Bebelusii care invata sa inoate au un echilibru mai bun

Inotul pare sa fie mai mult decat un simplu amuzament pentru cei mici. Bebelusii care invata sa inoate au un echilibru mai bun si se descurca mai bine cand au nevoie sa apuce obiecte decat copiii care nu fac activitate fizica in apa. Aceste diferente persista chiar si cand copiii ajung la varsta de cinci ani, cand micii inotatori isi depasesc ca performante colegii de generatie, arata un studiu realizat de Norwegian University of Science and Technology (NTNU) si citat de ScienceDaily.

"Practica duce la perfectiune", spune Hermundur Sigmundsson, profesor de psihologie la NTNU. Prof. Sigmundsson si colegul sau, Brian Hopkins, de la Universitatea Lancaster, au demonstrat ca inotul este benefic pentru perfectionarea echilibrului si a miscarilor la bebelusi si la copiii mici.

Rezultatele cercetarii au fost foarte clare. Studiul a fost realizat cu ajutorul a 19 bebelusi "inotatori" si a altor 19 micuti care nu au participat la cursuri de inot. De altfel, inotul este singurul factor care ii diferentia pe bebelusii din cele doua categorii, ceilalti indicatori, precum educatia parintilor, conditiile de locuire si statutul economic fiind identici.

Cei 19 copii din prima grupa au participat la cursuri de inot, timp de doua ore pe saptamana, de la varsta de 2 3 luni, pana la sapte luni. Copiii din ambele grupe au fost testati apoi la varsta de cinci ani. Ei au fost rugati faca o serie de exercitii: sa mearga pe varfuri, sa isi mentina echilibrul pe un singur picior, sa sara coarda, sa trimita o minge la o tinta prestabilita sau sa prinda o minge. Rezultatele au fost cum nu se poate mai evidente, spun cercetatorii.

"Am remarcat ca ca micii inotatori au avut rezultate considerabil mai bune in cazul exercitiilor care presupun mentinerea echilibrului si atingerea unor tinte", a spus prof. Sigmundsson.

"Este incredibil de impresionant faptul ca antrenamentele specifice pentru copiii mici au asemenea efecte mai tarziu in viata. Dezvoltarea este o interactiune dinamica intre maturizare, crestere, experienta si invatare. Studiul nostru arata ca nu trebuie sa subestimat niciodata aspectul de invatare", a concluzionat Sigmundsson.