Exsudat nazal

Informații generale

Exsudatul reprezintă orice lichid care trece din sistemul circulator în țesuturile vecine atunci când apar leziuni sau zone inflamate. Compoziția exsudatului variază dar include, în general, apă și substanțe dizolvate și elemente celulare pe care, în mod normal, le găsim în sânge: proteine plasmatice, globule albe, trombocite și, în caz de deteriorare vasculară, și globule roșii, dar și bacterii patogene atunci când acestea există. Tractul respirator superior cuprinde fosele nazale, nazofaringele, orofaringele și laringofaringele. Pentru că nu există bariere anatomice între segmentele căilor respiratorii superioare, o infecție se poate propaga și poate duce la complicații prin afectarea urechii medii, a laringelui și a căilor respiratorii inferioare.

Exsudatul analizat în laborator poate să fie exudat nazal și faringian pentru a stabili sursa infecției respiratorii.

Analiza unui exsudat nazal poate evidenția prezența bacteriilor patogene în secretiile nazale. Aceste bacterii pot fi evidențiate atât în cazul rinitelor (mai rar) sau al infecției cavităților adiacente (sinusuri, faringe posterior, urechea medie), dar și la purtătorii sănătoși. Este un examen recomandat în investigațiile epidemiologice sau la persoanele care urmează să lucreze în anumite sectoare, cum ar fi alimentația publică, sau pentru cei ce urmează să fie supuși unor intervenții chirurgicale, pentru depistarea portajului de diverși germeni patogeni. În analiza unui exsudat nazal este urmărită depistarea portajului pentru Staphylococcus aureus, Streptococcus pneumoniae, Neisseria meningitidis, Haemophilus influenzae, Corynebacterium diphtheriae, Bordetella pertussis. Toți acești patogeni care sunt căutați în analiza unui exsudat nazal. Mai pot produce infecții ale mucoasei nazale Moraxella catarrhalis, Klebsiella rhinoscleromatis și Klebsiella ozaenae.

În cazul rinitelor, cel mai adesea virusurile sunt cele care o provoacă: rhinovirusuri, adenovirusuri, virusuri gripale, paragripale, Coxsackie A, rareori bacterii. Exudatul nazal poate astfel să ajute la stabilirea unui diagnostic, dar și a unui tratament în cazul pacienților care prezintă manifestări clinice specifice rinitei.

Când este recomandată analiza

Realizarea analizei unui exsudat nazal este recomandată, în special, pentru depistarea portajului pentru anumiți germeni patogeni și, în unele cazuri, poate fi util pentru depistarea unei posibile cauze bacterine a rinitei.

În practica medicală se recomandă analiza unui exsudat nazal fie când pacientul prezintă semne și simptome ale unei infecții respiratorii, fie preventiv, când pacientul nu are niciun fel de simptom, dar învață/lucrează într-o comunitate și poate transmite mai departe o infecție.

Pe lângă Staphylococcus aureus și Streptococcus pyogenes, examenul de laborator al unui exsudat nazal poate identifica și germeni precum meningococul, Streptococcus pneumoniae, Haemophilus influenzae și enterobacterii. Datele medicale arată că meningococul este întâlnit la 5-30% dintre pacienții cărora li se analizează exsudatul nazal fără ca aceștia să prezinte vreun simptom al infecției. Staphylococcus aureus este estimat ca fiind prezent la 30% din populația generală fără să activeze infecții, iar în cazul celor care lucrează în domeniul medical acest procentaj al purtătorilor sănătoși ai Stafilococului auriu este dublu.

Streptococcus pneumoniae este estimat ca fiind prezent la până 70% din populația generală, fără a da semne clinice, cel mai adesea este identificat în exudat nazal analizat la copiii mici. În cazul infecțiilor cu Haemophilus influenzae, procentajul celor care poartă virusul fără să aibă simptome variază între 25 și 80% din populația generală, iar la Neisseria meningitidis rata portajului este stabilită între 5 și 30%. Toate aceste infecții pot fi depistate prin exsudat nazal. La fel și Klebsiella rhinoscleromatis, care determină apariția rhinoscleromului, un tip de infecție mai rară a submucoasei nasului și a sinusurilor care ajunge și la nivelul faringelui și al laringelui și se extinde în cazuri și mai rare în trahee.

Când se face exsudat nazal pentru analiza în laborator, un alt agent patogen poate fi determinat: Klebsiella ozaenae. Exsudatul nazal la pacienții la care este suspicionată această infecție prezintă secreție mucopurulentă abundentă, cu un miros extrem de neplăcut, iar boala pe care o provoacă este o afecțiune cronică, numită ozenă.

Analiza unui exsudat nazal la copii este făcută de fiecare dată când aceștia intră într-o colectivitate: grădiniță, școală, cluburi sportive. În acest mod se poate stabili dacă în mucoasa nazală există microbi pe care copilul, deși nu are semne de boală, îi poate transmite mai departe.

Recoltarea exsudatului nazal este recomandată la copii și atunci când aceștia prezintă simptome ale unui infecții respiratorii: dureri sau senzație de usturime în gât, dificultate la înghițire, după episoade repetate de faringoamigdalite. Un exsudat nazal trebuie recoltat și analizat doar după recomandarea unui medic pentru că, fără interpretare clinică făcută în mod corect, analiza este realizată în mod inutil. Mai mult decât atât, mare parte din populație, și adulți și copii, este purtătoare sănătoasă a diverșilor microbi pe care-i găsim în mucoasa nazală. În astfel de situații, administrarea de antibiotic nu face altceva decât să crească rezistența organismului la antibioticul respectiv și în situații ulterioare, când administrarea unui astfel de tratament este cu adevărat necesară, antibioticul nu va mai avea efect.

În multe situații, la recomandare medicală, rezultatul unui exsudat nazal poate fi însoțit de antibiogramă. Asta înseamnă că pe buletinul analizei de laborator va fi trecut nu doar agentul patogen descoperit, ci și antibioticul la care acesta este sensibil.

Un exsudat nazal nu este recomandat pentru analiză în cazurile în care se dorește diagnosticarea unei sinuzite, otite sau infecții de tract respirator inferior. Pentru aceste situații se face recoltarea aspiratelor din sinusurile nazale într-un cabinet ORL. O astfel de determinare de laborator poate să identifice prezența Haemophilus influenza, Streptococcus pyogenes sau Mycoplasma pneumoniae ori Chlamydia pneumoniae.

Procedura recoltare

Exsudatul nazal nu reprezintă numele analizei, ci a probei biologice recoltate pentru analiza specifică de laborator.

Exsudatul nazal trebuie recoltat dimineața, când numărul patogenilor poate fi în procentaj mai mare decât în restul zilei.

Este recomandat, și la adult și la copil, ca zona să nu fie igienizată înainte de recoltarea probei biologice. Este indicat să nu fie folosite produse dezinfectante locale precum picături, creme sau soluții, și se recomandă să fie evitat chiar și spălatul pe dinți. În situațiile în care igiena locală a fost făcută, se așteaptă să treacă 3-4 ore până când se recoltează proba.

Exsudat nazal nu poate fi recoltat la pacienții care au început un tratament cu antibiotic pentru că rezultatul analizei de laborator nu mai este relevant. În cazul lor, se așteaptă să treacă 7 zile de la administrarea tratamentului pentru a fi recoltat un exsudat nazal.

Recoltarea probei biologice se realizează prin introducerea unui tampon steril în fosele nazale, aproximativ 2 cm la adulți, 1 cm la copii, apoi tamponul este rotit ușor pentru a desprinde secreția. În cazul în care există leziuni la nivelul mucoasei nazale, exsudatul nazal este recoltat de către un specialist prin rinoscopie anterioară.

Ne-a devenit extrem de familiar multora dintre noi cum este recoltat exsudatul nazal de la testarea COVID-19, fie pentru determinarea RT-PCR, fie pentru testele rapide făcute acasă care utilizează o probă biologică recoltată din nas.

Exsudatul nazal recoltat trebuie transportat în laborator în maximum 2 ore de la recoltare. Dacă sunt folosite medii speciale de conservare și transport, proba poate să fie păstrată 24 de ore până la analizare.

Pentru că analiza de laborator a exsudatului nazal presupune o determinare de patogeni pe medii de cultură, rezultatul este obținut în 3-4 zile de la recoltarea probei biologice.

Interpretare rezultate

Analiza unui exsudat nazal în laborator poate să identifice absența sau prezența agenților patogeni. Exsudatul nazal este mai puțin util în diagnosticul clinic, acesta reflectă doar în rare cazuri infecții ale nazofaringelui ori sinusurilor, dar este extrem de relevant pentru a identifica purtătorii nazofaringieni de Stafilococ, Pneumococ sau Haemophilus influenzae. Doar medicul este cel care poate stabili cât de oportună este administrarea de antibiotic.

Un rezultat al determinării exsudatului nazal în laborator poate să indice:

• Staphylococcus aureus MSSA – portaj, cu recomandarea tratamentului local în funcție de contextul clinico-epidemiologic;
• Staphylococcus aureus MRSA – portaj cu recomandarea tratamentului local sau sistemic conform antibiogramei, în funcție de contextul clinic;
• Streptococcus pyogenes;
• Haemophilus influenzae, Streptococcus pneumoniae – tratament în funcție de contextul clinic la solicitarea medicului clinician;
• Klebsiella rhinoscleromatis și Klebsiella ozaenae – tratament în funcție de contextul clinic, la solicitarea medicului clinician;

Cuvântul “portaj” apărut pe buletinul de analiză nu trebuie să sperie. El indică prezența patogenului, dar arată că purtătorul este clinic sănătos chiar dacă poate să dea infecția mai departe. De aceea, exsudatul nazal este realizat ca o analiză de rutină la intrarea copiilor în comunitate și a adulților care lucrează în alimentația publică sau în domeniul medical.