Mercur în sânge

Informații generale

Mercurul este un metal care se găsește în formă lichidă în natură și care, pentru organismul uman, este foarte nociv. De cele mai multe ori, mercurul este folosit în industrie, iar cea mai cunoscută utilizare a sa este în fabricarea termometrelor.

Intoxicația cu mercur este deosebit de periculoasă deoarece afectează funcția de filtrare a rinichilor și poate afecta tractul intestinal și sistemul nervos central (SNC).

Mercurul se poate distinge sub trei forme importante.

Mercur elemental

Mercurul în forma elementală este relativ non-toxic. Acest tip de mercur este folosit în industria producătoare de termometre, în industria dentară din trecut (în amestec cu alte tipuri de materiale, astfel că riscurile sunt foarte mici) sau în unele produse speciale pentru industrie. Intoxicaţia cronică cu mercur este o boală profesională ce afectează în special minerii şi muncitorii din topitorii.

Mercur anorganic

Dacă mercurul elemental este ionizat la forma sa anorganică, atunci el devine toxic. Particulele de mercur anorganic ajung în organism cel mai adesea prin ingerare și mai puțin prin contactul cu pielea. Efectul imediat al mercurului de acest tip se resimte la nivelul rinichilor care funcționează deficitar și nu elimină mercurul în mod corect.
Mercurul anorganic tinde să se acumuleze în rinichi.

Mercur organic

Prin bioconversia la o formă organică, mercurul devine foarte toxic și iși crește afinitatea pentru țesutul nervos. Peștii rețin cea mai mare cantitate de mercur din mediu, iar ingerarea acestora de către om poate conduce la acumularea metalului în organismul uman. Mercurul organic afectează rinichii, sistemul nervos central, ficatul, celulele roșii, dar și pielea și părul.

Când este recomandată determinarea mercurului în sânge

Determinarea mercurului din sânge este recomandată pacienților care au suferit de o expunere cronică la acest metal sau pacienților care, accidental, au ingerat această substanță. Astfel, în cazul pacienților expuși la mercur în mod constant se recomandă identificarea mercurului în sânge sau, după caz, în urină.

Analiza mercurului în sânge ajută la stabilirea diagnosticului de intoxicație cu mercur în formă organică. Analiza mercurului în urină poate evidenția gradul de expunere la mercur, în special sub formă anorganică, în cazul persoanelor care lucrează în medii grevate de acest factor.

În sânge, mercurul este localizat la nivelul celulelor roșii (eritrocite).

Cauzele prezenței mercurului în sânge

În mod normal, mercurul este un metal care nu ar trebui să existe în interiorul corpului uman. Cu toate acestea, există câteva cauze ce pot duce la intoxicații și afecțiuni cronice:

• consumul constant de carne de pește contaminată cu mercur (peștele spadă, rechinul și tonul sunt specii de pești cu un conținut foarte ridicat de mercur; la polul opus, sardinele, macroul sau păstrăvul reprezintă speciile pești care au cel mai mic conținut de mercur); în primii ani de viață ai copiilor este recomandat să nu li se servească feluri de mâncare ce conțin pește cu un conținut mare de mercur pentru că acesta poate ajunge în sânge;
• expunerea constantă în mediul industrial la elemente cu mercur - expunere cronică;
• inhalarea vaporilor de mercur (spargerea unui termometru și folosirea aspiratorului pentru a-l strânge).

Semnele și simptomele intoxicației cu mercur

În ipoteza unui episod izolat de expunere la mercur pot apărea următoarele simptome:

• dureri de cap;
• dureri articulare;
• dureri abdominale;
• greață, vărsături, episoade diareice repetate;
• dificultăți în respirație;
• tulburări la nivel auditiv și tulburări de vedere.

Tulburările devin acute în ipoteza expunerii prelungite la mercur. În cazul în care există mult mercur în corp ca urmare a contaminării cronice (cum ar fi în ipoteza consumului de pește contaminat), este nevoie de analiza toxicologică pentru determinarea nivelului de mercur în sânge.

Procedura recoltare

Recoltarea probelor pentru determinarea mercurului în corp se poate face fie din sânge, fie din specimen de urină.

Pentru analiza de sânge este recoltat sânge venos în recipiente speciale pentru metale. Pentru evaluarea expunerii profesionale, momentul optim al recoltării probelor de sânge este la încheierea schimbului sau la sfârşitul săptămânii de lucru.

Pentru a determina cantitatea de mercur din corp este recomandată realizarea determinării cantitative prin metoda spectrometriei de masă.

Interpretare rezultate

Limita maximă de mercur în sânge, în absența expunerii profesionale, trebuie să fie mai mică decât 10 µg/L.

În cazul persoanelor care lucrează în medii industriale sau care sunt expuse profesional în mod curent la contaminare cu mercur, limita mercurului organic în sângele integral trebuie să fie mai mică de 15 µg/l la sfârșitul schimbului și al săptămânii.