Hepatita B

Despre Hepatita B

Hepatita B este o infecție hepatică virală cauzată de virusul hepatitic B (VHB), ce poate pune viața în pericol. Această afecțiune reprezintă o problemă majoră de sănătate la nivel global. Poate provoca infecții cronice și favorizează apariția cirozei și a cancerului hepatic, boli care pot să conducă la deces. 

VHB este unul dintre cele cinci tipuri de hepatită virală pe lângă hepatita A, C, D și E. Fiecare tip de hepatită este declanșat de un virus distinct, în timp ce tipurile B și C sunt cele mai predispuse la a deveni cronice şi a duce la hepatocarcinom. 

Infecția cu VHB poate fi acută sau cronică:

• Hepatita B acută determină apariția rapidă a simptomelor în cazul adulților. Sugarii infectați la naștere rareori dezvoltă numai hepatita acută B. Aproape toate infecțiile cu hepatita B la sugari continuă să devină cronice.
• Hepatita B cronică se dezvoltă în timp iar simptomele pot să apară doar dacă există complicații.

Hepatita B este deosebit de contagioasă, răspândindu-se prin contactul cu sângele infectat sau cu alte fluide corporale (spermă, secreţii vaginale, lapte matern). Deși virusul poate să se găsească în salivă, acesta nu se răspândește prin sărut sau prin partajarea ustensilelor, dar nici prin strănut, tuse sau alăptare.

Factori de risc

Riscul de infecție cu hepatita B crește în următoarele situații:

• contact sexual neprotejat cu parteneri multipli sau cu o persoană infectată cu VHB;
• administrarea de droguri injectabile prin utilizarea în comun a acelor;
• conviețuire cu o persoană care are o infecție cronică cu VHB;
• copilul are o mamă cu o formă cronică de VHB;
• munca într-un domeniu care crește expunerea la sânge contaminat;
• sugari născuți de mame cu hepatita B;
• persoane născute în anumite țări în care hepatita B este frecventă;
• persoane cu hepatită C;
• persoanele care au infecții cu transmitere sexuală;
• persoanele cu infecție HIV;
• relații sexuale cu persoane de acelaşi sex;
• persoane care fac dializă;
• persoane care au niveluri crescute ale anumitor enzime hepatice.

Diagnosticare

Pentru diagnosticarea hepatitei B se efectuează un examen fizic, în timpul căruia medicul încearcă să depisteze semne vizibile de afectare a ficatului, cum ar fi îngălbenirea pielii, circulaţie colaterală specifică, abdomen mărit în volum sau dureri abdominale. În plus, testele care pot ajuta la diagnosticarea hepatitei B sau a complicațiilor acesteia includ: 

• viremia hepatitei B - analizele de sânge sunt utile pentru detectarea virusului hepatitei B în corp, dar și pentru a determina dacă este prezentă forma acută sau cronică a bolii;
• ecografie hepatică - o ecografie specială, numită elastografie tranzitorie, poate arăta nivelul de leziuni hepatice;
• biopsie hepatică - este posibil ca medicul să preleveze un mic țesut din ficat pentru testare, cu scopul de a verifica dacă există leziuni hepatice.

Prevenție

Cel mai bun mod pentru a preveni hepatita B este vaccinarea. Toți adulții cu vârsta cuprinsă între 18 și 59 de ani ar trebui să beneficieze de acest vaccin. În plus, toți adulții cu vârsta peste 18 ani ar trebui să fie testați cel puțin o dată în viață.

De asemenea, riscul de infecție cu VHB poate să fie diminuat dacă partenerii sexuali se testează. Se recomandă protecția în timpul contactului sexual și evitarea consumului de droguri sau alte substanţe.