Informații generale
Indicele HOMA - test de rezistenţă la insulină, sau HOMA-IR (Model assessment of insulin Resistance) este o metodă de diagnosticare precoce a rezistenţei la insulină şi de evaluare a funcţiei celulelor beta pancreatice (celulele secretoare de insulină).
Rezistenţa la insulina este o afecţiune în care organismul produce substanţa dar ţesuturile, în special cele musculare, hepatice şi adipoase, sunt insensibile la ea, astfel încât este necesară insulină suplimentară pentru a transporta glucoza în celule. Pentru a compensa această rezistenţă, celulele insulare beta ale pancreasului produc insulină suplimentară de-a lungul multor ani.
Testul HOMA-IR a fost conceput pentru a măsura rezistenţa la această substanţă, un stadiu incipient al diabetului de tip 2, care creşte riscul de multe boli cronice. El este alcătuit din două analize: glicemia şi insulina.
Insulina este hormonul pe care pancreasul îl eliberează după ce mâncam şi scade glicemia prin creşterea absorbţiei şi depozitării acesteia în ţesutul muscular, ficat şi ţesutul adipos.
Indicele HOMA, dezvoltat în anii 1980, ne arată cantitatea de insulină ce trebuie produsă de pancreas pentru a controla nivelul glucozei din sânge. Este o măsură indirectă, alternativă, pentru aprecierea rezistenței la insulină, fiind calculată din nivelul glicemiei şi al insulinemiei a jeun.
Când este recomandată determinarea Indicelui HOMA
Indicele HOMA - test de rezistenţă la insulină, este recomandat în următoarele situaţii:
- obezitate - este cea mai frecventă cauza a rezistenţei la insulină şi a diabetului de tip 2;
- evaluarea pacienţilor cu un indice de masă corporală IMC>28 kg/m^2;
- suspiciune de rezistenţă la insulină;
- sindromul metabolic - acesta reuneşte mai multe condiţii patologice: obezitate abdominală, hipertensiune arterială, trigliceride mărite (>150 mg/dl), colesterol HDL cu valori <40 mg/dl şi glicemie mai mare de 100mg/dl;
- diabet zaharat de tip 2;
- sindromul ovarelor polichistice.
Procedura recoltare
Recoltarea pentru testul HOMA se face obligatoriu a jeun (pe nemâncate, cu un post de cel putin opt ore). Se recoltează sânge venos pe vacutainer, de preferat, cu gel separator (dop galben), dar şi pe vacutainer fără gel separator (dop roşu) pentru determinarea glicemiei şi a insulinei a jeun.
Pentru testul TTGO - testul HOMA la insulină (testul de toleranţă orală la glucoză), după recoltarea a jeun, se administrează pacientului 75 de grame de glucoză pulvis într-un pahar cu apă şi se repetă recoltarea după 120 de minute doar pentru glicemie.
Interpretare rezultate
Se determină valorile glicemiei şi insulinemiei a jeun, iar în funcţie de aceste valori, se calculează Indicele HOMA cu ajutorul modelului HOMA2, dezvoltat de Universitatea Oxford.
Astfel, determinarea indicelui HOMA poate avea următoarele valori de referință*:
Valori indice HOMA | Semnificație |
< 2 | valoare normală |
2 - 2,5 | posibilă rezistenţă la insulină |
2,5 - 5 | probabilitate crescută de rezistenţă la insulină |
> 5 | valoarea medie la persoane diabetice, rezistenţă crescută la insulină |
Valori normale* glicemie a jeun: 70-100 mg/dl
Valori normale* insulină a jeun: 2.6-24.9 microUI/ml
În cazul în care se determină TTGO – Indice HOMA – Test de rezistenţă la insulină, valoarea normală a glicemiei determinate la 120 de minute este 70-100 mg/dl.
* Valorile de referință sunt date de aparatură, de metoda de lucru și de reactivii folosiți și pot diferi de la un laborator la altul.
Solicită o programare
Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.
