ADHD: ce trebuie să știi despre tulburarea de hiperactivitate și deficit de atenție

Tipuri de ADHD

Tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD) a fost grupată în trei categorii sau tipuri.

Tipul predominant neatent

Persoanele cu ADHD în care predomină neatenția se confruntă frecvent cu probleme de atenție, distractibilitate, afectarea memoriei pe termen scurt și a proceselor de învățare, dificultăți de finalizare a sarcinilor și de respectare a instrucțiunilor.

Acest tip este întâlnit frecvent atât la copii, cât și la adulți, însă este adesea subdiagnosticat, deoarece nu implică comportamente disruptive evidente. La nivel clinic, este raportat mai frecvent la sexul feminin, posibil datorită manifestărilor mai „discrete” comportamental.

În viața de zi cu zi, aceste persoane pot părea visătoare, lente în reacții sau ușor de distras, deși capacitatea cognitivă poate fi normală sau chiar peste medie.

Tipul predominant hiperactiv

Acest tip de ADHD se caracterizează prin comportament impulsiv, dominat de un autocontrol slab. Se manifestă prin:

• agitație permanentă;
• întreruperea interlocutorilor în timp ce vorbesc;
• lipsa de răbdare, dificultate de a se concentra asupra sarcinilor.

ADHD-ul în care predomină hiperactivitatea și impulsivitatea este cel mai frecvent în rândul persoanelor de sex masculin. Acest tip este observat mai des în copilărie și este mai ușor de identificat datorită comportamentului vizibil activ și uneori disruptiv în mediul școlar sau social. În timp, la adolescenți și adulți, hiperactivitatea motorie poate scădea, dar impulsivitatea și neliniștea internă pot persista.

Tipul combinat hiperactiv-impulsiv și neatent

Tipul combinat hiperactiv-impulsiv și neatent este cel mai comun tip de ADHD, majoritatea persoanelor afectate intrând în această categorie.

Persoanele afectate de tipul combinat manifestă simptome de neatenție și de hiperactivitate, precum incapacitatea de a-și concentra atenția asupra unei sarcini/teme, tendința de a fi impulsive, nivel ridicat de energie vitală.

Acest tip de ADHD are un impact funcțional semnificativ, deoarece combină două arii simptomatice majore, ceea ce face ca adaptarea în mediul școlar, profesional și social să fie mai dificilă fără intervenție terapeutică.

Atenție!

Tipul de ADHD de care suferă o persoană adultă sau un copil va determina alegerea unei scheme de tratament. Tipul de ADHD se poate schimba în timp, astfel încât metodele de tratament pot deveni și ele diferite.

Manifestările ADHD

Simptomele ADHD sunt grupate în:

• neatenție;
• hiperactivitate;
• impulsivitate.

Simptomele ar trebui să fie prezente în două sau mai multe domenii, de exemplu: școala sau munca și spațiul domestic.

Adulții și copiii tind să experimenteze aceleași simptome ale ADHD; acestea pot crea dificultăți în gestionarea relațiilor personale și sociale, la locul de muncă și acasă.

Simptomele pot varia foarte mult de la o persoană la alta. De asemenea, o persoană poate constata că manifestările sale de ADHD se schimbă în timp.

Trebuie reținut faptul că nu toate persoanele cu ADHD se manifestă zgomotos sau perturbă activitatea celor din jur. Unele persoane pot fi extrem de liniștite aparent, confruntându-se cu probleme pe care nu le pot exprima.

Neatenția sau lipsa de atenție

Unele sau toate dintre următoarele simptome pot fi evidente la o persoană, adult sau copil, cu ADHD:

• „visarea” cu ochii deschiși;
• este ușor de distras de stimuli fără importanță;
• nu poate acorda atenție detaliilor;
• are o memorie deficitară, uită frecvent;
• nu se poate concentra asupra sarcinilor și a temelor;
• face greșeli din neatenție la efectuarea temelor școlare, la muncă sau în spațiul domestic;
• pare să nu asculte în timp ce vorbesc alte persoane;
• prezintă dificultăți cu gestionarea timpului;
• nu poate organiza sarcini sau activități;
• pierde frecvent lucruri personale, în viața de zi cu zi;
• evită realizarea sarcinilor care necesită concentrare și gândire prelungită;
• prezintă dificultăți în a urma instrucțiuni;
• nu respectă instrucțiunile sau regulile și nu este în stare să își termine activitățile deși înțelege instrucțiunile;
• poate evita efectuarea unor sarcini care necesită un efort mental susținut;
• uită frecvent.

Hiperactivitatea

Unele sau toate dintre următoarele simptome pot fi evidente la o persoană, adult sau copil, cu ADHD:

• se foiește pe loc, se joacă mereu cu mâinile sau cu picioarele;
• se ridică de pe scaun atunci când ar trebui să stea jos;
• se mișcă excesiv sau manifestă neliniște;
• are dificultăți în a efectua activități în liniște;
• vorbește excesiv de mult.

Impulsivitatea

Unele sau toate dintre următoarele simptome pot fi evidente la o persoană, adult sau copil, cu ADHD:

• dă răspunsuri pripite, înainte că întrebările să fie complet formulate;
• nu are răbdare să își aștepte rândul în conversații și activități;
• întrerupe sau deranjează pe alții, intervenind în discuțiile sau activitatea altora;
• își asumă riscuri inutile.

Complicațiile ADHD și impactul asupra calității vieții

ADHD poate avea efecte extinse asupra vieții persoanelor afectate, în special în copilărie și adolescență. Copiii și adolescenții diagnosticați cu ADHD sunt mai predispuși la accidente, comportamente impulsive și dificultăți de adaptare în mediul școlar. Acest lucru se poate traduce prin rezultate școlare mai slabe, conflicte frecvente cu colegii și încălcarea regulilor de comportament.

În plus, adolescenții cu ADHD prezintă un risc crescut de a adopta comportamente nocive, precum fumatul, consumul de alcool sau utilizarea altor substanțe psihoactive, ceea ce poate agrava problemele existente. De asemenea, studiile arată o probabilitate mai mare de implicare în comportamente antisociale sau chiar în activități infracționale, comparativ cu adolescenții fără ADHD.

La vârsta adultă, hiperactivitatea fizică tinde să se reducă, însă persistă frecvent probleme precum neatenția, agitația interioară și dificultatea de a-și controla emoțiile. Aceste manifestări pot influența negativ relațiile personale, stabilitatea profesională și performanța la locul de muncă.

ADHD la copii

ADHD este astăzi considerată una dintre cele mai frecvente tulburări de neurodezvoltare ale copilăriei. ADHD în cazul copiilor este asociat cu probleme în mediul școlar, pe fondul hiperactivității sau al deficitului de atenție. Diagnosticul de ADHD este de două ori mai frecvent în cazul băieților decât al fetelor. În unele cazuri, copiii sunt hiper-vorbăreți sau, dimpotrivă, foarte visători.

Majoritatea copiilor cu ADHD pot primi un diagnostic încă din școala primară, dar în cazul altora, diagnosticul poate fi pus în adolescență sau la maturitate. Totuși, este bine de știut faptul că multe simptome ale ADHD pot fi doar comportamente tipice copilăriei care dispar odată cu intrarea în adolescență.

Tratamentul pentru ADHD

Tratamentul ADHD este important pentru adaptarea la locul de muncă și în societate. Lipsa unui tratament poate avea un impact negativ asupra multor aspecte ale vieții. Simptome precum probleme de gestionare a timpului, memorie pe termen scurt deficitară și lipsa de răbdare pot provoca probleme la locul de muncă, la școală, în spațiul casnic și în viața de zi cu zi.

Tratamentul pentru ADHD include, de obicei, terapii comportamentale, medicamentoase sau de ambele tipuri. Tratamentul are ca obiectiv diminuarea frecvenței comportamentelor inadecvate, îmbunătățirea relațiilor sociale, a performanțelor școlare sau la locul de muncă, creșterea independenței persoanei și a stimei de sine.

De obicei, medicul va stabili un plan de tratament complex, potrivit nevoilor persoanei afectate.

Planul poate include:

• terapie comportamentală și consiliere;
• tratament medicamentos;
• regim alimentar adecvat.

Terapie comportamentală și consiliere pentru ADHD

Ca tipuri de terapie merită menționata terapia cognitiv-comportamentala.

În cadrul psihoterapiei, persoana afectată discută despre modul în care ADHD îi afectează viața și despre modalitățile de gestionare.

Terapia comportamentală poate ajuta persoana afectată să își monitorizeze și să își gestioneze comportamentul. Un terapeut poate acorda sprijin persoanei pentru dezvoltarea unei game largi de abilități, cum ar fi:

• construirea și menținerea relațiilor;
• stabilirea și respectarea normelor;
• planificarea și finalizarea sarcinilor;
• elaborarea și respectarea unui program;
• monitorizarea simptomelor ADHD.

În general, o persoană cu ADHD poate beneficia, în mod specific, de terapie pentru:

• managementul stresului;
• tehnici de management al comportamentului în clasă;
• a dezvolta noi modalități de abordare și adaptare la situațiile de zi cu zi;
• terapie de familie.

În cazul celor mici, terapeuții pot ajuta părinții să dezvolte modalități constructive de a răspunde la comportamentele care pot rezulta din ADHD.

Următoarele strategii pot fi aplicate de către părinți în mediul familial:

• urmărirea unui program scris al tuturor sarcinilor;
• împărțirea sarcinilor mai mari în unele mai mici, mai ușor de gestionat;
• organizarea articolelor școlare și a jucăriilor;
• stabilirea unor reguli clare și coerente;
• recompensarea copilului, atunci cand îndeplinește corect sarcini;
• încurajarea copiilor de a se angaja în activități care le fac plăcere pentru a-și spori stima de sine;
• implicarea în activități sportive care pot îmbunătăți starea generală a copilului.

În cazul adulților, următoarele strategii pot fi aplicate în mediul familial:

• utilizarea de note de memento, alarme, calendare și planificatoare care pot ajuta la gestionarea programului zilnic;
• păstrarea lucrurilor utilizate în fiecare zi, în locuri precise.

Tratament medicamentos pentru ADHD

Tratamentul medicamentos este urmat pe termen lung și implică administrarea unor medicamente precum:

• antidepresive in caz de anxietate sau depresie asociate
• antipsihotice pentru controlul impulsivitatii
• stabilizatoare de dispoziție;
• psihostimulante.

În mod diferențiat, tratamentul poate include:

• medicamente stimulante ale sistemului nervos central care cresc nivelurile de dopamină și norepinefrină și astfel amelioreaza atentia –dexametamfetamină, lisdexamfetamina, metilfenidat;
• medicamente non-stimulante, în cazul în care medicamentele stimulante au efecte secundare, precum atomoxetina, guanfacina sau clonidina. Anumite medicamente nonstimulante funcționează prin creșterea nivelului de noradrenalină din creier.

Printre cele mai frecvente efecte adverse ale medicamentelor stimulante se numără:

• durerile abdominale;
• creșterea tensiunii arteriale și a ritmului cardiac;
• anxietatea crescută și iritabilitatea;
• problemele de somn;
• schimbările de personalitate.

Regimul alimentar pentru ADHD

În cazul ADHD, din regimul alimentar al persoanei trebuie să fie eliminate următoarele categorii de produse:

• salicilații;
• coloranții, conservanții;
• aromele artificiale;
• cofeina;
• băuturile răcoritoare care au conținut ridicat de zahăr sau cofeină;
• băuturile energizante.

Remedii naturale pentru ADHD

Printre remediile naturale recomandate de specialiști se numără:

• o dietă sănătoasă și echilibrată;
• cel puțin 60 de minute de activitate fizică pe zi;
• cel puțin 8 ore de somn nocturn;
• limitarea timpului petrecut în fața televizorului, a calculatorului sau a telefonului mobil;
• petrecerea timpului în aer liber;
• practicarea unor tehnici de adaptare în cazul copiilor.

ADHD este o afecțiune întâlnită atât la copii cât și la persoanele adulte și poate fi tratată prin diferite scheme de tratament specifice nevoilor acestora. Cele mai multe persoane care suferă de ADHD se bucură de vieți împlinite și de succes. Pentru mai multe informații și recomandări personalizate de tratament, discută cu medicii buni de la MedLife!