Plumbemie

Plumbul (Pb) este un metal cu utilizare largă în industrie care poate cauza intoxicații acute sau cronice. Severitatea semnelor și simptomelor intoxicației cu plumb diferă de la om la om, în funcție de timpul de expunere și de tipul de plumb (organic sau anorganic). Plumbul organic este mai toxic, simptomele se dezvoltă repede, cu localizare predominanta la nivelul SNC: insomnie, delir, tulburări cognitive, tremor, halucinații, convulsii.
În intoxicația acută apar: slăbiciunea musculară, parestezii, greață, vomă, diaree sau constipație, inapetență, scădere în greutate, hemoliză (însoțită de hemoglobinurie), nefropatii.
Intoxicația cronică se asociază cu pierderea memoriei de scurta durata, depresie, greață, dureri abdominale, parestezii ale extremităților, fatigabilitate, cefalee, stupor, anemie. Apariția semnului Burton (linie albastră-neagră de-a lungul gingiei) indica  intoxicația cronica cu plumb. 
Expunerea la plumb se realizeaza prin inhalare si ingestie. La copii, riscul de expunere este mai mare prin ingestie de vopseluri ce conțin plumb.
Expunerea ocupațională este cauza principală a intoxicației cu plumb. Producția de scuturi antiiradiere, muniție, echipament chirurgical, monitoare fetale, instalații sanitare, placi de circuit, motoare cu turboreacție, emailuri, sticlărie, materiale plastice, baterii implică folosirea plumbului. Muncitorii din industria metalurgică, mecanicii auto sunt expuși la plumb. Părinții care lucrează în astfel de mediu, pot contamina aerul de acasă cu praf de plumb adus pe haine sau pe tegumente.

Expunerea profesională la plumb, crește riscul de boli cardiovasculare, în special accidentul vascular cerebral și hipertensiunea arterială.
După expunere, plumbul este depozitat în sânge, țesuturi moi și oase. Timpul de injumătățire al plumbului se măsoară în săptămâni (sânge), luni (țesuturi moi), sau ani (oase). La adult, peste 90% din plumbul absorbit se depozitează în oase, dinți, păr și unghii, dar la copil această rată scade la aproximativ 70%. Alte organe care depozitează majoritatea plumbului sunt creierul, splina, rinichii, ficatul și plămânii.
Plumbul se elimină lent, majoritatea prin urină și intr-o o porțiune mai mică prin fecale.
Plumbemia este un indicator al expunerii recente la plumb. Plumbemia are cea mai mare corelație cu semnele clinice al toxicității.