Informații generale
Determinarea mercurului urinar poate fi recomandată de medicul specialist atunci când se suspectează o intoxicație cu acest metal.
Mercurul (Hg) este un compus ce se găsește în scoarța terestră. Acesta are un aspect argintiu, strălucitor, putând să aibă atât formă lichidă, cât și solidă, în funcție de temperatura la care este expus. Mercurul este eliberat în mediul înconjurător în urma descompunerii mineralelor din roci sau sol, însă mai poate apărea și ca produs secundar în urma arderii combustibililor fosili.
Mercurul prezintă diferite întrebuințări în industrie, fiind un component al becurilor fluorescente compacte, pentru realizarea echipamentelor electrice sau a firelor, în industria farmaceutică, dar și pentru acoperirea anumitor tipuri de oglinzi. Capacitatea acestuia de a fi un bun conductor îl face să fie utilizat și pentru realizarea termometrelor.
Mercurul este un metal extrem de toxic pentru organismul uman. Intoxicația cu mercur apare în urma unei expuneri prelungite la mercur, prin consumul fructelor de mare, purtarea pe termen lung a bijuteriilor ce conțin mercur, dar și prin contactul cu apă sau alimente contaminate. Cei mai vulnerabili la consumul de mercur sunt copiii și gravidele.
Corpul reacționează imediat atunci când intră în contact cu mercur, indiferent dacă este prin inhalare, atingere sau ingerare. Răspunsul organismului poate să difere de la persoană la persoană, însă, adesea, include greață, vărsături sau probleme în procesul de respirație.
Când este recomandată determinarea mercurului urinar
Determinarea mercurului urinar poate fi recomandată de medicul specialist în următoarele situații:
- atunci când se suspectează contactul pacientului cu mercur;
- în caz de intoxicație cu mercur;
- persoanelor ce lucrează în zone industriale în care se prelucrează mercur.
Simptomatologia intoxicației cu mercur poate include:
- arsuri la nivelul cavității bucale și a plămânilor;
- febră;
- migrene;
- stări de amețeală;
- tuse;
- dificultate în procesul de respirație;
- ritm cardiac crescut;
- diaree.
Expunerea profesională la mercur poate duce la:
- degradarea sistemului nervos, a plămânilor sau a inimii;
- pierderea memoriei;
- afectarea vederii;
- furnicături și tremur la nivelul membrelor;
- vedere încețoșată.
Procedura recoltare
Determinarea mercurului urinar se realizează dintr-o probă de urină colectată pe parcursul a 24 de ore, depozitată într-un recipient special pentru colectarea urinei. Este foarte importantă toaletarea zonei, atât la femei, cât și la bărbați, pentru a nu fi contaminată proba.
Interpretare rezultate
Rezultatele testului* ce măsoară mercurul urinar sunt cuprinse în intervalul: 0 - 5 ug / L.
Pentru persoanele expuse profesional, rezultatele testului* sunt: <35 µg / L.
*Valorile de referință sunt date de aparatură, de metoda de lucru și de reactivii folosiți și pot să difere de la un laborator la altul.
Bibliografie
- Mehrdad Rafati-Rahimzadeh, et al. “Current Approaches of the Management of Mercury Poisoning: Need of the Hour.” DARU, vol. 22, no. 1, 2 June 2014, https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov , https://doi.org/10.1186/2008-2231-22-46
- and, Science. “姫野 誠一郎 (Seiichiro Himeno) - Urinary Biochemical Changes in Workers Exposed to Mercury Vapor. - 論文 - Researchmap.” Researchmap.jp, 2017, https://researchmap.jp
- “Mercury Test.” Testing.com, Testing.com, 6 Dec. 2019, www.testing.com
- McNeil, N I, et al. “DOMESTIC METALLIC MERCURY POISONING.” The Lancet, vol. 323, no. 8371, 1 Feb. 1984, pp. 269–271, https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov , https://doi.org/10.1016/s0140-6736(84)90137-5
Solicită o programare
Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.
