pentru a provoca probleme notabile în activitățile de zi cu zi, cum ar fi munca, școala, activitățile sociale sau relațiile cu ceilalți. Unii oameni se pot simți în general nefericiți fără să știe cu adevărat de ce.

Simptomele depresiei la copii și adolescenți

Semnele și simptomele comune ale depresiei la copii și adolescenți nu diferă semnificativ de modul în care se manifestă depresia la adulți, dar pot exista unele diferențe.

La copiii mai mici, simptomele depresiei pot include tristețe, iritabilitate, agasare, îngrijorare, dureri, refuzul de a merge la școală sau scăderea în greutate.

La adolescenți, simptomele pot include tristețe, iritabilitate, sentimentul de negativitate și inutilitate, furie, performanțe slabe sau prezență scăzută la școală, sentimentul de neînțelegere și sensibilitate crescută, consumul de droguri recreaționale sau de alcool, mâncatul sau somnul excesiv, pierderea interesului pentru activitățile normale și evitarea interacțiunii sociale.

Simptomele depresiei la adulții în vârstă

Depresia nu este o parte normală a îmbătrânirii, dar rămâne adesea nediagnosticată și netratată la adulții în vârstă, iar aceștia pot fi reticenți în a căuta ajutor. Simptomele depresiei pot fi diferite sau mai puțin evidente la adulții în vârstă, cum ar fi:

• Dificultăți de memorie sau schimbări de personalitate;
• Dureri fizice;
• Oboseală, pierderea poftei de mâncare, probleme de somn sau pierderea interesului pentru sexualitate - care nu sunt cauzate de o afecțiune medicală sau de medicamente;
• Dorința frecventă de a rămâne acasă, mai degrabă decât de a ieși să socializeze sau să facă lucruri noi;
• Gânduri sau idei de suicid;
• Persoana cu depresie simte o stagnare a timpului intern, desincronizată de timpul real, prezentând o incapacitate de acțiune autentică;
• Lentoarea psihomotorie caracterizată de încetinirea mișcărilor, de scăderea expresiei și a mobilității mimice, de dificultatea de a verbaliza și de tendința de a se complăcea în activități fără scop.

Alte simptome frecvente includ o concentrare scăzută, încredere în sine redusă, gânduri vinovate, pesimism, idei de auto-vătămare sau sinucidere.

Tratament

Medicamentele și psihoterapia sunt metodele ce contribuie la tratarea depresiei. Medicul de familie sau psihiatrul poate prescrie medicamente pentru ameliorarea simptomelor. În plus, multe persoane cu depresie pot beneficia, de asemenea, de consultarea unui psiholog, pentru a optimiza conduita terapeutică.

Tratamentul depresiei cu medicamente antidepresive este relativ sigur și funcționează pentru mulți pacienți. Diferitele clase de medicamente sunt aproximativ comparabile ca eficacitate, deși unele sunt mai ușor de tolerat decât altele. Medicul poate recomanda combinarea a două antidepresive sau adăugarea de medicamente precum stabilizatorii de dispoziție sau antipsihoticele. De asemenea, pot fi adăugate medicamente anxiolitice și stimulente pentru utilizare pe termen scurt.

Orice persoană care ia un antidepresiv trebuie supravegheată, în special atunci când începe un nou medicament sau o schimbare a dozei.

În tratamentul depresiei, pot fi eficiente și diferite tipuri de psihoterapie, precum terapia cognitiv-comportamentală. Psihoterapia poate ajuta la: adaptarea la o criză sau la alte dificultăți curente, identificarea convingerilor și comportamentelor negative și înlocuirea lor cu unele sănătoase, explorarea relațiilor și a experiențelor, dezvoltarea unei interacțiuni pozitive cu ceilalți, găsirea unor modalități mai bune de a face față și de a rezolva problemele, identificarea problemelor care contribuie la depresie și schimbarea comportamentelor care o agravează, recâștigarea unui sentiment de satisfacție și control asupra propriei vieți, stabilirea de obiective realiste și dezvoltarea capacității de a tolera și accepta suferința prin utilizarea de comportamente mai sănătoase.

La unele persoane, în cazul simptomelor depresiei severe, este necesară o internare în spital. Acest lucru poate fi necesar dacă persoana nu se poate îngriji în mod corespunzător sau atunci când este în pericol imediat de a își face rău, de a se răni pe sine sau pe altcineva. Tratamentul psihiatric într-un spital poate ajuta la menținerea calmului și a siguranței până când starea de spirit se îmbunătățește.

Spitalizarea parțială sau programele de tratament de zi pot, de asemenea, să ajute unele persoane.

Complicații

Depresia este o tulburare gravă care poate avea un impact teribil asupra persoanei și a familiei acesteia. Depresia se înrăutățește adesea dacă nu este tratată, putând să devină depresie cronică și ducând la probleme emoționale, comportamentale și de sănătate care afectează fiecare domeniu al vieții.

La nivel personal, depresia cauzează o suferință psihologică semnificativă. Oamenii care au trecut prin depresie pot experimenta o reducere a calității vieții în general. De asemenea în cazul depresiei se înregistrează o creștere a mortalității dată de boli cardiovasculare, accidente și sinucideri. Depresia poate să afecteze situația maritală, iar depresia la mame poate să ducă la întârzierea dezvoltării normale a copiilor lor. În plus, există și un impact economic direct dat de costurile de îngrijire ale persoanei cu depresie și indirect prin pierderea locului de muncă.

Exemple de complicații asociate cu depresia includ:

• Creșterea în greutate sau obezitatea, care poate duce la boli de inimă și diabet;
• Durere sau boli fizice;
• Abuzul de alcool sau de droguri;
• Anxietate, tulburare de panică sau fobie socială;
• Conflicte familiale, dificultăți de relaționare și probleme la locul de muncă sau la școală;
• Izolare socială;
• Gânduri sinucigașe, tentative de suicid sau sinucidere;
• Automutilare;
• Moarte prematură din cauza unor afecțiuni medicale.