Factor II (protrombina)

Informații generale

Protrombina sau factor II al coagulării este precursorul trombinei sau, altfel spus, este un factor extrem de important al coagulării. Un cheag de sânge (tromb) se formează în mod normal pentru oprirea sângerării atunci când o arteră sau o venă este afectată, cum ar fi în cazul unei tăieturi. Trombii se formează în urma interacțiunii între celulele sangvine specializate (trombocite) și proteinele din sânge (factorii de coagulare).

Protrombina sau factorul II este sintetizată în ficat sub influența vitaminei K. Deficitul de protrombină poate fi dobândit sau ereditar în cazuri extrem de puține. La acest moment sunt documentate medical, la nivel mondial, numai câteva sute de cazuri de deficit congenital al protrombinei.

Tromboza este condiționată de apariția de cheaguri de sânge anormale. Unele cheaguri nu afectează grav țesuturile unde s-au format și sunt resorbite ca urmare a activării sistemului de proteoliză care permite desfacerea trombului. Alte cheaguri, însă, pot pune viața în pericol. Simptomele care indică tromboza depind de locul în care se formează și de locul în care se deplasează cheagul format. Trombii care se formează în venele profunde cauzează tromboză venoasă profundă.

Activitatea protrombinică este unul dintre factorii coagulării cu rol vital. Proteinele implicate în cascada coagulării, cum este și protrombina, sunt activate atunci când este necesară oprirea unei hemoragii.

Proteinele anti-coagulare pot dezactiva factorul V, oprind formarea de trombi atunci când coagularea nu este necesară. Factorul V Leiden este o mutație a factorului V și crește riscul de a dezvolta tromboze. Majoritatea persoanelor cu factor V Leiden nu dezvoltă trombofilie, dar unii pacienți pot face tromboze care duc la probleme de sănătate pe termen lung.

Nivelul de protrombină (Factor II) din organism este foarte important. Astfel, atât protrombina crescută, cât și protrombina scăzută pot indica o serie de probleme majore în funcționarea organismului.

În cele mai multe situații, activitatea de protrombină scăzută este cauzată de deficitul de vitamina K și poate să apară în următoarele situații:

• aport alimentar scăzut de vitamina K
• deficit de sinteză intestinală (distrugerea florei bacteriene intestinale sub tratament antibiotic)
• absorbție intestinală scăzută, tranzit intestinal accelerat, sindroame de malabsorbție (cum ar fi boala celiacă), obstrucție biliară, probleme în circulația portă
• deficit de utilizare a vitaminei K: insuficiență hepatică gravă, supradozaj de anticoagulante orale.

Când este recomandată determinarea protrombinei

Analiza pentru stabilirea nivelului de activitate de protrombină este recomandată atunci când medicul suspicionează un deficit de protrombină sau când acesta trebuie să diferențieze efectele anticoagulantelor orale de cele ale bolii hepatice, când există manifestări hemoragice intense.

Procedura recoltare

Analiza pentru Factor II nu necesită pregătiri speciale, este necesară recoltarea unei probe de sânge a jeun (pe nemâncate).

Interpretare rezultate

Rezultatele legate de activitatea de protrombină sunt prezentate sub două forme:

• În secunde - timpul mediu de coagularea a sângelui este de 10-14 secunde. Un timp de coagulare mai mare de 14 secunde arată că sângele are nevoie de mai mult timp pentru a se coagula. Un număr mai mic de secunde arată că sângele se coagulează mai repede decât ar trebui.
• Ca INR - rezultatul este prezentat ca procent, fiind utilizat în cazul administrării de anticoagulante. La persoanele sănătoase, un INR de 1.1 sau mai mic este considerat normal. Un INR de 2.0 – 3.0 este, în general, o țintă terapeutică eficientă la persoanele care iau warfarină pentru tulburări precum fibrilația atrială sau au un cheag de sânge la picior sau la plămâni. În anumite situații, precum prezența valvei cardiace mecanice, este nevoie de un INR ceva mai crescut.

Valorile de referință sunt date de aparatura, de metoda de lucru și de reactivii folosiți și pot diferi de la un laborator la altul.