Methanefrine urinare fractionate

Catecolaminele sunt sintetizate in creier, medulosuprarenale, celulele cromafine dispersate in alte tesuturi si in terminatiile nervoase ale sistemui nervos simpatic (1).

Pasul initial in sinteza catecolaminelor este conversia tirozinei in L-dopa (3,4-dihidroxi-fenilalanina) sub actiunea tirozinhidroxilazei. Printr-o succesiune de reactii, L-dopa este transformata in dopamina (D), norepinefrina (noradrenalina) (NE) si epinefrina (adrenalina) (E), ultimele trei amine fiind cunoscute generic sub denumirea de catecolamine.

Epinefrina este produsa aproape in exclusivitate la nivel medulosuprarenal (unde raportul intre NE/E este de 1:4); cum toate cele trei catecolamine sunt produse si in afara medulosuprarenalei, raportul NE/E in periferie este de 9:1 (2)

Catecolaminele sunt metabolizate prin reactii catalizate de doua enzime: COMT (catechol – O – metiltransferaza) si MAO (monoamin oxidaza). In primul rand, produsii de degradare rezultati sunt: 

- din dopamina: 3-metoxi-tiramina si 3,4-dihidroxi-fenilacetic acid

- din norepinefrina: normetanefrina (NMN) si 3,4-dihidroxi-mandelic acid

- din epinefrina: metanefrina (MN) si 3,4-dihidroxi-mandelic acid.

Sub actiunea acelorasi enzime (COMT si MAO) asupra acestor produsi intermediari se formeaza produsii finali ai degradarii catecolaminelor. Astfel, produsul final al degradarii dopaminei este acidul homovanilic (HVA). Produsul final al degradarii norepinefrinei si epinefrinei, respectiv normetanefrinei si metanefrinei este acidul vanilmandelic (VMA) (1).

Termenul de metanefrine cuprinde generic produsii intermediari ai degradarii catecolaminelor, respectiv normetanefrina si metanefrina.

Noradrenalina (NE) produce o crestere a rezistentei vasculare la nivel periferic ca urmare a vasoconstrictiei cu cresterea tensiunii sistolice si diastolice; reflex se va produce si o crestere a ritmului cardiac.

Adrenalina (E) produce o crestere a tensiunii sistolice cu o scadere a celei diastolice si cresterea ritmului cardiac. In plus, adrenalina are si efecte metabolice: suprima secretia de insulina si  creste secretia glucagonului; simultan se produce o scadere a consumului periferic de glucoza si o stimulare a glicolizei si a gluconeogenezei. Rezultatul acestor actiuni il reprezinta hiperglicemia.

Adrenalina (E) produce si o crestere a concentratiei sanguine a acizilor grasi neesentiali prin activarea lipazei (1).

Feocromocitomul este o tumora rara, secretanta de catecolamine. Este responsabil de <1% din cauzele de hipertensiune secundara. Desi 90% din feocromicitoame sunt de natura benigna, prin puseele de hipertensiune si aritmiile pe care le genereaza pot ameninta viata pacientilor. Initial, feocromocitomul a fost asociat cu 3 sindroame ereditare: von Hippel-Lindau, MEN 2 (multiple endocrine neoplasia type 2) si neurofibromatoza tip 1; in prezent se cunosc 10 gene ce pot suferi mutatii care duc la formarea unui feocromocitom (3)

Aproximativ 85% din tumori sunt localizate la nivelul glandei suprarenale si 98% sunt localizate intraabdominal; 10-15% sunt localizate in afara glandei suprarenale (paragangliom). Astfel de localizari in celule cromafine extraadrenale sunt: organul Zuckerckandl, peretele vezicii urinare, inima, mediastin, carotida (3).

Feocromocitomul este mai frecvent in decadele 3 si 4 de varsta. Aproximativ 10% apar la copii, din care 50% sunt solitare, cu localizare suprarenala, 25% bilaterale si 25% extrasuprarenale (3)