Peptidul-C este un polipeptid format dintr-un singur lant de 31 de aminoacizi care, impreuna cu insulina, reprezinta produsul final al clivajelor proteolitice ale proinsulinei produse la nivelul celulelor beta din insulele pancreatice. Proinsulina (un polipeptid alcatuit dintr-un singur lant de aminoacizi care provine din pre-proinsulina) este transformata in insulina si peptid-C prin procese proteolitice catalizate de protein convertaze (PC1, PC2/PC3) si carboxipeptidaza H.
Peptidul-C si insulina sunt secretate in circulatia portala in concentratii moleculare egale, dar raportul plasmatic ale celor doua molecule este 5:1 pana la 15:1. Concentratia molara a peptidului-C este mai mare decat a insulinei datorita clearence-ului hepatic al insulinei.
Aproximativ 50% din insulina este indepartata rapid din circulatie prin pasajul hepatic; excretia hepatica a peptidului-C este neglijabila. Din cauza impactului major al ficatului asupra insulinei plasmatice, peptidul-C este considerat un maker mai bun in evaluarea functiei celulelor beta ale pancreasului (2)
La indivizii sanatosi, timpul de injumatatire plasmatic al peptidului-C si proinsulinei este de aproximativ 30 de minute in timp ce al insulinei este de doar 4 – 9 minute (1). Se considera ca peptidul-C nu are activitate biologica, studii recente sugereaza ca peptidul-C imbunatateste circulatia capilara la nivelul membrelor inferioare, scade excretia urinara de albumina si imbunatateste impulsul nervos la pacientii cu diabet zaharat tip I (3)
Concentratia peptidului-C este determinata in statusurile hipoglicemice pentru evaluarea cauzei.
Pacientii cu insulinom prezinta concentratii serice ridicate de insulina si peptid-C, in timp ce hipoglicemia secundara administrarii exogene de insulina se caracterizeaza prin valori crescute de insulina si valori scazute de peptid-C. Preparatele comerciale de insulina nu contin proinsulina si peptid-C; astfel se poate aprecia daca hiperinsulinemia este de natura iatrogena sau nu.
Dozarea peptidului-C este recomandat sa se faca impreuna cu dozarea de insulina si/sau proinsulina si dozarea glicemiei pentru evaluarea pacientilor cu hipoglicemii pentru a face diferenta intre hipoglicemiile induse de insulina (nivele crescute de peptid-C) si hipoglicemiile independente de insulina (nivele scazute de peptid-C). (3)
Peptidul-C este indicat pentru diferentierea starilor de hipoglicemie induse prin exces de insulina (nivele scazute de peptid-C, crescute de insulina) si intoxicatia cu sulfoniluree (nivele crescute de peptid-C si insulina)(3)
De asemenea, dozarea peptidului-C este indicat in urmatoarele situatii (3):
- monitorizarea functiei pancreatice la pacientii transplantati sau pancreatectomizati
- monitorizarea functiei celulelor beta - insulare la pacienti cu diabet zaharat tip I care au medicatie imunomodulatoare pentru incetinirea progresiei bolii
- in cadrul diagnosticului diferential intre diabetul zaharat tip II si diabetul autoimun latent al adultului (LADA)
Valori scazute ale peptidului-C in (2):
- administrare abuziva de insulina
- pancreatectomie radicala
- diabet zaharat tip I si diabetul autoimun latent al adultului (LADA)
Valori crescute de peptid-C in (2):
- hiperinsulinism endogen
- ingestie de antidiabetice orale - transplant de pancreas
- insulinoame
- diabet zaharat tip II
Concentratii crescute de peptid-C se intalnesc in insuficienta renala sau dupa administrare de sulfoniluree (2)
A jeun (pe nemancate)
