Sistemul IGF (insulin-like growth factor) joaca un rol critic in cresterea si diferentierea celulelor normale si maligne.
El este alcatuit din hormonul de crestere (hGH), IGF-1 si IGF-2, receptorii tip 1 si 2, proteinele de legare ale IGF (IGFBPs) si proteaze.
IGFBP-3 este cea mai bine reprezentata dintre proteinele de legare plasmatica si leaga 75%-90% din IGF-1 corculant sub forma de complexe ternare. IGFBP-3 moduleaza activitatea IGF-1 si creste timpul de injumatatire plasmatica al acestuia.
Este postulat ca aceasta proteina este reglata de catre hormonul de crestere si este sintetizata la nivel hepatic, din moment ce concentratii scazule ale ei au fost determinate la persoane cu insuficienta hepatica. IGFBP-3 este utilizata pentru investigarea deficientelor hormonului de crestere, acromegalie, hipopituitarism si in monitorizarea terapiei cu hGH recombinant.
Este cunoscuta activitatea sa de modulator al IGF-1 in circulatia sanguina si la nivelul receptorilor celulari. IGFBP-3 prezinta insa, si efecte biologice distincte, independente de sistemul IGF/IGF-1 receptor.
Studii recente nu au reusit sa clarifice modul de interactiune dintre IGFBP-3 si o serie de proteine semnal cu rol critic in ciclul celular si apoptoza. Pana in prezent, mecanismele de actiune al IGFBP-3 nu sunt pe deplin cunoscute (1)
Concentratii scazute de IGF-1 si IGFBP-3 se intalnesc in deficitul de hormon de crestere sau rezistenta la hGH. Aparute in copilarie, aceste situatii duc la statura mica. Deficitul de hGH in copilarie poate fi izolat sau asociat cu alte deficite de hormoni hipofizari.
Aceste din urma situatii se pot datora fie unor tumori hipofizare sau hipotalamice, fie ca rezultat al iradierilor craniene sau al chimioterapiei intratecale in afectiuni maligne in copilarie.
Majoritatea cazurilor de rezistenta la hormonul de crestere in copilarie sunt usoare spre moderate si pot avea cauze variate, mergand de la deficit nutritional pana la afectiuni sistemice severe (eg, insuficienta renala).
Acesti pacienti pot avea nivele serice normale de IGF-1 si IGFBP-3.
Cazurile severe de rezistenta la hGH in copilarie sunt rare si, de regula, se datoreaza unor defecte genetice ale receptorilor.
La adult, incidenta si cauzele rezistentei la hGH nu sunt pe deplin cunoscute, in schimb, deficitul hormonal este intalnit in special la pacientii cu tumori hipofizare. Se asociaza cu scaderea masei musculare si cresterea morbiditatii si mortalitatii prin boli cardiovasculare; terapia de substitutie este controversata. Concentratii crescute de IGF-1 si IGFBP-3 indica o hipersecretie sustinuta de hormon de crestere sau incarcarea excesiva in terapia de substitutie.
Excesul endogen are drept cauza principala adenoamele hipofizare secretante de hGH si se traduce prin gigantism, daca apar inainte de inchiderea epifizelor, sau acromegalie, daca apara dupa inchiderea epifizelor.
Ambele situatii clinice se asociaza cu organomegalie, hipertensiune, diabet, cardiomiopatii, osteoartrite, neuropatii de compresie, o crestere usoara a incidentei riscului la cancer (de san, de colon, de prostata, pulmonar) si scaderea longevitatii. (2)
Dozarea IGFBP-3 plasmatice este recomandata pentru (2):
-
Diagnosticul tulburarilor de crestere
-
Diagnosticul deficitului de hormon de crestere la adult
-
Monitorizarea tratamentului de substitutie cu hGH recombinant
-
Impreuna cu dozarea hGH si IGF-1, la diagnosticarea si urmarirea evolutiei in acromegalie si gigantism
Deoarece dozarea IGF-1 are specificitate si sensibilitate clinica mai buna decat IGFBP-3, se recomanda ca dozarea plasmatica a IGFBP-3 sa se faca impreuna cu a IGF-1(1)
Valori scazute ale IGF-1 si IGFBP-3 se intalnesc in deficitul de hGH sau in cazuri severe de rezistenta la hGH
Valori crescute ale IGF-1 si IGFBP-3 sustin diagnosticul de acromegalie sau gigantism la persoane cu semne si simptome corespunzatoare.
IGFBP-3 este mai crescuta in copilarie si la pubertate si scade la varsta adulta Nivelele plasmatice ale IGFBP-3 sunt influentate de o serie de factori: varsta, dezvoltarea sexuala, starea de nutritie, functia hepatica si renala.
Nivelul plasmatic al proteinei este mai scazut in perioadele de post si in malnutritia cronica, precum si in insuficienta hepatica si diabet zaharat.
Nivelul plasmatic poate fi crescut in insuficienta renala cronica.
Deoarece dozarea IGF-1 are specificitate si sensibilitate clinica mai buna decat IGFBP-3, se recomanda ca dozarea plasmatica a IGFBP-3 sa se faca impreuna cu a IGF-1(1)
