HIV 1/2 - Anticorpi/ Antigen p24

Virusul imunodeficienţei umane (HIV), este un retrovirus monocatenar fiind responsabil de sindromul imunodeficienţei umane dobândite (SIDA) prin infectarea şi distrugerea limfocitele T helper, globulelor albe și CD4. A fost identificat la Institutul Pasteur în anul 1983 (HIV 1) şi în anul 1986 (HIV 2).

Cele două tipuri de HIV, au mai multe subtipuri, în funcţie de zona geografică:

HIV  1 -foarte virulent fiind responsabil de epidemia globală, forma clinică variază de la o persoană la alta

HIV 2- este mai puţin patogen, nivelul viremiilor fiind mult mai scăzut

HIV se transmite parenteral (transfuzie cu sânge contaminat, seringi contaminate, contaminare profesională), prin contact sexual şi vertical (de la mama infectată la făt). Toti copiii născuţi din mame infectate cu HIV sunt seropozitivi la naștere, deoarece ei poartă anticorpii mamelor iar cei care nu sunt infectaţi, devin spre vârsta de 15, 18 luni seronegativi. Dacă copii nu sunt seropozitivi au riscul de a lua infecţia prin alimentarea cu laptele matern.

Persoanele cu risc crescut sunt: hemofilicii, cei care primesc sânge, homosexualii,  prostituatele, personalul medico-sanitar, toxicomanii care folosesc droguri injectabile.

Anticorpii anti-H.I.V. sunt incapabili să distrugă virusul deoarece își modifică structura pentru a scăpa de anticorpi  Primo-infecția survine dupa 10-15 zile de la contaminare, anumiţi pacienţi au tulburări trecătoare iar  la alţii, infecţia trece total neobservată. După o perioadă de latenţă, de 7-11 ani , timp în care virusul continuă să se multiplice, apar  manifestările clinice,  minore sau  majore, la cei mai mulţi pacienţi. La anumiţi pacienţi,există o perioadă foarte scurtă de latenţă  ( 1 - 3 ani).

Diagnosticarea cu certitudine a infecţiei cu H.I.V. se face prin  evidenţiera anticorpilor în sânge dupa 3 luni de la momentul infectării. Ac. anti HIV 1 şi HIV 2 sunt prezenţi începând cu a patra săptămâna (20-45 zile) iar producţia de anticorpi durează toată viaţa Testarea este obligatorie pentru donatorii de sânge sau de organe și recomandată femeilor  însărcinate , persoanelor care doresc un copil, dar și persoanelor cu risc crescut de infectare (prostituate toxicomani)

Medicul este dator să declare, orice caz de SIDA, autorităţilor (declaraţia nu este nominativă).